Duminică.
Adventiștii de Ziua a Șaptea se găsesc în cele mai multe țări din lume. Apocalipsa 14:12 ne spune de ce. Acest pasaj apocaliptic descrie două valori și adevăruri esențiale după care este evaluată viețuirea creștină. Ei păstrează credința în Isus, ca singurul Salvator al umanității, și păzesc poruncile lui Dumnezeu. Aceste valori nepieritoare aduc pace, bucurie și fericire în viața omului.
Chemare la loialitate
Loialitatea față de Isus este esențială credibilității noastre ca martori ai Săi. Lipsa loialității înseamnă cădere spirituală totală.
Ellen White făcea următoarea afirmație: „Lepădăm pe Isus Hristos, Cel care ia păcatele lumii, dacă, după ce am acceptat adevărul Său, nu înfățișăm înaintea lumii efectele sfințitoare ale adevărului asupra caracterelor noastre. Dacă nu suntem oameni mai buni, dacă nu suntem mai amabili, mai miloși și mai curtenitori, mai plini de blândețe și amabilitate, dacă nu arătăm altora dragostea care L-a condus pe Isus în lumea noastră, în misiunea Sa de milă, nu suntem martori ai puterii lui Isus Hristos înaintea lumii.”1
Un exemplu de iubire
Nu putem fi convingători în împărtășirea dragostei lui Isus altora înainte de a o experimenta noi înșine. Nu putem da ceea ce nu avem. Lumea este plină de oameni care caută dragostea și acceptarea, dorindu-și pacea și fericirea. Ei înțeleg imediat dacă suntem falși. Sinceritatea câștigă inimi.
Tom era fiul unor părinți adventiști. El a fost botezat la 15 ani, odată cu prietenii lui. Era ceea ce toți se așteptau ca el să facă. S-a căsătorit cu o frumoasă fată creștină, dar lucrul acesta nu l-a împiedicat să se unească cu cei care merg pe calea cea largă ce duce la distrugere. Mulți ani mai târziu, soția lui a invitat un pastor să facă o grupă de studiu biblic în casa lor. Tom nu era interesat, dar nu s-a opus, pentru că el și pastorul erau prieteni.
În secret, Tom asculta studiile biblice din camera alăturată. După câteva săptămâni s-a alăturat grupului, stând discret lângă ușă. A fost martor la schimbarea din viața soției și a câtorva din grup. Lui Tom îi plăcea onestitatea lor de a admite greșelile și schimbările pe care le făceau în viața lor. Într-o noapte a început să plângă. Nu erau lacrimi obișnuite, ci lacrimi de bucurie și de părere de rău. El mărturisea: „Nu am înțeles niciodată mesajul advent. Ascultând aceste studii, L-am văzut pe Isus într-o lumină nouă. Dumnezeu mi-a dat o a doua șansă și o nouă pereche de ochi. Acum văd lucrurile diferit.”
El s-a botezat pentru că a descoperit o dragoste care constrânge prin faptul că este autentică și molipsitoare.
Ascultarea care vindecă
Ascultarea este un adevăr foarte criticat și înțeles greșit. Ascultarea de poruncile lui Dumnezeu conduce la vindecarea umanității și întotdeauna aduce beneficii celor ce o practică.
Ea este adevărata expresie a dragostei noastre pentru Isus. Ioan scria: „Căci dragostea de Dumnezeu stă în păzirea poruncilor Lui. Și poruncile Lui nu sunt grele” (1 Ioan 5:3).
O tânără de 18 ani, a plecat de acasă pentru a urma universitatea. În timpul primei săptămâni, ea a descoperit că unul din cursuri era vineri seara după apus. S-a dus să vorbească cu lectorul explicându-i că este adventistă de ziua a șaptea și că nu va putea veni la cursurile ținute vineri seara. Lectorul și-a exprimat părerea de rău, însă nu a fost dispus să schimbe programul. În loc să fie intimidată de situația dificilă, tânăra a adus problema înaintea Domnului.
După o săptămână, lectorul a informat clasa că a reprogramat cursul vineri dimineața. Fără ca studenta să știe, el a sunat la sediul bisericii și a întrebat: „Este adevărat că adventiștii serbează Sabatul de la apusul zilei de vineri până la apusul zilei de sâmbătă?” Aflând că acest lucru este corect, a schimbat orarul pentru cursul său.
Drept urmare, a rezultat o dublă binecuvântare. A fost nu doar o confirmare a credinței ei, ci l-a influențat și pe lector să o trateze cu respect, familiarizându-l cu credința și stilul de viață adventist.
Crearea ocaziilor de binecuvântare
Valorile și adevărurile Împărăției lui Dumnezeu nu aduc automat binecuvântarea asupra celor care le cunosc și nici nu îi influențează pe cei care le află prin ei dacă nu sunt trăite cu bucurie în viața și comportamentul membrilor bisericii. Mărturisirea are putere de convingere numai când este trăită în viața reală. Când facem ceea ce este bine, cinstit și adevărat și luăm poziție pentru valorile biblice ale Împărăției lui Dumnezeu, noi creăm posibilitatea ca Dumnezeu nu numai să acționeze în favoarea noastră, ci să atingă și viețile altora.
Să ne gândim la întrebarea psalmistului: „Doamne, cine va locui în cortul Tău? Cine va locui pe muntele Tău cel sfânt? (Psalmii 15:1). Răspunsul este limpede: „Cel ce umblă în neprihănire, cel ce face voia lui Dumnezeu și spune adevărul din inimă. Acela nu clevetește cu limba lui, nu face rău semenului său și nu aruncă ocara asupra aproapelui său. El privește cu dispreț pe cel vrednic de disprețuit, dar cinstește pe cei ce se tem de Domnul” (v. 2-4).
Lumea noastră este fragmentată și dezorientată. Acest lucru este valabil oriunde, chiar dacă acolo există și adventiști de ziua a șaptea. Pentru a ne trăi credința în public, noi trebuie să creștem în privat. Dumnezeu l-a provocat pe Ieremia să caute un om: „dacă se găsește, dacă este vreunul care să înfăptuiască ce este drept, care să se țină de adevăr” (Ieremia 5:1). Astăzi, Dumnezeu încă Se uită după astfel de oameni: aceia care vor trata cu onestitate lucrurile descoperite în cuvântul scris al lui Dumnezeu, aceia care au credința în Isus și țin poruncile Sale.
Fiecare dintre noi poate răspunde pozitiv lui Dumnezeu spunând: „Doamne, voi fi o persoană credincioasă. Ajută-mă să fiu ceea ce ar trebui să fiu: un adevărat creștin.” Răspunsul nostru Îi creează lui Dumnezeu ocazii pentru a ne binecuvânta pe noi și pe cei cu care venim în contact. Aceasta este bucuria noastră ca adventiști de ziua a șaptea.
Întrebări pentru reflecție:
1. Cum ne putem trăi viața în așa fel încât ea să reflecte credința noastră?
2. Ce avem nevoie să schimbăm în viață ca mărturia noastră să fie credibilă pentru alții?
3. Numai lucrarea Duhului Sfânt poate aduce vindecare cu adevărat în viața noastră. Cum putem să găsim curajul de a-I permite să facă acest lucru? Ce ne-ar determina să nu o facem?
1 Ellen G. White, That I May Know Him, (Washington, D.C.: Review and Herald Pub. Assn., 1964), p. 306.
Audrey Andresson, secretar executiv al Diviziunii Trans-Europene
a Conferinței Generale a Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea.