Richard Charles Nicholas Branson, om de afaceri, investitor și filantrop britanic, a făcut următoarea afirmație: „Complexitatea este dușmanul tău. Orice nebun poate face ceva complicat. Este greu să păstrezi lucrurile simple.”
Viața noastră a devenit complicată. Și nu doar atât, dar continuăm să o complicăm în fiecare zi și mai mult în loc să căutăm lucrurile simple și valoroase.
Din dorința specific umană, firească, de a crește și a progresa în toate domeniile vieții noastre, precum și în încercarea de a face viața tot mai confortabilă și aparent mai ușoară, ne-am complicat acțiunile noastre zilnice. Mașinile, avioanele, armele, casele, calculatoarele și telefoanele au devenit dintr-odată complicate și sofisticate, dar mai grav este faptul că relațiile, discuțiile și interacțiunile noastre suferă de această maladie a lumii postmoderne. Oare nu am complicat prea mult și religia sau teologia și am pierdut din vedere simplitatea și frumusețea caracterului lui Hristos?
Încercăm să facem prea multe lucruri deodată, iar viața noastră devine complicată. Ne asumăm prea multe responsabilități fără a prioritiza în funcție de ceea ce contează cu adevărat. Angajarea excesivă în tot mai multe activități este cea mai mare greșeală pe care o fac majoritatea oamenilor și care le complică viața.
Avem o tendință de a controla totul, iar acest lucru poate conduce la stres și frustrare uneori. Punem o presiune excesivă pe noi înșine. Ne așteptăm la perfecțiune, iar acest lucru duce la relații complicate cu noi înșine și cu ceilalți. Așteptările nerealiste produc relații tensionate, dezamăgire și dispariția satisfacției. Îngrijorarea este și ea un alt factor care adaugă o complexitate inutilă vieții noastre.
Căutarea constantă a aprobării celorlalți ne poate, de asemenea, complica viața. Căutăm validare externă și încercăm în permanență să îi mulțumim pe ceilalți, iar acest lucru ne va conduce inevitabil la epuizare.
Avem mult mai multe bagaje decât avem nevoie. Atunci când călătorim ușor, cu mai puține bagaje, suntem mai liberi, mai puțin împovărați și mai puțin stresați. Acest lucru se aplică și la călătoria prin viață, nu doar la călătoria printr-un aeroport.
Ne comparăm cu alții care par mai bine situați decât noi pe scara ierarhică sau valorică și acest lucru ne complică cel mai mult viața. Dacă stau să mă gândesc mai bine, viața nu este cu adevărat complicată… Noi suntem complicați! Iar complicațiile noastre încep în modul nostru de gândire.
A trăi simplu nu înseamnă a trăi plictisitor; există o mare diferență între simplu și plictisitor. A trăi simplu înseamnă să ne concentrăm pe ceea ce contează cu adevărat.
Putem descoperi mai multă fericire atunci când ne simplificăm viața. Este mai ușor să acumulezi decât să renunți. Esența simplității este tocmai arta renunțării. Simplitatea este cheia pentru a trăi o viață mai împlinită și mai puțin complicată. Trebuie să renunțăm la complexitatea inutilă și trebuie să ne străduim să adoptăm o mentalitate minimalistă. Cu cât îți faci viața mai complicată, cu atât viața ta va fi mai dificilă.
Cele patru evanghelii ne prezintă un Mesia care este caracterizat prin simplitate. Isus practică simplitatea în fiecare domeniu al vieții Sale: posesiunile Sale sunt puține, obiectivele Sale sunt clare, relațiile Sale sunt profunde, iar credința Sa este clară. Isus nu a avut o locuință complicată, de fapt a rămas fără adăpost în ultimii ani de viață, nu a grăbit niciodată mulțimile, a avut timp pentru discuții simple, nu a fost preocupat de așteptările societății și, de cele mai multe ori, a folosit mai degrabă o întrebare scurtă decât o prelegere filosofică. Când a murit, a fost dezbrăcat de hainele Sale și apoi îngropat într-un mormânt împrumutat. Isus a trăit și a murit simplu. El a trăit o viață uimitor de simplă într-o societate complicată.
Într-o lume complexă avem nevoie de un etalon al simplității, iar acest etalon îl găsim în Predica de pe Munte, o predică simplă despre simplitate.
Isus ne provoacă să practicăm simplitatea. Aceasta include simplitatea în inimile noastre (Matei 5:21-32), simplitatea în cuvintele noastre (Matei 5:33-37), simplitatea în practicile noastre religioase – inclusiv, rugăciunea și postul (Matei 6:1-18) și simplitate în posesiunile noastre materiale (Matei 6:19-24).
Pentru că Isus a trăit o viață simplă, a putut să se concentreze cu adevărat pe ceea ce conta cel mai mult. El a făcut din relațiile cu ceilalți o prioritate (petrecând timp cu ucenicii săi, împărtășind vestea cea bună păcătoșilor și celor care aveau nevoie să audă despre Dumnezeu, a petrecut timp vindecând și scoțând demoni). Și-a făcut un scop din a se odihni atunci când avea nevoie (Marcu 6:31-32; Luca 8:23) și Și-a făcut un scop din a petrece timp singur cu Dumnezeu în rugăciune (Luca 5:15-16; Marcu 1:45; Luca 6:12-13).
Isus a definit simplitatea astfel: „Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui, și toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra” (Matei 6:33), iar această simplitate înseamnă belșug: „Eu am venit ca oile să aibă viață, și s-o aibă din belșug” (Ioan 10:10). Dar această viață abundentă nu este ceea ce lumea complicată din jurul nostru promovează – nu este vorba despre avere, faimă sau posesiuni materiale. Viața din belșug este una bogată în iubire față de Dumnezeu și față de ceilalți, preocupată de creșterea și venirea Împărăției veșnice. Simplitatea prin excelență ne este prezentată pe Calvar. Fără regrete și amărăciune, fără reproșuri pentru cei care L-au răstignit sau pentru mulțimea care L-a batjocorit. Nu se gândește la Sine, nu se plânge. El este conștient doar de Dumnezeu și de soarta păcătoșilor. În simplitate și responsabilitate, Se îngrijește de mama Sa. O, Mântuitorul meu, cât de adorabilă este simplitatea Ta!
Balla Lorand, director Departamentul Publicații, Uniunea de Conferințe