Cerul începe în interior
CREDINȚA
care transformă conștiința și societatea
Qin Shi Huangdi, întemeietor al dinastiei chineze Qin, a intrat în analele istoriei ca fiind un tiran și un obsedat de nemurire. Dorea să trăiască veșnic, motiv pentru care era dispus să încerce orice leacuri care i-ar fi prelungit viața. Bineînțeles, în contextul unei științe medicale cu puține informații dovedite, la curtea imperială au fost sfătuitori care i-au spus împăratului că, pentru obținerea unei vieți lungi, ar trebui să se trateze cu diverse preparate ce conțineau… mercur. Ceea ce a urmat este de la sine înțeles, împăratul Qin s-a îmbolnăvit și, în întunericul de final ce îl învăluia cu fiecare zi ce trecea, a poruncit să fie uciși unii din apropiați și apoi să se realizeze mii de soldați de teracotă care urmau să îl ajute după moarte, conform tradițiilor vremii.
Dacă istoria a fost martora multor excese de tiranie, realitatea contemporană cum este oare? Poate tirani sunt mai puțini, dar mentalități viciate de egoism și intoleranță cu siguranță putem identifica. În 1994, ca urmare a conflictului declanșat în Rwanda între triburile Hutu și Tutsi, peste 800.000 de persoane au fost ucise în aproximativ o sută de zile. Au fost comise nenumărate atrocități, distruse instituții, școli și biserici creștine, iar mii de credincioși adventiști au fost uciși sau răniți în acele zile. Familii întregi de creștini adventiști au pierit ca urmare a intoleranței și mesajelor manipulatoare.
În lumea noastră, confruntările din plan ideologic pot avea consecințe dramatice pentru că, trebuie să recunoaștem, orice războaie sau excese de intoleranță au la bază ideologii. Este exact ceea ce Mântuitorul a afirmat în evanghelii: „Căci dinăuntru, din inima omului, ies gândurile rele, curviile, furturile, crimele, adulterele, lăcomia, răutatea, înşelăciunea, depravarea, ochiul rău, blasfemia, mândria şi prostia! Toate aceste rele ies dinăuntru şi ele îl spurcă pe om” (Marcu 7:21-23, NTRL). Forul interior poate fi locul reflexiei, al dezbaterii prezidate de o conștiință curată sau locul în care egoismul și intoleranța s-au înrădăcinat, transformând iremediabil caracterul unei persoane.
În Săptămâna Libertății religioase vă invit la momente de introspecție despre cum gândim, ce credem și ce alegem în sfera libertății de exprimare și conștiință. Gândirea noastră poate fi înnobilată și transformată de dragostea lui Isus Hristos sau poate deveni un loc uscat în care singura exprimare este cea a egoismului.
Sfânta Scriptură ne prezintă profiluri de oameni cu caractere antagonice, oameni care s-au situat în cele două tabere de care am vorbit anterior, unii în sfera egoismului, alții în sfera dragostei care se oferă semenilor.
În zorii civilizației putem distinge un personaj care, generic vorbind, este exponentul unei categorii de semeți și independenți care vor să-și trăiască viața doar pentru ei înșiși. Numele lui este Nimrod și, conform relatărilor cărții Geneza capitolul 10:9-10, acesta „a fost un viteaz vânător înaintea Domnului; iată de ce se zice: «Ca Nimrod, viteaz vânător înaintea Domnului.» El a domnit la început peste Babel, Erec, Acad și Calne, în țara Şinear”. Cuvântul „Nimrod” provine, după unii exegeți, din rădăcina ebraică marad, care înseamnă „a se răzvrăti”, ceea ce îl face un simbol al opoziției față de Dumnezeu. Nimrod a inaugurat un sistem de dominație politică și militară în lumea postdiluviană. Interesant este că locuitorii acelor vremuri, inspirați de gândirea lui Nimrod, și-au propus să construiască un turn, Babelul, care să ajungă până la cer. De reținut mențiunea spațială – până la cer! Pentru locuitorii Babelului, exista o distanță fizică până la cer, dar și pe un alt plan, spiritual, exista o altă distanță! Pe plan omiletic, putem spune că Cerul era în afara lor, situat la distanță de ei. În această realitate se află, într-o formă concisă, drama lumii noastre.
Imaginea aceasta sugerează două abordări, două specificități, sau două tipuri de gândire. Un grup solitar, egoist și insubordonat ce are Cerul în afară, la distanță, și un alt grup cu o atitudine generoasă, iubitoare și tolerantă. Acest al doilea grup, subordonat, ascultător, are Cerul în interior, are o religie care înseninează viața unui creștin din inima căruia pornesc apoi raze de speranță pentru semeni.
Din această a doua categorie îl menționez pe apostolul Pavel. În timpul călătoriei furtunoase pe Marea Mediterană, Pavel are o întâlnire reverențioasă cu Dumnezeu, care îi spune: „Nu te teme, Pavele!” Deși atmosfera era apăsătoare și fiorul morții îi bântuia pe cei din corabie, Pavel se ridică și le adresează cuvinte de speranță. De ce? Pentru că, indiferent de circumstanțe, că e vreme bună sau furtună, întuneric sau lumină, omul care are Cerul în interior va fi plin de pace, senin și va transmite și altora din atitudinea sa molipsitoare.
Un om spiritual are o gândire pozitivă, permeabilă la apelurile Duhului Sfânt și dispusă la slujire. O astfel de persoană nu are o atitudine instinctuală și egoistă în raport cu societatea. El alege liber, gândește matur și promovează principii sănătoase. Dacă sunt provocări, acesta le transformă fie în oportunități, fie în ocazii de creștere spirituală. Apoi, o astfel de atitudine se îndreaptă lin spre societate. Ceea ce a primit, Pavel a comunicat celor din corabie: „…de aceea, oamenilor, liniștiți-vă căci am încredere în Dumnezeu…” (Faptele 27:25 p.p.). Un mesaj plin de speranță care a avut un mare impact asupra celor din corabie pentru că Cerul din interior nu îl lasă pe om absent la realitățile exterioare, cotidiene, ci îl implică și îl responsabilizează.
Astfel, în domeniul libertății religioase, un om cu valențe spirituale își exercită influența asupra altora în mod pozitiv. Creștinul nu este un factor dizolvant, problematic în societate, ci contribuie la bunăstarea acesteia. În 1 Timotei 2:2, Pavel transmitea primilor creștini următoarele: „Vă îndemn dar, înainte de toate, să faceți rugăciuni, cereri, mijlociri, mulțumiri pentru toți oamenii, pentru împărați și pentru toți cei ce sunt înălțați în dregătorii, ca să putem duce astfel o viață pașnică și liniștită, cu toată evlavia și cu toată cinstea.”Nelson Mandela, lider politic și filantrop sud-african, implicat activ în apărarea libertăților persoanelor de culoare, afirma: „După cum am spus, primul lucru este să fii sincer cu tine însuți. Nu poți avea niciodată un impact asupra societății dacă nu te-ai schimbat pe tine însuți. Marii pacificatori au fost toți oameni caracterizați de integritate, de onestitate, dar și de umilință. Pe măsură ce lăsăm propria noastră lumină să strălucească, le dăm inconștient altor persoane permisiunea să facă același lucru.”
În contextul actual, structura valorilor autentice este deteriorată, iar libertatea de conștiință este afectată de mentalități egoiste și indiferente. Sunt momente în care apar abuzuri, iar unii factori de decizie din societate rămân indiferenți la problemele pe care le ridică libertatea religioasă. Un credincios îmi povestea că angajatorul i-a interzis acestuia să mai vorbească cu colegii de muncă despre importanța zilei a șaptea în închinarea creștină, deoarece risca să-și piardă controlul asupra angajaților care erau solicitați să lucreze vineri seara sau în ziua de sâmbătă. O studentă a pierdut bursa la Facultatea de Medicină din cauza unui răspuns rigid al unui cadru didactic care nu a dorit să schimbe data unui examen. Termenul „sectar” este încă întâlnit, iar cuvântul „pocăitule” este rostit uneori cu reproș de cei iritați că interlocutorul lor aparține unei alte confesiuni. Astfel de situații sunt prezente și astăzi, iar depășirea lor necesită o atitudine spirituală autentică și o implicare responsabilă.
Tot în acest context, amintesc de dramele pe care le trăiesc mulți creștini în țările lor. O asociație creștină protestantă a publicat un raport care a arătat că 388 de milioane de creștini la nivel mondial au suferit diferite niveluri de persecuție și discriminare în țările lor. Mai mult, în perioada 1 octombrie 2024–30 septembrie 2025, 4.848 de creștini au fost uciși, 4.712 sunt în detenție, iar peste 3.600 de biserici au fost vizate (agerpres.ro). Vă invit la un moment de introspecție printr-o întrebare cercetătoare: Cum ar fi să trăiești în Coreea de Nord, Somalia sau Yemen, fiind creștin?
Iată de ce, poate mai mult ca niciodată, creștinii trebuie să-și facă auzită vocea în societate, condamnând abuzurile și promovând o atitudine hristică: „Tot ce voiți să vă facă vouă oamenii faceți-le și voi la fel!” (Matei 7:12). Însă, pentru aceasta, un creștin trebuie să creadă, să gândească și să aleagă înțelept cu privire la binele pe care dorește să-l promoveze în numele lui Dumnezeu. Doar un creștin transformat va putea transforma pe alții!
Conform profeției biblice, evenimentele finale ale acestui pământ se vor desfășura sub auspiciile încălcării libertății de conștiință. Iată de ce, încă de acum trebuie să ne întărim caracterele și să ne facem auzită vocea în societate în apărarea oricăror derapaje. Dar, pentru a putea face aceste lucruri, trebuie îndeplinită condiția esențială pe care am prezentat-o la început – Cerul în interior, adică Dumnezeu prezent în gândire și într-o atitudine ce se manifestă prin dragoste și care are un impact pozitiv asupra societății în care trăim.
O religie care se ascunde doar în inimă, fără a trimite raze spre alții, este precum un soare care nu încălzește pe nimeni și luminează doar pentru el însuși. Creștinul trăiește, astfel, în alți parametri, el Îl are pe Dumnezeu în interior și transmite și altora bucuria unei întâlniri mântuitoare. Ellen White, după ce a ajutat o prietenă care a vizitat-o, a notat în jurnalul personal: „O, dacă ar cunoaște toţi bucuria de a dărui celor săraci, de a contribui la facerea de bine și de a-i face pe ceilalţi fericiţi! Doamne, deschide-mi inima pentru a face tot ce îmi stă în putere să-i ajut pe cei din jurul meu!“ (Welfare Ministry, Ellen White, p. 324)
În contextul acesta sunt foarte actuale și cuvintele lui Nicolae Titulescu: „Și chiar de nu voi fi un far, ci o candelă, ajunge. Şi chiar de nu voi fi nici candelă, tot ajunge, fiindcă m-am străduit să aprind lumina.”
Aceasta ne este chemarea – a asimila, a fi transformați și a transmite și altora un mesaj de speranță care să străbată întunericul aproape material care ne înconjoară în lume. Însă înainte de a face ceva, trebuie să fim și să avem Cerul în inimă!