„Vremurile sunt teribile”, „trăim zile grele”, „un timp de sacrificii”, „o epocă groaznică”, „o perioadă catastrofală”, „un timp de nesiguranță și primejdie” și câte altele din aceeași gamă par să fie laitmotivul fiecărei zile.
E oare adevărat că „zilele sunt rele”, cum spune Scriptura în Efeseni 5:16? Se poate ca visul peren al omenirii despre o epocă de prosperitate să se prăbușească în fața unor constatări pesimiste de genul acesta? Sunt oare zilele pe care le trăim cu adevărat „rele”?
Dacă privim știrile unei singure zile sau titlurile presei cotidiene, dacă ne scufundăm în vâltoarea internetului, a social-media, putem spune cu prisosință că „zilele sunt rele”. Crime, violuri, jafuri, corupție, catastrofe aviatice, virusuri neidentificate, pandemii, atentate, războaie clasice sau hibride, accidente stupide sau tragice, cutremure, secetă sau inundații, conflicte armate și violențe de toate dimensiunile, corupție în lumea politică… Cu adevărat zile grele!
Dar, dacă reușim să privim dincolo de cotidian, ce putem vedea? Cum arată o previziune globală, realistă, pe termen lung, sau măcar pe termen mediu? Care sunt prognozele pentru sfârșitul acestui deceniu, ca să nu mai vorbim de previziuni pentru sfârșitul primului secol al mileniului trei? Destul de pesimiste, în cazul în care nu sunt sumbre de-a binelea.
De altfel, nu e nimic nou în această constatare. Chiar de la începutul istoriei blestemate a păcatului, în lumea noastră s-au făcut astfel de constatări: „Domnul a văzut că răutatea omului era mare pe pământ și că toate întocmirile gândurilor din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău” (Geneza 6:5).
Și apoi, veac după veac, oamenii au considerat zilele lor la fel de rele: „Zilele anilor călătoriei mele sunt o sută treizeci de ani. Zilele anilor vieții mele au fost puține la număr și rele…” – zicea bătrânul Iacov în fața faraonului Egiptului.
Da, „zilele sunt rele”! Și totuși, există și o altă viziune, o viziune chiar mai cuprinzătoare decât una globală, o viziune universală, cosmică, eternă. Din perspectiva biblică, de acolo de unde Dumnezeu privește derularea istoriei, de acolo de unde evenimentele aparent haotice sunt direcționate spre un țel precis, de acolo, „zilele acestea rele” apar într-o lumină surprinzătoare.
Aș vrea să ne îndreptăm atenția asupra unui capitol extraordinar din Evanghelia după Matei – capitolul 24 –, care prezintă aceste „zile rele”, în ciuda a ceea ce se crede în mod obișnuit, într-o perspectivă neașteptat de optimistă. Întregul capitol este o profeție a lui Isus Hristos despre evenimentele ce vor marca zilele sfârșitului istoriei acestui pământ. Citindu-l, rămânem surprinși de împlinirea minuțioasă a celor prezise acum mai bine de 2.000 de ani.
Și iată ce spune Isus în acest context: „Pentru că atunci va fi un necaz așa de mare cum n-a fost niciodată de la începutul lumii până acum, și nici nu va mai fi… și dacă zilele acelea n-ar fi fost scurtate, nimeni n-ar scăpa; dar, din pricina celor aleși, zilele acelea vor fi scurtate” (Matei 24:21,22).
Da, „zilele acestea rele” vor fi scurtate și, mai adaugă Isus: „Îndată după acele zile de necaz, soarele se va întuneca, luna nu-și va mai da lumina ei, stelele vor cădea din cer și puterile cerurilor vor fi clătinate… Atunci se va arăta în cer semnul Fiului omului… El va trimite pe îngerii Săi cu trâmbița răsunătoare, și vor aduna pe aleșii Lui din cele patru vânturi, de la o margine a cerurilor până la cealaltă” (Matei 24:29-31).
Vești deosebit de bune: Dumnezeu este cu noi și, în ciuda lui Satana, care ne face „zile negre”, ne pregătește salvarea. Zilele rele vestesc eliberarea, vestesc fericirea.
Surprinzător, nu-i așa? Deși „zilele sunt rele”, ele sunt sub atenta supraveghere a Celui ce-i iubește pe păcătoși. El nu le lasă să devină prea rele și promite că răutatea acestor zile este vestitoarea unor zile glorioase de fericire, a unui adevărat veac de aur, un veac veșnic de aur.
Da, „zilele sunt rele”. Binecuvântate fie aceste „zile rele”, pe care generații de credincioși „le-au văzut și le-au urat de bine de departe, mărturisind că sunt străini și călători pe pământ” (Evrei 11:13), „așteptând fericita noastră nădejde și arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu și Mântuitor, Isus Hristos” (Tit 2:13).
Valeriu Petrescu, pastor pensionar