Luni.
Viața creștină și roadele Duhului
Ar putea exista o asociație numită „Asociația Adventistă a Spărgătorilor de Bănci”? O asemenea întrebare, am spune, este ridicolă pentru că sunt anumite stiluri de viață care nu se pot asocia cu adventismul. Atunci cum ar trebui să ne trăim credința? Această întrebare cere un răspuns biblic; cu toate acestea, falsurile abundă.
Înțelegere greșită: două falsuri majore
Pentru unii, o viață creștină deosebită nu este relevantă, pentru că ei refuză să vadă legătura dintre credință și modul de viață, dintre doctrină și comportament. Apoi sunt cei care se concentrează doar pe reguli și legi, îndepărtându-L pe Hristos din centrul experienței lor religioase.
Apostolul Pavel a fost confruntat cu o situație similară în Galatia. Unii creștini credeau că libertatea în Hristos anulează etica viețuirii (Galateni 5:13 – 6:10). Mai erau și cei care credeau că ei pot câștiga favoarea divină urmând reguli vechi-testamentare depășite, incluzând circumcizia (Galateni 1:1 – 5:12).
Pavel a înfruntat ambele poziții. Acelora care gândeau că faptele sunt neînsemnate, apostolul le-a subliniat că poporul lui Dumnezeu va fi judecat în acord cu faptele săvârșite (Galateni 6:7,8). Acelora care credeau că faptele puteau câștiga un merit divin, Pavel le-a spus „că omul nu este socotit neprihănit prin faptele Legii, ci numai prin credința în Isus Hristos” (Galateni 2:16). Apostolul a socotit că este inutilă o viață de credință creștină care nu este înrădăcinată în Evanghelie, ea devenind în cel mai bun caz har ieftin și, în cel mai grav caz, perfecționism.
Cheia trăirii creștine, conform spuselor lui Pavel, stă într-un angajament total pentru Hristos prin prezența interioară și puterea Duhului Sfânt. În Galateni 5:22,23, el folosește termenul „roada Duhului” pentru a se referi la virtuți sau caracteristici produse de Duhul Sfânt. Pavel face o listă cu nouă virtuți care formează „roada Duhului”. Aceasta include: „dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioșia, blândețea, înfrânarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege.” Toate aceste virtuți reprezintă caracterul lui Hristos, pe care suntem chemați să îl manifestăm ca urmași ai Săi.
După cum indică termenul, roada Duhului nu este un produs uman, ci vine de la Dumnezeu. După cum un măr nu poate face banane și porcul nu poate zbura, tot așa este imposibil pentru omul păcătos să producă virtuți duhovnicești prin el însuși. Numai Dumnezeu poate produce și poate expune caracterul Său în noi. Dar se ridică întrebarea: Împărtășim și altora viziunea biblică a viețuirii creștine? Adevărul este că nu-L putem înălța pe Hristos în familiile noastre, în bisericile noastre și în comunitățile noastre decât dacă virtuți ca „dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioșia, blândețea, înfrânarea poftelor” devin parte integrantă a caracterului și vieții noastre creștine.
Înțelegere corectă: trei adevăruri vitale
Cum poate darul Duhului Sfânt să prindă rădăcini în inima noastră și să se manifeste în viața zilnică? În Galateni 5:24,25, Pavel ne indică trei căi corelate în care noi manifestăm adevăratul stil de viață creștin, ca ucenici rodnici.
În primul rând, noi manifestăm un stil de viață creștin de ucenici rodnici atunci când ne reamintim constant că suntem „ai lui Hristos Isus” (v. 24). Pentru a aduce roade, avem nevoie să fim zilnic conectați cu Hristos (vezi Ioan 15:5). În definitiv, a fi creștin înseamnă mai mult decât crezul doctrinar și acceptarea anumitor reguli; înseamnă o transformare radicală a inimii, care duce la ascultarea de Dumnezeu prin credință.
Notați faptul că Pavel așază dragostea în capul listei virtuților, pentru că el vede această supremă virtute ca fiind evidența decisivă care demonstrează autenticitatea viețuirii creștine. În alt loc, el îi îndeamnă pe galateni: „Slujiți-vă unii altora în dragoste” (Galateni 5:13). Punctul principal este: traiul nostru zilnic poate proclama cu putere Evanghelia. Ellen White spune: „Există în viața liniștită, consecventă, a unui creștin curat, adevărat, o elocvență cu mult mai mare decât elocvența cuvintelor. Ceea ce este un om are mai multă influență decât ceea ce spune. … Cel mai puternic argument în favoarea Evangheliei este un creștin iubitor și iubit.”1 O viață de creștin adevărat Îl are pe Hristos în centrul ei.
În al doilea rând, noi manifestăm un stil de viață creștin, de ucenici rodnici, atunci când crucificăm „firea pământească împreună cu patimile și poftele ei” (v. 24). Fiind creștini, nu putem să îngăduim faptele firii (v. 19-21) și să pretindem că suntem legați de cer. Avem nevoie să murim față de sine. Dietrich Bonhoeffer scria: „Când îl cheamă pe om, Hristos îl invită să vină și să moară.” Credincioșii se angajează să dezrădăcineze toate buruienile care amenință să sufoce viața lor spirituală, astfel ca roada Duhului să înflorească. Aceasta înseamnă că orice obicei, orice practică și viciu care hrănesc viața veche de răsfăț și îngăduință de sine să fie condamnate la moarte. O adevărată viață creștină este o renegare de sine.
În al treilea rând, noi manifestăm un stil de viață creștin, de ucenici rodnici, dacă „umblăm prin Duhul” (Galateni 5:25). A umbla prin Duhul înseamnă să fii controlat de Duhul Sfânt în fiecare compartiment al vieții, începând cu cele mai intime gânduri și emoții până la relațiile și interacțiunile noastre zilnice. Aceasta implică modelarea și umplerea cu vitalitatea Cuvântului, rugăciunii, închinării, părtășiei și slujirii. Este important să ținem cont că orice viață de creștin care nu este condusă de Duhul Sfânt va falimenta lamentabil. Pe măsură ce ținem pasul cu Duhul Sfânt, trebuie să facem o alegere conștientă de a înfometa omul vechi și a cultiva roada Duhului.
Vom face ceea ce se cuvine dacă vom fi însuflețiți în eforturile noastre de puterea divină. Valorile stilului nostru de viață nu se vor asemăna sau conforma cu practica generală. Atunci când Duhul ne convinge de alegerile greșite (în ceea ce spunem, ce cântăm, ce vizionăm ca divertisment etc.), vom căuta cu umilință iertarea. Pe de altă parte, atunci când se pare că facem progrese, ne vom abține de a face critici sau a deveni moraliști cu tovarășii noștri de drum, care au luptele lor în umblarea cu Dumnezeu. Un stil de viață creștin este unul condus de Duhul.
Un principiu în plus
Roada Duhului, pusă zilnic în practică, înalță pe Hristos în gândirea, simțămintele și comportarea noastră. Numai o relație vie cu Hristos se poate concretiza într-un mod de a fi și de a trăi care să-L glorifice pe Dumnezeu și să-i atragă pe oameni la El. Concluzionând, iată ce constituie o viață adevărată de creștin: a fi un ucenic rodnic, care reflectă asemănarea cu Hristos în caracter și comportament. Să fie aceasta și experiența noastră!
Întrebări pentru reflecție
1. De ce este important să demonstrăm roada Duhului?
2. Poți identifica schimbări specifice ale stilului de viață pe care Duhul pare să te îndemne să le faci?
3. Cum ar fi viața ta dacă ai oferi control absolut Duhului Sfânt?
1 Ellen G. White, Divina vindecare, pp. 469, 470.
Alain Coralie, secretar executiv al Diviziunii Africii Est-Centrale
a Conferinței Generale a Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea.