Timp de citire: 6 minute

Vorbind despre sfințirea vieții în contextul îndemnului lui Dumnezeu de a fi sfinți (1 Petru 1:13-16; 2 Corinteni 7:1; 1 Tesaloniceni 5:23,24), Spiritul Profetic folosește expresia „rați­une sfin­țită”, așa cum apare în următoare propoziție: „Orice pasiune nesfințită trebuie ținută sub controlul rațiunii sfințite, prin harul acordat din abundență de către Dumnezeu în orice nevoie.” Ca principiu fundamental pentru viața creștină, Ellen White spune că „puterea împărătească a rațiunii, sfințită prin harul divin, trebuie să fie stăpână în viețile noastre”. Înțelegem că Dumnezeu, care ne-a creat cu această capacitate de a raționa, de a cugeta, gândi și chibzui, așteaptă din partea noastră, spre binecuvântarea noastră și spre slava Sa, să trăim nu sub imperiul impulsurilor biologice nechibzuite (Faptele 19:36), ci sub călăuzirea unei rațiuni sfințite, în colaborare cu lucrarea Duhului Sfânt, prin credință, prin lumina Cuvântului lui Dumnezeu (Romani 12:2). Ce înseamnă din punct de vedere biblic și psihologic o rațiune sfințită? Cum putem să colaborăm cu Duhul Sfânt în mod real pentru sfințirea rațiunii noastre?

Psihologia și procesele cognitive

Psihologia cognitiv-comportamentală afirmă că felul în care trăim la nivel emoțional și felul cum ne comportăm depind într-o mare măsură de procesările noastre cognitive. Spus într-un limbaj de specialitate, „cognițiile, sau procesările cognitive, sunt prerechizite esențiale în declanșarea oricărui răspuns psiho-emoțional și comportamental, iar evaluarea cognitivă stă la baza trăirii emoționale și este cea care mediază între individ și mediul său”. „Iar aceste procesări și evaluări cognitive pot fi raționale sau iraționale.”

De exemplu, atunci când Esau s-a întors de la „câmp rupt de oboseală” (Geneza 25:29), procesele lui cognitive au fost profund iraționale. Iacov, profitând în mod păcătos de slăbiciunea lui mentală și morală, i-a condiționat cererea de hrană de cedarea dreptului de întâi născut. Dominat de instinctele de foame, el a crezut în mod ilogic că va muri dacă în minutele următoare nu-și va potoli foamea. El i-a spus lui Iacov: „Iată-mă, sunt pe moarte; la ce-mi slujește dreptul acesta de întâi născut?” (Geneza 25:32).

Fiind lipsit de harul lui Dumnezeu, Esau nu a gândit rațional, la rece, așa cum se spune, ce se va întâmpla mai departe, care vor fi consecințele cedării dreptului de întâi născut. Rațiunea lui de om firesc a funcționat într-un mod ilogic, evaluând cu totul exagerat situația în care se găsea, prin concluzia eronată că va muri dacă nu va mânca în momentele acelea. Spiritul Profetic spune că „Esau a crescut iubind satisfacerea eului, concentrân­du-și tot interesul în prezent. Impulsiv în fața restricțiilor, se complăcea în libertatea sălbatică a vânătorii și, de timpuriu, a ales viața de vânător. Și, pentru un blid de linte, el se despărți de dreptul său de întâi născut și întări tranzacția aceasta printr-un jurământ. Dacă ar fi răbdat puțin, el ar fi putut găsi hrană în corturile tatălui său, dar pentru a-și satisface pe moment dorința, el și-a vândut moștenirea plină de slavă pe care Dumnezeu Însuși o făgăduise părinților săi. Tot interesul său era pentru prezent. El era gata să sacrifice cerul pentru cele pămân­tești, să schimbe un viitor bun pentru împlinirea unor pofte trecătoare.”

Nevoia de sfințire a rațiunii

Din această experiență a lui Esau, falimentară din punct de vedere spiritual, înțelegem că modul de gândire, de raționare pe care-l cultivăm poate avea consecințe veșnice, de viață și de moarte. O rațiune nesfințită, sau o gândire irațională din perspectivă biblică, ne poate conduce la comportamente iresponsabile și păcătoase, așa cum s-a întâmplat cu Esau.

Un teolog adventist spunea următoarele: „Conform perspectivei biblice asupra lumii, facultatea rațională a omului – rațiunea, sau mintea – este în mod consecvent caracterizată ca fiind afectată de păcat. Descriind capacitatea rațională naturală prin termenul „inimă”, profetul Ieremia afirmă că „este mai înșelătoare decât toate lucrurile și este fără vindecare” (Ieremia 17:9 NTR). Omul firesc crede că modul lui de gândire este sănătos, realist, dar în timp apar dovezi clare că lucrurile nu sunt așa. „Multe căi pot părea bune omului, dar la urmă se văd că duc la moarte” (Proverbele 14:12). Gândirea firească are nevoie de modelare, de schimbare prin credința în Domnul Hristos, în jertfa Lui ispășitoare. Această schimbare de gândire se derulează în cadrul pocăinței prin călăuzirea Duhului Sfânt. Este înnoirea în duhul minții noastre prin adevăr, așa cum este el în Isus (Efeseni 4:23,20), ca răspuns la rugăciunea mijlocitoare a Mântuitorului: „Sfințește-i prin adevărul Tău, Cuvântul Tău este adevărul” (Ioan 17:17).

O rațiune sfințită înseamnă un mod de gândire modelat de Duhul Sfânt prin Cuvântul lui Dumnezeu, primit în inimă prin credință. „Când ia inima în stăpânire – prin Cuvântul Domnului –, Duhul lui Dumnezeu transformă viața. Gândurile păcătoase sunt înlăturate, faptele rele sunt părăsite, iubirea, umilința și pacea iau locul mâniei, invidiei și certurilor. Bucuria ia locul întristării, iar fața oglindește lumina cerească.” Sfințirea înseamnă a fi pus deoparte, „înseamnă cultivarea și pregătirea pentru ca orice capacitate să fie pusă în slujba Domnului”. Această cultivare și pregătire începe cu capacitatea noastră rațională, prin care ne punem pe noi înșine în slujba Domnului printr-o supunere inteligentă.

Sfințirea rațiunii prin supunerea deplină față de voia lui Dumnezeu

O rațiune sfințită înseamnă o gândire sănătoasă și logică, în armonie cu adevărul Cuvântului lui Dumnezeu, o gândire curățită prin meritele jertfei Domnului Hristos „de orice răutate, orice vicleșug, orice fel de prefăcătorie, de invidie sau clevetire” (1 Petru 2:1). Înseamnă curățirea minții noastre, a gândirii noastre de gândurile păcătoase, neadevărate, iraționale și aberante, adică de „orice gând sau raționament care se ridică împotriva cunoștinței lui Dumnezeu” (2 Corinteni 10:5) și modelarea rațiunii noastre după gândirea Domnului Hristos (Filipeni 2:5).

Din punct de vedere psihologic cognitiv-comportamental, „cogniția irațională generală centrală este gândirea inflexibilă, absolutistă, din care derivă alte trei cogniții iraționale generale intermediare: catastrofarea, lipsa de toleranță la frustrare și evaluarea globală. Cogniția rațional-generală centrală este gândirea flexibilă, nonabsolutistă, din care derivă apoi celelalte trei cogniții raționale generale intermediare: noncatastrofarea, toleranța la frustrare și evaluarea contextuală”. Ce legătură are această descriere psihologic-științifică cu sfințirea rațiunii? Răspunsul este următorul: pentru că „știința descoperă neîncetat noi lucruri, dar ea nu aduce din cercetările ei nimic care, înțeles așa cum se cuvine, să vină în conflict cu revelația divină, aceste descoperiri ale științei psihologice ne familiarizează cu Dumnezeu, învățându-ne ceva despre legile prin care El lucrează la nivelul rațiunii noastre”.

Psihologia cognitiv-comportamentală spune că există o cogniție irațională generală centrală, și anume gândirea inflexibilă, absolutistă. Aceasta se exprimă prin expresii de tipul „trebuie cu necesitate” ca o dorință sau plan să fie împlinit, altfel, conform cu următoarele trei cogniții generale intermediare, este o catastrofă de nesuportat și cu o evaluare globală negativă. Ce înseamnă din perspectiva relației cu Dumnezeu gândirea inflexibilă și absolutistă? Înseamnă aroganță și așezarea noastră pe o poziție absolută, pe care doar Dumnezeu, ca Ființă desăvârșită și atotputernică, o are. „Numai cerințele/dorințele lui Dumnezeu dobândesc cu necesitate realitatea ontologică, adică devin realitate.” Ellen White spune că „aceia care sunt cu adevărat sfințiți nu-și vor pune propria lor părere ca măsură a dreptății sau nedreptății”.

Care e soluția pentru un astfel de tip de gân­dire absolutist, arogant și nesfânt? Soluția este o gândire flexibilă, un limbaj prefe­rențial, de tipul: „Mi-ar plăcea să realizez ținta aceasta, sau cursul evenimentelor din viața mea să fie în felul acesta, dar, dacă nu va fi așa, nu este o catastrofă, pot să suport, prin harul lui Dumnezeu, care mă iubește, și am deplină încredere că El lucrează spre binele meu prezent și veșnic.” Sfințirea rațiunii înseamnă flexibilizarea modului de gândire prin smerenia și înțelepciunea Domnului Hristos, care ne conduce la supune­re față de călăuzirea atotiubitoare și atotînțeleaptă a lui Dumnezeu. „Adevărata sfințire înseamnă supunere deplină față de voința lui Dumnezeu. Cugetele și sentimentele de răzvrătire sunt atunci biruite, iar glasul lui Isus trezește o nouă viață, care pătrunde întreaga ființă.” Cugetele de răzvrătire sunt acele gânduri absolutiste și inflexibile exprimate în Biblie prin expresia împietrirea inimii (Romani 2:5).

În procesul sfințirii, care durează toată viața, avem de luptat cu structurile noastre mentale rigide, inflexibile, pentru a le birui prin harul Domnului. Această gândire absolutistă este de fapt manifestarea necredinței în Domnul Hristos, în darul neprihănirii Sale și în adevărul Lui exprimat în Biblie. Când ne rugăm cu toată inima ca Duhul Domnului să ni-L descopere pe Domnul Hristos prin Cuvântul Lui, vom înțelege iubirea fără egal a lui Dumnezeu față de fiecare dintre noi, iar „gândul acesta are asupra sufletului putere de convingere și aduce rațiunea în supunere față de voința lui Dumnezeu”.

Liviu Văduva, pastor în Conferința Muntenia


1 https://egwwritings.org/read?panels=p2016.497&index=0.

2 https://egwwritings.org/read?panels=p2031.546&index=0.

3 Daniel David, Tratat de Psihoterapii Cognitive și Comportamentale, Editura Polirom, București, 2012, p. 47.

4 Ibidem.

5 https://egwwritings.org/read?panels=p2674.719&index=0.

6 George W. Reid, Principii de înțelegere a Bibliei, Editura Viață și Sănătate, Pantelimon, București, 2013, p. 23.

7 https://egwwritings.org/read?panels=p2000.732&index=0.

8 https://egwwritings.org/read?panels=p13977.4059&index=0.

9 Daniel David, Tratat de Psihoterapii Cognitive și Comportamentale, Editura Polirom, București, 2012, p. 79.

10 https://egwwritings.org/read?panels=p2029.639(2029.642)&index=0.

11 Daniel David, Tratat de Psihoterapii Cognitive și Comportamentale, Editura Polirom, București 2012, p. 361.

12 https://egwwritings.org/read?panels=p2709.28(2709.31)&index=0.

13 Ibidem.

14 https://egwwritings.org/read?panels=p2010.31(2010.32)&index=0.

(Visited 17 times, 4 visits today)