Eficacitatea rugăciunii și obstacolele ei au avut întotdeauna un rol central în viața religioasă. Rugăciunea nu este doar o practică spirituală, ci și o activitate psihologică și emoțională profundă, care are ca rezultat numeroase beneficii. Cu toate acestea, la fel ca orice activitate, credincioșii se pot confrunta cu obstacole care îi pot împiedica să se maturizeze în ce privește viața lor de rugăciune. În acest articol, vom examina diferitele forme de manifestare ale eficacității rugăciunii, dar
și obstacolele cu care ne putem confrunta.

Dacă ar fi vorba de un contract, am spune că acum urmează detaliile scrise cu litere mici. Acestea nu sunt plăcute, nici atrăgătoare, dar neglijarea acestora poate avea consecințe grave; ele pot chiar să invalideze condițiile contractului.

În ceea ce privește „contractul” de a ne fi ascultate rugăciunile, acesta abundă în oferte, unele mai atractive decât celelalte, dar, la fel ca orice înțelegere, acesta conține anumite așteptări sau condiții. De exemplu, următoarea promisiune a lui Isus este deosebit de atractivă: „Cereți și vi se va da, căutați și veți găsi, bateți și vi se va deschide” (Matei 7:7). Următoarea afirmație sună și mai bine: „Dacă rămâneți în Mine și dacă rămân în voi cuvintele Mele, cereți orice veți vrea și vi se va da” (Ioan 15:7). Este incredibil! Poți cere orice, și vei primi! Este o ofertă parcă desprinsă din povești! Să remarcăm faptul că prima parte a versetului conține o condiție pe care mulți o trec cu vederea: „Dacă rămâneți în Mine și dacă rămân în voi cuvintele Mele…”. Aceasta este o condiție fără de care promisiunea lui Isus nu se va împlini.

Poate că unii au rețineri în a acorda atenție eficacității rugăciunii, dar rugăciunea și eficacitatea nu sunt concepte străine unul de celălalt. Dintr-o perspectivă practică, dacă rugăciunea nu ar fi eficientă, dacă Dumnezeu nu ne-ar asculta cererile, probabil că foarte puțini ar practica-o. Eficacitatea este exprimată prin „puterea rugă­ciu­nii”. Ideea eficacității rugăciu­nii nu este nouă; ea apare și pe paginile Bibliei:

„Cheamă-Mă în ziua necazului și Eu te voi izbăvi, iar tu Mă vei proslăvi” (Psalmii 50:15).

„Voi Mă veţi chema şi veţi pleca; Mă veţi ruga, şi vă voi asculta” (Ieremia 29:12).

„Am strigat către El cu gura mea şi îndată lauda a fost pe limba mea. Dacă aş fi cugetat lucruri nelegiuite în inima mea, nu m-ar fi ascultat Domnul. Dar Dumnezeu m-a ascultat, a luat aminte la glasul rugăciunii mele” (Psalmii 66:17-19).

„Întoarce-te şi spune lui Ezechia, căpetenia poporului Meu: «Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul tatălui tău David: Ți-am auzit rugăciunea şi ţi-am văzut lacrimile. Iată că te voi face sănătos; a treia zi, te vei sui la Casa Domnului»” (2 Împărați 20:5).

„Mărturisiţi-vă unii altora păcatele şi rugaţi-vă unii pentru alţii, ca să fiţi vindecaţi. Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit” (Iacov 5:16).

Eficacitatea rugăciunii se manifestă în cel puțin două forme. Prima este schimbarea provenită dintr-o sursă transcendentală, cu alte cuvinte, ascultarea rugăciunii. Sunt soluții care, fără îndoială, reprezintă intervenții divine, deoarece nu au explicație umană. Poate fi o vindecare supranaturală, rezolvarea unei situații, răspunsuri la diverse întrebări etc. A doua este reprezentată de beneficiile derivate din rugăciunea ca activitate umană. Deoarece fiecare rugăciune este și o activitate psihică, trebuie să luăm în considerare efectele emoționale, cognitive și spirituale, care nu sunt de origine divină, ci sunt aspecte naturale ale rugăciunii. De exemplu, experiența cathartică, în care cel care se roagă pur și simplu își prezintă problemele lui Dumnezeu, își varsă sufletul înaintea Lui, după care se simte ușurat. Este ca o „supapă” prin care cel care se roagă sincer își eliberează tensiunile acumulate în viață. Un alt exemplu este întâlnirea omului cu sine însuși. Când cel care își mărturisește păcatele se apropie de Dumnezeu, își examinează laturile ascunse ale vieții, stă față în față cu sine însuși. Exemplele pot continua cu liniștea sufletească rezultată din interiorizare, efectele liniștitoare ale mijlocirii etc.

Când vorbim despre rezultate sau condiții, există și obstacole. Deși rugăciunea este de origine divină, mediul păcătos în care trăim, neglijența umană, voința lui Dumnezeu, diferită de voință noastră, precum și alți factori pot împiedica ascultarea rugăciunii. Vom prezenta acești factori într-o abordare fundamentată pe Biblie și pe literatura de specialitate, fără a-i analiza în detaliu. Să
reflectăm asupra acestora!

• Rugăciunea mecanică, fără credință (Matei 21:22; Iacov 1:6).
• Voință divină diferită de voința noastră. Cererea celui care se roagă nu corespunde cu voința lui Dumnezeu. Există două exemple biblice ce prezintă acest aspect: (1) Apostolul Pavel s-a rugat de trei ori să fie eliberat de „țepușul din trup” (2 Corinteni 12:7), dar rugăciunea sa nu a fost ascultată. Totuși, el a primit har îndestulător pentru a-și purta povara. (2) În Grădina Ghetsimani, Isus S-a rugat ca paharul amar să fie îndepărtat; totuși, El a avut puterea să spună: „Tată, facă-se nu voia Mea, ci a Ta” (Matei 26:39). Dumnezeu nu L-a ascultat, deoarece planul Său a fost diferit.
• Religia fără Dumnezeu (semnificația reală a rugăciunii este dată de relația cu Dumnezeu).
• Păcatul (Psalmii 66:18; Evrei 1:9; Isaia 59:2; Ieremia 11:11; Isaia 1:15).
• Mândria (Iacov 4:6).
• Relațiile umane deteriorate (1 Petru 3:7).
• Activitățile vieții cotidiene (care, deși nu sunt rele în sine, abat atenția de la practica rugăciunii).
• Egoismul (când cel care se roagă se gândește exclusiv la sine însuși și la nevoile sale personale – Iacov 4:3).
• Spiritul lumesc, desconsiderarea principiilor divine și promovarea unui stil de viață care ignoră standardele divine.
• Formalismul, care înlocuiește faptele bune cu o formă de evlavie.
• Sensibilitate exagerată a conștiinței morale și spirituale, care transformă rugăciunea într-un chin, deoarece își concentrează atenția mai degrabă asupra slăbiciunilor omenești decât asupra puterii și slavei lui Dumnezeu.
• Neascultarea.
• Lipsa iertării semenilor.
• Desconsiderarea suveranității lui Dumnezeu.
• Motivațiile greșite.
• Disprețuirea altora.
• Voința nesfințită.
• Iluziile. Forma clasică de manifestare a acestora: „Ce frumos ar fi dacă…!” sau: „Cât de groaznic ar fi dacă…”!
• Spiritul de distracție, neatenția. Ca soluție, Knapp-Fisher recomandă două metode: integrarea gândurilor noi în rugăciune și rugăciunea cu voce tare.
Pentru a avea o concentrare ridicată, este necesar ca cel care se roagă să controleze și circumstanțele exterioare:
» Pentru o concentrare mai eficientă și pentru a evita factorii perturbatori, se recomandă închiderea ochilor în timpul rugăciunii, pentru a nu ni se distrage atenția prin ceea ce vedem.
» Cei care sunt deranjați de sunete ar fi bine să-și astupe urechile, pentru a evita zgomotul lumii.
» Pentru a menține atenția la un nivel ridicat, Buttrick recomandă cântatul, citirea Cuvântului lui Dumnezeu, în special a imnurilor creștine, deoarece atenția nu poate fi menținută la un nivel ridicat pentru o perioadă lungă de timp.
» Din motivele enumerate mai sus, în timpul rostirii rugăciunii, se recomandă îngenuncherea și împreunarea mâinilor, deoarece anumite poziții ale corpului pot stimula atenția. Toate aceste gesturi sunt recomandate ca un ajutor psihologic, dar și ca o experiență religioasă, deoarece oferă un avantaj în efortul de a atinge și păstra concentrarea în închinare înaintea lui Dumnezeu.

Nu este exclus ca Isus să fi cunoscut aceste aspecte ale rugăciunii, motiv pentru care S-a rugat cu mare plăcere în natură.

Înțelegerea eficacității rugăciunii și recunoaș­terea obstacolelor ne pot ajuta să dezvoltăm o relație mai profundă și mai eficientă cu Dumnezeu. Rugăciunea nu este doar o datorie religioasă, ci și o oportunitate de a deveni mai bogați spiritual și emoțional. Depășirea obstacolelor și dezvoltarea unei atitudini corecte ne pot ajuta să experimentăm adevărata putere a rugăciunii, care va avea efecte pozitive nu doar asupra vieții noastre, ci și asupra celor din jurul nostru. 

  1. Lexicon catolic maghiar, vol. V, p. 254. Titlul în original: Magyar Katolikus Lexikon
  2. Balogh Éva, Lexicon psihologic, p. 259. Titlul în original: Pszichológiai kislexikon.
  3. Ann și Barry Ulanov, Primary Speech, A Psychology of Prayer, 35.
  4. George Knapp-Fisher, Belief and Prayer, 157.
  5. George Buttrick, Prayer, 137–138.

Dr. Kovács Árpád, pastor, lector universitar.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *