Vineri.
Sexualitatea și viața creștină.
Nu era sigură cum s-a întâmplat – însă s-a întâmplat. Monica1 a fost crescută într-un cămin adventist și stilul de viață creștin era ceva natural pentru ea. Apoi l-a întâlnit pe Mark, un coleg, student la un colegiu adventist. Ei au petrecut timp împreună, adesea singuri, și astfel o problemă a atras după ea o alta, până când cei doi și-au dat seama că sunt implicați într-o relație sexuală consensuală.
Monica știa ce învață Biblia despre relațiile sexuale extramaritale. Ea încerca adesea să-și adoarmă conștiința întrebându-se cum de ceva care este atât de plăcut poate fi atât de greșit?
Mark și Monica nu sunt singurii. Conform Centrului Național al Statisticilor în Sănătate din Statele Unite, în această țară 88,8% dintre femeile cu vârste cuprinse între 15 și 44 de ani și 89,9% dintre bărbații cu vârste cuprinse între 20 și 44 au raportat că au fost implicați în relații sexuale premaritale2, vârsta medie a începerii vieții sexuale fiind de 17,3 ani la femei și 17,0 ani la bărbați.3
Desigur, sexul premarital este doar unul dintre păcatele sexuale interzise de Biblie. Cu toate acestea, mulți se întreabă cum ar putea fi rău ceva plăcut. Care este legătura dintre sexualitate și stilul de viață creștin?
Ce ne învață Biblia
Biblia este plină de referințe la sex și sexualitate și este utilă ca ghid pentru rolurile acestora și relații sănătoase. Primele cinci cărți ale Bibliei „reglementează activitatea sexuală și stabilesc rolurile sexualității.
Literatura profetică folosește metafore cu înțeles sexual incluse în mesajele judecății lui Dumnezeu din cauza călcării legământului fidelității. Literatura sapiențială deosebește comportamentul sexual al nebunului și folosește imagini sexuale pentru a caracteriza înțelepciunea. Evangheliile folosesc cuvintele și faptele lui Isus pentru a modela comportamentul și dispoziția sexuală a urmașilor Săi. Epistolele tratează probleme concrete ale comportamentului sexual. Apocalipsa conține imagini sexuale și instrucțiuni.”4
Cu asemenea referințe inspirate la îndemână, ar fi bine să studiem ce instrucțiuni ni se dau, să luăm seama la avertizări și să cerem binecuvântările divine promise.
La început, Dumnezeu a creat ființele umane cu identitate sexuală distinctă: „parte bărbătească și parte femeiască i-a făcut” (Geneza 1:27). Adam a fost creat din țărâna pământului, iar Eva, din coasta lui Adam, arătându-se astfel apropierea pe care o vor avea.
„Iată în sfârșit aceea care este os din oasele mele și carne din carnea mea! Ea se va numi «femeie», pentru că a fost luată din om”, a exclamat Adam. „De aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va lipi de nevasta sa și se vor face un singur trup. Omul și nevasta lui erau amândoi goi și nu le era rușine” (Geneza 2:23-25).
A fi „un singur trup” însumează îmbinarea inimii, minții și sufletului a doi indivizi distincți. Include unitate fizică, mintală, emoțională și spirituală, iar aceasta este în conformitate cu natura holistică a ceea ce suntem noi, ca ființe umane.
Isus afirmă că mariajul este gândit să fie o uniune inseparabilă dintre un bărbat și o femeie (Matei 19:4-6). Această uniune este menită să aducă bucurie, plăcere și plenitudine fizică. În timp ce Biblia vorbește despre bucuria intimității maritale, ea detaliază „exprimările greșite ale sexualității și impactul negativ asupra oamenilor și asupra societății. Îi avertizează pe oameni în privința comportamentelor sexuale distructive ca: desfrâul, adulterul, relații intime homosexuale, incestul și poligamia.”5
Pentru că aceste comportamente subminează scopul frumos al sexualității umane, noi suntem atenționați să nu ne angajăm în ele (1 Tesaloniceni 4:3-5; Romani 1:26, 27; 1 Corinteni 6: 9-11).
Identitatea dată de Dumnezeu
Sexualitatea este parte integrantă a identității noastre. Ea era fundamentală „pentru identitatea personală și viața comunitară, atât în timpurile biblice, cât și astăzi.”6 Înțelegerea a ceea ce suntem este esențială pentru modul în care relaționăm cu alții și cu lumea din jurul nostru. Scriptura în mod clar ne descoperă cine suntem și cum ar trebui să trăim.
În Grădina Edenului, Dumnezeu le-a dat copiilor Săi două semne ale identității lor: 1) Sabatul, care ne amintește că El este Creator și Domn; 2) personalitatea noastră, bărbat și femeie, creați după chipul lui Dumnezeu. Aceste două semne ale identității vor fi mereu temelia identității umane.
În articolul său „Sexualitatea ca ceva sacru”, David Thomas arată: „Deoarece sexualitatea este o parte intrinsecă sacră a ființei, dacă ea nu este respectată cum se cuvine și este tratată ca o banalitate, persoana se va simți disprețuită și călcată în picioare.”7
Efecte durabile
Iată ce s-a întâmplat cu Mark și Monica. În timpul perioadei lor romantice, un amalgam de pasiune și plăceri senzuale a urmat dragostei lor ilicite. Dar mai târziu, ei au experimentat vinovăție, păreri de rău, frică și remușcări, după care s-au despărțit; au purtat în ei cicatrici care le-au lezat ființa lor interioară, afectându-le percepția de sine și relația cu alții. Vindecarea a venit numai prin pocăință și întoarcere la Dumnezeu.
Un exemplu clasic de infidelitate sexuală se găsește în istoria lui David și a Bat-Șebei, consemnată în 2 Samuel 11. Dumnezeu l-a binecuvântat pe David într-o măsură uriașă și împărăția lui s-a întărit. Dar, prin păcatele poftei și adulterului, urmate de crimă, David s-a prăbușit într-un abis de mâhnire din care nu s-a recuperat niciodată total, chiar dacă s-a pocăit profund și a primit iertarea lui Dumnezeu (Psalmii 51; 32).
În contrast cu experiența lui David este cea a lui Iosif care, confruntat cu o ispită aproape copleșitoare, a strigat: „Cum aș putea să fac eu un rău atât de mare și să păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu?” (Geneza 39:9). Integritatea lui Iosif, conștiința curată și încrederea în Dumnezeu i-au dat putere în zilele întunecate, până când a ajuns la momentul dezvinovățirii, al onoarei restabilite și al reabilitării.
Urmând planul divin
Dumnezeu niciodată nu a intenționat ca noi să trecem prin experiența urmărilor negative rezultate din relații sexuale ilicite și nenaturale. El ne avertizează chiar cu privire la efectele nefaste ale gândurilor impure (Matei 5:28), cum ar fi pornografia, în toate formele ei (cf. Psalmii 101:3).
Biblia ne spune: „Fugiți de curvie! Orice alt păcat pe care-l face omul este un păcat săvârșit afară din trup, dar cine curvește păcătuiește împotriva trupului său” (1 Corinteni 6:18).
De aceea, Dumnezeu, în dragostea Lui pentru noi, a conturat cel mai bun mod de a trăi și ne-a dat instrucțiuni precise de îngrijire a acestei dimensiuni personale foarte intime a vieții noastre. Urmând planul Său, noi devenim receptorii desfătărilor pe care El așteaptă să ni le dea. Pentru cei care sunt căsătoriți, aceasta include bucuria vieții intime. Fie singuri, fie căsătoriți, noi avem satisfacția siguranței că am fost creați după chipul Său, că El are un plan frumos și potrivit pentru viețile noastre și că El va împlini cele mai profunde nevoi ale noastre.
Întrebări pentru reflecție
1. În ce fel sunt legate identitatea personală și sexualitatea?
2. Care este scopul lui Dumnezeu pentru sexualitatea umană?
1 Numele au fost schimbate.
2 National Survey of Family Growth, National Center for Health Statistics, www.cdc.gov/nchs/nsfg/key_statistics/p.htm.
3 Ibid.;www.cdc.gov/nchs/nsfg/key_statistics/s.htm#sexualactivity.
4 Barry L. Bandstra and Allen D. Verhey, “Sex, Sexuality”, International Standard Bible Encyclopedia, ed. Geoffrey W. Bromiley, rev. ed. (Grand Rapids: Eerdmans, 1988), vol. 4, p. 429.
5 “Guidelines for the Seventh-day Adventist Church in Responding to Changing Cultural Attitudes Regarding Homosexual and Other Alternative Sexual Practices,” voted April 17, 2014,https://tinyurl.com/https-www-adventist-org-art
6 Bandstra and Verhey.
7 David E. Thomas, “Sexuality as Something Sacred”, Adventist Review, 20 iunie 2013, p. 26.
Gina Wahlen, editor și manager de proiecte în cadrul Departamentului prezidențial al Conferinței Generale a Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea în Silver Spring, Maryland, Statele Unite ale Americii.