Portretul
„HRISTOȘILOR MINCINOȘI”
De când am învățat să citesc și n-am mai fost analfabet și de când am început să citesc Biblia și n-am mai fost analfabet religios, am dat peste două expresii care mi-au devenit cunoscute, deși nu înțelegeam ce înseamnă: „proroci mincinoși” și „hristoși mincinoși”.
Pe măsură ce a trecut timpul și am tot citit și recitit Biblia, am început să înțeleg ce înseamnă „proroci mincinoși” și am ajuns să fac deosebirea dintre un profet autentic și un profet fals. Mi se părea destul de clar de ce profeții mincinoși pot avea un așa de mare succes. Trebuie doar să rostești niște „profeții” cu termen de împlinire cât mai îndepărtat, să adopți un comportament special de „reformator”, de apărător al „credinței dată sfinților o dată pentru totdeauna” (Iuda 3 u.p.), să clamezi rămânerea la „vechile pietre de hotar” pe care doar tu să le nominalizezi care sunt acelea. Dacă ai grijă să rostești „profeții” cu termen de împlinire peste o sută de ani, poți să trăiești mult și… bine ca profet, chiar dacă ești mincinos. Se vor găsi întotdeauna unii „analfabeți religioși funcțional” care să te creadă și… să te sponsorizeze.
Dar cu expresia „hristoși mincinoși” lucrurile mi-au fost mai greu de lămurit. Desigur, știam că un „hristos mincinos” este cel care „se va încumeta să rostească vorbe de hulă”, să încerce „să schimbe Legea” și să se dea drept Dumnezeu, să persecute pe adevărații credincioși și, deși rănit, se va vindeca. „Cu-a lui trei coroane puse una peste alta”, cum zicea Eminescu, sau fără ele, îmi era clar cine este acesta. Dar nu eram mulțumit fiindcă expresia biblică este „hristoși mincinoși”. Așadar, cine vor fi aceștia, fiindcă e vorba de plural, și cum vor face să capete atâta credibilitate încât „să înșele, dacă va fi cu putință, chiar și pe cei aleși” (Matei 24:24).
Ei bine, ultimele câteva luni m-au ajutat să înțeleg mai bine fenomenul. În primul rând, am putut vedea cât de îngrijorător de mare este analfabetismul funcțional în populația României. Și asta m-a făcut să mă gândesc la faptul că, proporțional, numărul este la fel, sau poate mai mare, de „analfabetism religios funcțional” și mai mult chiar, la „analfabetismul biblic funcțional”. Nu mă voi mai mira, deci, dacă apariția cât mai multor „hristoși mincinoși” va genera apariția cât mai multor înșelați, care nu doar că îi vor urma, dar îi vor și condamna cu o „mânie sfântă” pe cei care nu-i recunosc pe acești falși hristoși ca fiind cel autentic. Nu mă refer aici deloc la politică. Grija mea este dincolo de politică și privește viitorul bisericii.
Așadar, încerc să creionez un portret al „hristoșilor mincinoși” și să-l pun în contrast cu portretul Mântuitorului, în speranța că va fi de folos celor care doresc să înțeleagă pe ce lume trăiesc, dincolo de politică și de alte idei perisabile.
Trăsături definitorii ale portretului „hristoșilor mincinoși”
„Hristoșii mincinoși” sunt carismatici. Au acea capacitate de a „fermeca” pe care apostolul Pavel o incriminează la galateni (Galateni 3:1), pe care îi mustră cu asprime: „Sunteți așa de nechibzuiți?” (Galateni 3:3). „Hristoșii mincinoși”, au capacitatea de a înșela, de a minți, de a părea altceva decât sunt în realitate. Lumea este fascinată de ei și uită că „Satana se preface într-un înger de lumină” (2 Corinteni 11:14). Încă de la începutul creștinismului, „hristoșii mincinoși” și-au făcut apariția și au produs aceleași efecte asupra celor care nu erau întemeiați pe Scriptură. Pavel încearcă să-i scoată pe galateni de sub această vrajă a „hristoșilor mincinoși” carismatici: „Mă mir că treceți așa repede de la Cel ce v-a chemat prin harul lui Hristos, la o altă Evanghelie. Nu doar că este o altă Evanghelie; dar sunt unii oameni care vă tulbură și voiesc să răstoarne Evanghelia lui Hristos. Dar chiar dacă noi înșine sau un înger din cer ar veni să vă propovăduiască o evanghelie deosebită de aceea pe care v-am propovăduit-o noi,
să fie anatema!”
Spre deosebire de acești impostori, portretul Mântuitorului arată cu totul altfel: „N-avea nici frumusețe, nici strălucire ca să ne atragă privirile, și înfățișarea Lui n-avea nimic care să ne placă” (Isaia 53:2 u.p.).
„Hristoșii mincinoși” sunt senzaționaliști. Așa îi descrie autenticul Hristos: „…vor face semne mari și minuni, până acolo încât să înșele, dacă va fi cu putință, chiar și pe cei aleși. Deci, dacă vă vor zice: «Iată-L în pustie», să nu vă duceți acolo! «Iată-l în odăițe ascunse», să nu credeți.»” (Matei 24:24,26). Ducă-se pe pustie toți aceștia și cei care îi urmează, căci aparțin pustiei și se ivesc din tenebrele cămăruței vrăjitoarei din En-Dor!
Cât de diferit se comportă adevăratul Hristos! Evanghelistul Matei povestește: „Când a văzut Isus noroadele, s-a suit pe munte; și după ce a șezut jos, ucenicii s-au apropiat de El. Apoi a început să vorbească și să-i învețe...” (Matei 5:1-2). Nimic senzaționalist, doar fericirile, esența modului de viață al Împărăției…
„Hristoșii mincinoși” predică doar ce le place oamenilor să audă. Nu degeaba Pavel, privind în viitor, îl învață pe Timotei: „Căci va veni vremea când oamenii nu vor putea să sufere învățătura sănătoasă; ci îi vor gâdila urechile să audă lucruri plăcute și își vor da învățători după poftele lor” (2 Timotei 4:3).
Spre deosebire de aceștia, adevăratul Hristos le spune oamenilor adevărul și le prezintă nevoia lor cea mai profundă, chiar dacă ce le spune îi supără: „«Dacă vrei să fii desăvârșit», i-a zis Isus, «du-te de vinde tot ce ai, dă la săraci, și vei avea o comoară în cer! Apoi vino și urmează-Mă.» Când a auzit tânărul vorba aceasta, a plecat foarte întristat; pentru că avea multe avuții” (Matei 19:21-22).
„Hristoșii mincinoși” sunt manipulatori. Profitând de ascendentul psihologic pe care îl dobândesc asupra adepților, „hristoșii mincinoși” promovează tot felul de aberații care sunt considerate de cei vrăjiți de personalitatea lor ca fiind comportamente ce dovedesc dobândirea calității de „inițiați”, de „sfinți”, de „adevărați apărători ai adevărului adevărat” etc. Prin aceste tehnici, cei orbiți de personalitatea „hristoșilor mincinoși” sunt manipulați pentru realizarea scopurilor interesate, de multe ori mercantile, ale acestor „guru” și primesc în schimb de la aceștia confirmarea că aparțin „celor aleși”.
Hristos a spus întotdeauna adevărul, fiindcă El este Adevărul și a spus adevărul pentru a-i salva pe păcătoși, fiindcă adevărul eliberează.
„Hristoșii mincinoși” sunt extremiști. O descriere plastică a acestei trăsături a portretului „hristoșilor mincinoși” i-o transmite Pavel lui Timotei în 1 Timotei 6:3-5: „Dacă-i învață cineva pe oameni învățătură deosebită și nu se ține de cuvintele sănătoase ale Domnului nostru Isus Hristos și de învățătura care duce la evlavie, este plin de mândrie și nu știe nimic; ba încă are boala cercetărilor fără rost și a certurilor de cuvinte, din care se nasc pizma, certurile, clevetirile, bănuielile rele, zadarnicele ciocniri de vorbe ale oamenilor stricați la minte, lipsiți de adevăr și care cred că evlavia este un izvor de câștig. Ferește-te de astfel de oameni!” Orice interpretare îngustă, personală, stranie și care are la bază mândria că „eu știu” ceea ce tu nu cunoști conduce la diverse forme de extremism.
Învățătura lui Hristos nu este niciodată extremistă, ci este echilibrată, complexă și completă. Pavel numește învățătura lui Hristos ca fiind „dreptarul învățăturilor sănătoase, pe care le-ai auzit de la mine, ține-l în credința și dragostea care este în Isus Hristos (2 Timotei 1:13). Învățătura lui Hristos este sănătoasă, generează credință și lucrează în dragoste.
„Hristoșii mincinoși” creează dezbinare. Împotriva lor, Pavel avertizează cu tărie: „Vă îndemn, fraților, să vă feriți de cei ce fac dezbinări și tulburare împotriva învățăturii pe care ați primit-o. Îndepărtați-vă de ei. Căci astfel de oameni nu-I slujesc lui Hristos, Domnul nostru, ci pântecelui lor; și, prin vorbiri dulci și amăgitoare, ei înșală inimile celor lesne crezători” (Romani 16:17-18).
Prin contrast, lucrarea și rugăciunea Domnului Hristos era: „Păzește-i, în Numele Tău, pe aceia pe care Mi i-ai dat, pentru ca ei să fie una, cum suntem și Noi” (Ioan 17:11 u.p.).
„Hristoșii mincinoși” propagă ura: „Păziți-vă de prorocii mincinoși. Ei vin la voi îmbrăcați în haine de oi, dar pe dinăuntru sunt niște lupi răpitori. Îi veți cunoaște după faptele lor… Așa că după faptele lor îi veți cunoaște” (Matei 7:15,20). Roadele cele mai rele pomenite aici de Mântuitorul, valabile în dreptul prorocilor mincinoși ca și a „hristoșilor mincinoși”, fiindcă emană de la „tatăl minciunilor”, sunt cele care generează ură.
Ceea ce oferă Isus Hristos este opusul urii: „Vă las pacea Mea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte” (Ioan 14:27). Pacea lui Hristos generează iubire pentru frați: „Dacă zice cineva: «Eu iubesc pe Dumnezeu», și urăște pe fratele său, este un mincinos: căci cine nu iubește pe fratele său, pe care-l vede, cum poate să iubească pe Dumnezeu, pe care nu-L vede? Și aceasta este porunca,» pe care o avem de la El: «Cine iubește pe Dumnezeu iubește și pe fratele său»” (1 Ioan 4:20-21).
Când văd polarizarea produsă în societate și, regretabil, în biserică, generată de acest tipar de personalități, când văd ura născută din cauza opțiunilor diferite, mă întreb cum se va manifesta ura generată de „hristoșii mincinoși”, care vor fi din ce în ce mai numeroși, mai activi și mai născători de „roade rele”.
„Hristoșii mincinoși” inventează și propagă teorii ale conspirației. Asta este o tactică veche, pe care tatăl tuturor „hristoșilor mincinoși” o utilizează dintotdeauna. Prima dată a aplicat-o în Eden. Discuția șarpelui cu Eva este manualul construirii tuturor teoriilor conspirațiilor. Începe cu o exagerare: „Oare a zis Dumnezeu cu adevărat: „Să nu mâncați din toți pomii din grădină?” și continuă cu formularea unei minciuni vândute pe post de adevăr, pe care doar el îl cunoaște: „Dar Dumnezeu știe că, în ziua în care veți mânca din el, vi se vor deschide ochii și veți fi ca Dumnezeu, cunoscând binele și răul” (Geneza 3:5). Este tipica împletire de adevăr și minciună din care se construiește orice teorie a conspirației. În esență, este vorba despre cineva (persoană, organizație) care are scopuri ascunse, pe care le vrea împlinite în paguba celor „neinițiați”.
Teoria conspirației este opusul adevărului. Dumnezeu ne prezintă clar adevărul și ne oferă posibilitatea alegerii, arătându‑ne, onest, consecințele alegerilor noastre: „Iau azi cerul și pământul martor împotriva voastră că ți-am pus înainte viața și moartea, binecuvântarea și blestemul. Alege viața, ca să trăiești, tu și sămânța ta” (Deuteronomul 30:19). Hristos a venit în lume ca noi să putem alege viața.
„Hristoșii mincinoși” sunt aroganți, prezentându-se ca singurii posesori ai unui adevăr absolut. Iată cum îi descrie Pavel: „Dacă învață cineva pe oameni învățătură deosebită și nu se ține de cuvintele sănătoase ale Domnului nostru Isus Hristos și de învățătura care duce la evlavie, este plin de mândrie și nu știe nimic: ba încă are boala cercetărilor fără rost și a certurilor de cuvinte, din care se nasc pizma, certurile, clevetirile, bănuielile rele, zadarnicele ciocniri de vorbe ale oamenilor stricați la minte, lipsiți de adevăr și care cred că evlavia este un izvor de câștig. Ferește-te de astfel de oameni” (1 Timotei 6:3-5). Nu cred că poate fi făcută o descriere mai elocventă a profilului „hristoșilor mincinoși” decât aceasta pe care o creionează Pavel aici.
Spre deosebire de aceștia, adevăratul Hristos este descris de același Pavel astfel: „La înfățișare a fost găsit ca un om, S-a smerit și S-a făcut ascultător până la moarte, și încă moarte de cruce” (Filipeni 2:8). Smerenia și umilința, față-n față cu aroganța. E ușor să faci diferența!
„Hristoșii mincinoși” au idei puține, dar fixe. De la început, Satana, născătorul tuturor „hristoșilor mincinoși”, a propagat o idee pe care, în diferite formule, a tot prezentat-o de-a lungul istoriei: „Hotărât că nu veți muri” (Geneza 3:4). Este fascinant să urmărești de-a lungul veacurilor diferitele forme și, uneori, ciudatele formulări ale acestei minciuni primordiale și modul în care o idee fixă, repetată până la saturație, are capacitatea de a înșela oamenii. Seamănă tare mult cu o altă idee, la fel de obsesivă, emanată din același izvor: „Biserica este Babilon.”
Izvorul învățăturilor adevăratului Hristos este nesfârșit. Minunându-se în fața acestei bogății de idei, apostolul Pavel exclama: „O, adâncul bogăției, înțelepciunii și științei lui Dumnezeu! Cât de nepătrunse sunt judecățile Lui și cât de neînțelese sunt căile Lui!… Din El, prin El și pentru El sunt toate lucrurile. A Lui să fie slava în veci! Amin” (Romani 11:33).
„Hristoșii mincinoși” fac „minuni”. Descriindu-le lucrarea, care va atinge apogeul înainte de revenirea Mântuitorului, apostolul Pavel prezintă atmosfera, starea de lucruri, evoluția și apogeul lucrării acestora: „Căci taina fărădelegii a și început să lucreze; trebuie numai ca cel ce o oprește acum să fie luat din drumul ei. Și atunci se va arăta cel nelegiuit, pe care Domnul Isus îl va nimici cu suflarea gurii Sale și-l va prăpădi cu arătarea venirii Sale. Arătarea lui se va face prin puterea Satanei, cu tot felul de minuni, de semne și puteri mincinoase și cu toate amăgirile nelegiuirii pentru cei ce sunt pe calea pierzării, pentru că n-au primit dragostea adevărului, ca să fie mântuiți. Din această pricină, Dumnezeu le trimite o lucrare de rătăcire, ca să creadă o minciună; pentru ca toți cei ce n-au crezut adevărul, ci au găsit plăcere în nelegiuire, să fie osândiți” (2 Tesaloniceni 2:7-12). Este un tablou complex al evoluției apariției și lucrării „hristoșilor mincinoși”, al metodelor folosite de ei și al tipologiei celor ce se vor lăsa înșelați de ei.
Cred că nu este necesar să argumentăm privitor la minunile autentice care caracterizează lucrarea miraculoasă a Mântuitorului. Vorba apostolului Ioan, în finalul Evangheliei pe care a scris-o: „Mai sunt și alte lucruri pe care le-a făcut Isus, care, dacă s-ar fi scris cu de-amănuntul, cred că nici chiar în lumea aceasta n-ar fi putut încă-
pea cărțile care s-ar fi scris” (Ioan 21:25).
Și, în finalul acestei enumerări de trăsături ale „hristoșilor mincinoși”, trebuie menționat că aceștia sunt, pur și simplu, mincinoși. Sunt mincinoși fiindcă sunt creaturile celui care este inventatorul minciunii. Descriind tipologia „hristoșilor mincinoși” de toate timpurile, Mântuitorul spunea. „Voi aveți de tată pe diavolul; și vreți să împliniți poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigaș; și nu stă în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, vorbește din ale lui, căci este mincinos și tatăl minciunii” (Ioan 8:44).
Este un contrast iremediabil între adevăr și minciună, între „hristoșii mincinoși” și păzitorii adevărului, între „tatăl minciunii” și Cel care este „Calea, Adevărul și Viața” (Ioan 14:6).
Concluzii
Portretul „hristoșilor mincinoși” are aceste trăsături definitorii: sunt carismatici, senzaționaliști, spun oamenilor doar ce vor aceștia să audă, sunt manipulatori, extremiști, dezbinători, propagă și generează ură, născocesc, promovează și propagă teorii ale conspirației, sunt plini de aroganță și mândrie, au idei puține, dar fixe, fac „minuni”. Într-un cuvânt, „hristoșii mincinoși sunt mincinoși.”
Portretul „hristoșilor mincinoși” are o mulțime de trăsături definitorii. Este un portret compozit, oarecum „pictat în manieră impresionistă”, părând ceea ce nu este și ascunzând esența a ceea ce este. Este un portret pictat ca să ascundă adevărul. Este pictat ca să mintă. De aceea este necesar să deschidem „manualul de pictură”, care este Biblia, și să descoperim trăsătură cu trăsătură adevăratul portret al „hristoșilor mincinoși”, ca să nu fim amăgiți.
Și este nevoie ca, atunci când începem să deslușim adevăratele trăsături ale acestui portret, să ne punem și noi întrebarea cercetătoare de sine a ucenicilor atunci când li s-a dezvăluit adevăratul chip al unuia dintre ei: „Ei s-au întristat foarte mult și au început să-I zică unul după altul: «Nu cumva sunt eu, Doamne?»” ( Matei 26:22).