Credincioșia solicitată din partea bisericii din Smirna, supusă la persecuție și exterminare, este un atribut care nu poate lipsi din lista urgențelor așteptării, pentru simplul motiv că, dacă fidelitatea spirituală este recomandată celei mai greu încercate biserici, atunci cu atât mai mult ascultarea credinței este așteptată de Dumnezeu de la fiecare biserică, mai ales de la cele care se bucură de relativă libertate și condiții optime de creștere și manifestare.

Credincioșia până la moarte este o expresie care subliniază două caracteristici esențiale ale ascultării de Dumnezeu: continuitatea, pe de o parte, și calitatea, pe de altă parte. Astfel, suntem datori să ne cercetăm și să căutăm răspunsul la întrebarea: Cum poate credinciosul să obțină un calificativ de trecere la examinarea divină a fidelității sale față de Dumnezeu și față de adevărul Său veșnic?

Oamenii lui Dumnezeu din ultima ge­nerație sunt caracterizați de Însuși Martorul credincios ca păzind poruncile lui Dumnezeu și păstrând credința lui Isus Hristos. „Aici este răbdarea sfinților care păzesc poruncile lui Dumnezeu și credința lui Isus” (Apocalipsa 14:12). În acest context și în altele asemănătoare, credința lui Isus se referă atât la modelul de credință promovat și recomandat oamenilor de Învățătorul, cât și la faptul că esența acestei credințe este chiar Persoana lui Isus. Astfel, credincioșia noastră are un model de ascultare în Isus și un centru de greutate și echilibru în El. Dacă El a fost ascultător până la moarte, acest fapt ne demonstrează că cerința Sa ca noi să rămânem ascultători până la moarte poate fi realizată și este rezonabilă.

Dacă studiem cu atenție modelul credin­cioșiei lui Isus, descoperim cu ușurință că secretul și profunzimea acesteia stăteau în dependența Sa deplină și constantă de Tatăl. Fidelitatea Sa față de Dumnezeu Tatăl este marele subiect de studiu pentru cei care doresc să-I fie credincioși lui Dumnezeu până la capăt. În mai multe rânduri, Isus a vorbit foarte deschis despre relația Sa cu Tatăl Său. Până la urmă, chiar sentința prin care a fost condamnat la moarte avea la bază declarația Sa cu privire la relația dintre El și Dumnezeu Tatăl.

Unul dintre cele mai puternice exerciții și discipline spirituale prin care Isus cultiva relația Sa cu Tatăl a fost rugăciunea. Rugăciunea lui Isus avea un farmec și o savoare aparte, fapt pentru care ucenicii Săi L-au rugat să le țină un seminar pe această temă. În Predica de pe Munte, Învățătorul a rezervat un spațiu suficient pentru a vorbi despre rugăciunea comună, cea de toate zilele. Rugăciunea „Tatăl nostru” a rămas până astăzi unul dintre cele mai puternice modele privind viața devoțională a credincioșilor. Așteptarea lui Dumnezeu pentru noi nu este aceea de a recita pe de rost această rugăciune, ci o înțelegere și aplicare profundă a elementelor acesteia. Fiecare detaliu din rugăciunea „Tatăl nostru” poartă o mare încărcătură de principii și valori spirituale care merită toată atenția celui credincios, statornic și neabătut în credință.

Rugăciunea lui Isus din Ioan 17 este un alt mare subiect de studiu care îmbogățește teoria și practica rugăciunii celui credincios până la sfârșit. Această rugăciune dezvăluie scopurile venirii lui Isus în această lume, scopurile activității Sale publice, scopurile morții Sale ispășitoare și a întoarcerii lui Isus la tronul Tatălui. A doua Sa venire va îndeplini dorința și planurile Sale de a-i avea cu Sine pe cei credincioși Lui, care și-au păstrat credința până la moarte. La a doua Sa venire, El le va da personal cununa vieții veșnice celor biruitori.

Al doilea mare secret al stabilității credin­cioșiei lui Isus este preocuparea Sa pentru Scriptură. Din fragedă copilărie, Isus S-a familiarizat cu Cartea lui Dumnezeu și chiar de la doisprezece ani a făcut dovada că înțelege foarte profund și aplică în mod corespunzător Cuvântul. În repetate rânduri i-a învățat pe ucenicii Săi și pe toți cei care erau de față ce spune și mai ales cum spune Scriptura cu privire la aspectele teoretice și practice ale vieții de zi cu zi și ale zilelor de sărbătoare. În modul cel mai frumos și adecvat cu putință, Isus Își vedea propria viață și misiune ilustrată și condusă de Scriptură. Credinciosul consecvent repetă această experiență și aceasta constituie secretul reușitei sale spirituale. Acum înțelegem de ce Ellen White insistă atât de mult pe familiarizarea și fraternizarea noastră cu Scriptura.

Iată o propunere de „ghid practic” al celui care dorește să trăiască pentru Dumnezeu și să poată avea aprobarea și favoarea Lui eternă:

1. Consacră-I lui Dumnezeu cele mai bune lucruri din viață.
2. Folosește fiecare moment disponibil pen­tru a medita la aventura ta alături de El.
3. Caută să fii un om spiritual care își stabi­lește prioritățile împreună cu Dumnezeu.
4. Fă din rugăciune o știință și o artă în permanentă manifestare autentică.
5. Studiază Biblia pentru a înțelege cât mai bine cum este Dumnezeu.
6. Descoperă permanent în Scriptură ce îți spune Dumnezeu ție personal.
7. În momentele de confuzie și derută, ridică-te în credință deasupra împrejurărilor.
8. Nu lăsa nimic să-ți umbrească lumina care vine de la Dumnezeu.
9. Contează pe promisiunile lui Dumnezeu mai mult decât pe faptele tale.
10. Celebrează de pe acum sărbătoarea celor încununați cu viață veșnică.