URGENȚE ÎN AȘTEPTARE
1. Dragostea dintâi
„Dar ce am împotriva ta este că ți-ai părăsit dragostea dintâi.” – Apocalipsa 2:4

Am ales dragostea dintâi ca prima urgență a așteptării pentru simplul motiv că este amintită de Martorul credincios în contextul primei biserici din cele șapte din Apocalipsa – Efes. A vorbi despre dragoste în Efes este un lucru cât se poate de natural, din moment ce această cetate era vestită tocmai pentru templul Dianei, sau Artemis, care în concepția locală era considerată zeița fertilității, iar templul ei era o destinație importantă pentru turismul sexual.
Biserica din Efes începuse plină de entuziasm și dedicare pe drumul credinței, dar spre sfârșitul primului secol, Martorul credincios constată o degradare serioasă a stării spirituale din biserică și sesizează că cea mai dureroasă lipsă era dragostea dintâi. Faptul că reproșul divin se referă la neglijența bisericii ne ajută să tragem ușor concluzia că, dincolo de influența mediului cultural, redobândirea iubirii pierdute era și este o responsabilitate a oamenilor din biserică.
Dragostea dintâi este un anumit fel de a vorbi despre iubirea divină. Prin comparație, aceasta se aseamănă cel mai mult cu dragostea lui Dumnezeu. Iar când este prezentă și se manifestă în biserică, această dragoste devine o forță reală care își îndeplinește în modul cel mai natural funcțiile, atât cele interne de a crea un climat de unitate și părtășie, cât și cele externe de a duce cunoștința Evangheliei veșnice la orice făptură.
Recuperarea dragostei dintâi este o provocare, în primul rând personală, pentru fiecare credincios. Sigur că rolul conducerii vizionare, care poate să-și propună programe și proiecte de revenire la efervescența începutului credinței, nu trebuie subestimat. Dar numai atunci când fiecare credincios se umple de iubire, biserica, în ansamblul ei, devine ceea ce ar trebui să fie, așteptând și grăbindu-se în întâmpinarea Domnului care revine.
Întoarcerea la dragostea dintâi este o experiență la îndemâna oricărui credincios, dar acesta nu este un lucru care se produce de la sine și nu este o întâmplare fericită. Însăși natura iubirii face recuperarea ei o experiență complexă, profundă și migăloasă. De aceea vom încerca împreună să elaborăm un ghid cât se poate de simplu, pe care oricine să-l poată urma, fără să fie nevoie de studii aprofundate și de un nivel avansat de cunoștințe și competențe academice.
Există o mulțime de pasaje biblice care ne pot fi de folos în dezlegarea tainei iubirii care vine de sus. Redăm aici Romani 5:5: „Dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt, care ne-a fost dat.” În acest verset este prezentă întreaga teologie a posedării și recuperării dragostei dintâi. Cine alege să umble sub călăuzirea Duhului Sfânt are rezolvată dilema iubirii pierdute sau abandonate. Cine are pe Duhul are și dragostea Sa. Deci:
- Roagă-te, crede și apreciază prezența și lucrarea Duhului Sfânt în viața ta.
- Păstrează mereu proaspătă calea de comunicare cu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt.
- Combate rutina, superficialitatea, indiferența, demobilizarea spirituală.
- Evită practicile care erodează dragostea: bârfa, critica și nemulțumirea.
- Folosește în mod intenționat cuvinte, gesturi, manifestări ale iubirii autentice.
- Vorbește cu alții despre preocupările tale privind recuperarea iubirii dintâi.
7. Contemplând consecvent Modelul divin, vei constata reînvierea iubirii sublime.
Oficiul profetic: (pentru contemplare)
„În fiecare faptă a vieții Sale se vedea dragoste, milă și compasiune; inima Lui Se deschidea cu o simpatie duioasă pentru fiii oamenilor. El a luat asupra Lui natura umană ca să poată veni în contact cu nevoile omului. Cei mai săraci și mai umili oameni nu se temeau să se apropie de El. Chiar și copiii se simțeau atrași de Isus. Le plăcea să se urce pe genunchii Lui și să privească la fața Lui gânditoare, care radia de iubire.” CCH 13.
