Astăzi, frica este ceva obișnuit. O putem învinge pentru o vreme, dar pândește în întunericul inimilor noastre. Nu vorbesc despre alerta care ne ajută să facem față elementelor stresante, ca atunci când ia casa foc, când un câine se apropie sau ești pe marginea prăpastiei. Nu, frica izvorâtă din păcat este o fierbere neliniștită și nocivă din mintea noastră, care amenință să distrugă orice fericire. Fugim de ea și sperăm să scăpăm. Dar ne duce la și mai multă durere. Frica este o parte a infecției păcatului. Ne duce departe de Dumnezeu, departe de vindecare, departe de pace, într-un proces de autodistrugere.
Frica are multe fețe
Frica se manifestă în multe forme și mărimi. La un capăt al spectrului fricii sunt megalomanii, grandomanii. Cei care cuceresc puterea mânați de frică: frica de evrei, ruși, creștini, capitalism și chiar libertatea însăși. Frica a devenit arma lor împotriva societății, împărțind, despărțind, cucerind și distrugând, construind societăți distruse de frică. Și istoria este clară – unde frica este prezentă, moartea urmează imediat. În cealaltă parte a spectrului fricii este șoricelul uman. Speriat de respingere, temător de jenă, îngrozit de critică, oameni care sunt docili de frica de a nu se face de rușine. Ei nu spun niciodată „nu”, nu stau drepți niciodată și nu stabilesc niciodată limite, pentru că sunt controlați de frica de ceea ce vor spune ceilalți.
Între aceste două extreme există tot felul de comportamente bazate pe frică, transformând nesiguranța prin propriile lor mecanisme unice de supraviețuire – bătăușul, mândrul, arogantul, rasistul, bigotul, ușuraticul. De asemenea, tot aici găsim alcoolicul, dependentul de droguri, de sex sau de cumpărături, legalistul, craiul, mincinosul, trișorul și escrocul. Fiecare este motivat de frică, fiecare căutând o cale de a se proteja pe sine, de a se promova pe sine sau de a se impune. Dar în loc să supraviețuiască, să se vindece, să crească, toți mor încet și îi distrug și pe alții în acest proces.
Viața, sănătatea și fericirea pot fi găsite doar acolo unde dragostea este liberă. Și dragostea este liberă atunci când adevărul despre Dumnezeu este cunoscut!
Dezechilibru
Activarea constantă a sistemului fricii apare într-un creier dezechilibrat și este o reacție exagerată la stimulii din mediu. Din cauza păcatului, creierul omului este dezechilibrat și cu toții experimentăm, mult prea frecvent, efectele stresului – activarea amigdalei. Evoluționismul sugerează că acest răspuns: „fugi sau luptă” este reacția adaptativă care promovează supraviețuirea în fața unei crize iminente. Dar activarea acestui sistem de alarmă este ceea ce împiedică gândirea sănătoasă și abuzează de trup. Cu cât această alarmă sună mai mult și mai tare, cu atât mai mare este stricăciunea.
Când crește frica, atunci dragostea și gândirea sănătoasă scad. Când crește dragostea, nu doar frica scade, dar dezvoltarea și gândirea sănătoasă se îmbunătățesc. Frica și dragostea sunt invers proporționale.
Dezvoltarea creierului şi divertismentul
Unul dintre factorii cei mai neașteptați care contribuie la creșterea fricii și a afecțiunilor psihiatrice este folosirea divertismentului, mai ales pentru copii. Divertismentul se referă la acele programe gândite ca, prin elemente artificiale sau pretext, să determine reacții emoționale, în timp ce în cea mai mare parte decuplează gândirea critică. Divertismentul este gândit să obțină un răspuns emoțional de la audiență și, cu cât reacția emoțională este mai puternică, cu atât este mai bun programul. Aceste programe vor să te facă să râzi, să plângi, să te temi, să te stârnești, să te mânii, să devii iritat sau frustrat și, simultan, să renunți la gândirea critică.
Cineva se uita la un serial popular de televiziune despre care un prieten îi spunea că este o prostie. Încercând să-i arate de ce este o prostie, demontează ridicolul poveștii, iar reacția celui care urmărea serialul este – nu trebuie să stai să analizezi toate lucrurile în felul acesta. Nu rațiunea este ideea. Trebuie doar să te simți bine, să te distrezi, să te relaxezi. Adică oprești rațiunea și permiți sistemului limbic să guverneze și să experimenteze roller-coaster-ul emoțiilor pe care serialul era gândit să le activeze.
Studiile au arătat că, cu cât copiii văd mai mult divertisment video în primii opt ani de viață, cu atât este mai mare riscul cu privire la problemele de atenție, concentrare și focalizare (disfuncții ale cortexului prefrontal). Și cu atât mai mare este rata de comportamente violente, impulsive, sexuale și anxietate.
Fără o dezvoltare normală a cortexului prefrontal și fără înfrânarea sistemului limbic și cu centrele emoționale foarte dezvoltate, copiii ajunși adolescenți nu doar că au un risc mare cu privire la probleme de atenție, dar vor fi impulsivi, agresivi și cu stări de spirit fluctuante. Și vor suferi de anxietate crescută. Cu tendințe către promiscuitate sexuală și violență. Și, de asemenea, un risc crescut de consum de alcool și folosire de droguri în încercarea de a se calma chimic singuri.
Traumele din copilărie schimbă creierul
Deși divertismentul afectează negativ dezvoltarea creierului, traumele din copilărie au un efect și mai dramatic. Copiii expuși la experiențe traumatizante psihologic prezintă anormalități emoționale, imune și metabolice, ceea ce explică creșterea riscului față de boli. Copiii crescuți într-un mediu traumatizant și fără suport emoțional au centrii fricii/emoțiilor supradezvoltați și centrii raționali, judecată și iubire, subdezvoltați. Au parte de un nivel de hormoni de stres mai mare în perioada de dezvoltare, ceea ce conduce la o mai mare vulnerabilitate față de o varietate de boli cronice. Au probleme cu empatia, compasiunea, încrederea, dragostea altruistă, înțelegerea față de ceilalți, răbdarea și relațiile sănătoase.
Metodele lui Dumnezeu
Toate ființele umane descendente din Adam și Eva se nasc cu frică și egoism – frica de eșec, frica de ce gândesc ceilalți, frica de a nu găsi o slujbă, frica de a nu avea o anumită prietenă sau prieten, frica de a nu trece un examen, frica de a nu fi iubit, frica de a nu fi singur… frică… frică… frică…! Vestea bună este în neuroplasticitatea creierului. Exercitând circuitele sănătoase, acestea se pot dezvolta, întări și extinde.
Dacă ai suferit în copilărie traume, dacă ai fost neglijat sau te confrunți cu un sistem limbic foarte activat – rezultând în agresiune, iritabilitate, nerăbdare, mânie, impulsuri sexuale puternice, egoism, frică sau nesiguranță –, nu te descuraja. Metoda lui Dumnezeu aduce întotdeauna vindecare.
Metoda lui Dumnezeu include, dar nu este limitată la următoare elemente:
1. Închinarea la un Dumnezeu al dragostei și respingerea conceptului unui Dumnezeu care induce frică. Devoțiune regulată cu privire la aspectele caracterului lui Dumnezeu.
2. Fii sincer și elimină neadevărul de orice fel din minte. Acest lucru este în mod deosebit important pentru cei care au suferit traume. Ei au gânduri distorsionate despre sine, de genul – sunt urât, sunt sub orice critică, sunt dezgustător, murdar, de neiubit. Aceste gânduri greșite trebuiesc înlocuite cu adevărul.
3. Trăiește ca să dăruiești. Căută să-i ajuți pe ceilalți; implică-te în activități de voluntariat sau slujire.
4. Stabilește relații cu oameni cu un caracter matur și plin de dragoste.
5. Ai încredere în Dumnezeu că va avea grijă de viața ta și de rezultatul ei. Alege să îți îndeplinești responsabilitățile cunoscute, în armonie cu o conștiință curată și cu voia lui Dumnezeu, și apoi ai încredere în El cu privire la cum se vor desfășura lucrurile în viitor. Una din sursele cele mai mari de grijă și frică provin din încercarea de a face viața să fie așa cum vrem noi, nu să alegem să facem ceea ce este bine și apoi să avem încredere în Dumnezeu cu privire la rezultate.
Gândiți-vă la îngrijorarea celor trei tineri în valea Dura. Să se închine sau nu înaintea idolului? Aceasta era alegerea lor. Ce urma să se întâmple mai departe nu mai era sub controlul lor. Dar de prea multe ori, în astfel de circumstanțe, noi nu ne concentrăm pe responsabilitățile cunoscute. În schimb, ne concentrăm pe ce se va întâmpla ca rezultat al alegerii noastre. Și atunci modificăm alegerea pentru a schimba rezultatul. Dacă am fi fost în vale, știind că este greșit să te închini, dar nevrând să ajungem în cuptorul încins, când ar fi început să cânte muzica, ne-am fi aplecat să ne încheiem șireturile?
6. Trăiește în armonie cu protocolul vieții fizice – somn regulat, bea apă multă, exerciții fizice și mentale regulate, evită toxinele și mănâncă sănătos.
7. Când facem greșeli, rezolvă vinovăția cât mai repede. Iartă-i pe cei care îți greșesc și nu ține mânie sau resentimente.
Dragostea vindecă și reface, iar frica dispare.
Marius Andrei, pastor, Departamentul Viața de Familie, Uniunea Română