Citind scrierile lui Ellen White, se observă imediat cât de consecvent L-a înălțat pe Hristos. El era figura centrală pe care o adora, o iubea și căreia I-a dedicat viața. Nu este, așadar, surprinzător că, atunci când era vorba despre Crăciun, Isus rămânea punctul central al acestei ocazii profund spirituale.

În preajma Crăciunului, inima ei se îndrepta în mod special spre familiile cu copii. Ea îi îndemna pe părinți să-i învețe pe copii și tineri să înțeleagă adevărata semnificație a sărbătorii și să-și îndrepte gândurile, așteptările și darurile către Dumnezeu. Ea preciza că scopul ei era „să atrag atenția copiilor asupra modului smerit în care Răscumpărătorul a venit în lume”. Iar dacă „tot cerul a fost interesat de marele eveniment al venirii lui Hristos pe pământ”¹, de ce am proceda noi diferit?

Ellen White i-a încurajat, de asemenea, pe creștini să fie creativi în modul în care sărbătoresc Crăciunul, sporindu-i atractivitatea și valoarea, deoarece Crăciunul era o ocazie de a-L onora pe Dumnezeu împreună cu întreaga familie. Deși Hristos nu S-a născut în ziua de Crăciun, ea îi invita pe creștini să-L păstreze pe El în centrul atenției și să nu se lase distrași de diverse practici și tradiții lumești. „Nu există nicio sfințenie divină care să se odihnească asupra zilei de douăzeci și cinci decembrie; și nu este plăcut lui Dumnezeu ca ceea ce privește mântuirea omului, prin sacrificiul infinit făcut pentru el, să fie atât de trist pervertit de la scopul său declarat. Hristos ar trebui să fie obiectul suprem”², scria ea.

În pregătirea pentru Crăciun, Ellen White a încurajat folosirea unui brad veșnic verde ca sursă de binecuvântare, și nu ca obiect de idolatrie sau păcat.³ Pentru ea, acesta putea servi drept inspirație pentru generozitate, cu ramurile sale încărcate de daruri pentru cei săraci și de ofrande dedicate lui Dumnezeu.⁴

„Dumnezeu ar avea plăcere dacă de Crăciun fiecare comunitate ar avea un pom de Crăciun, în care să fie agățate daruri, mari sau mici, pentru aceste case de închinare. […] Fie însă ca ramurile lui să fie încărcate cu roada de aur și argint a bunăvoinței voastre de a fi darnici, pe care s-o prezentați înaintea Lui ca darul vostru de Crăciun. Fie ca donațiile voastre să fie sfințite de rugăciune.”⁵

Astfel, ea a folosit un instrument disponibil — pomul de Crăciun — atribuindu-i o semnificație care Îl glorifica pe Dumnezeu și înălța exemplul jertfitor al lui Hristos.