Adam și Eva, ASTĂZI
Credeți în dragoste la prima vedere? Indiferent de răspunsul dumneavoastră, vă aduc aminte că cel puțin unul dintre personajele principale ale Sfintelor Scripturi s-a îndrăgostit la prima vedere.
Vă puteți imagina cine…
După ce Dumnezeu a terminat de creat totul și toate erau bune, Adam începe să cunoască lumea din jurul lui. Însă realizează foarte repede un lucru – este singur. Și urmează poate unul dintre cele mai frumoase detalii despre felul lui Dumnezeu de a fi. Dumnezeu vede o nevoie a omului și o împlinește: „Nu este bine ca omul să fie singur; am să-i fac un ajutor potrivit pentru el” (Geneza 2:18). O creează pe Eva. Iar atunci când Adam o vede, exclamă cu bucuria unui îndrăgostit căruia îi tresaltă inima la vederea ei: „Iată în sfârșit…”
Abia acum Dumnezeu declară că toate lucrurile sunt „foarte bune” (Geneza 1:31). Dumnezeu dovedește încă de la început că îl iubește pe om. Îl interesează nevoile care apar în viața acestuia și le împlinește. Ceea ce ne dorim cu toții când ne căsătorim.
De ce ne căsătorim?
Pentru că așa a gândit, a plănuit și a spus Dumnezeu că este cel mai bine. „Domnul Dumnezeu a zis: «Nu este bine ca omul să fie singur; am să-i fac un ajutor potrivit pentru el»” (Geneza 2:18). Dar din ce în ce mai mulți oameni, inclusiv creștini, nu mai cred că este normativ ceea ce Dumnezeu a spus. De ce?
Vorbind despre ororile comunismului sovietic, Alexandr Soljenițîn rezumă spunând: „Omul L-a uitat pe Dumnezeu; de aceea s-au întâmplat toate aceste lucruri.” Cred că acest răspuns este valabil și pentru ceea ce se întâmplă astăzi. Pierderea credinței multora în Cuvântul lui Dumnezeu, dezintegrarea familiei, erotomania, încercarea ștergerii diferențelor dintre bărbat și femeie – un soi de spirit demonic de distrugere a tot ce înseamnă sfințenia vieții umane –, toate își au rădăcina în faptul că omul L-a uitat pe Dumnezeu. Este de asemenea interesant și modul în care omul L-a uitat pe Dumnezeu. Cum și de ce omul L-a uitat pe Dumnezeu? Mulți vorbesc de postmodernism. Dar dacă este mai mult?
Mulți dintre noi, privind la degradarea morală actuală, credem că putem întoarce totul printr-o reafirmare puternică a doctrinelor biblice și păstrarea rigorilor etice. Este necesar și important, dar e suficient?
Vă propun o serie de articole în care să vorbim despre aspecte ale vieții de familie, lumea în care trăim și ce are de spus Cuvântul lui Dumnezeu cu privire la acestea.
Lumea în care trăim
Comportamentele ce caracterizează așa-numita revoluție sexuală actuală, ce a culminat cu normalizarea transgenderismului, s-au mai întâlnit de-a lungul istoriei. „Ce aduce nou și nemaiîntâlnit în istorie este modul în care a normalizat toate aceste comportamente.”1 Chiar dacă și în trecut existau astfel de comportamente, astăzi toate acestea nu mai au conotații rușinoase și nici nu se mai aplică stigmatul social asupra celor care le practică.
Nu vorbim doar de împingerea limitelor comportamentului sexual acceptabil sau de o încălcare a moralei creștine cu privire la sexualitate. „Credința în/sau menținerea unor astfel de opinii tradiționale a ajuns să fie considerată ridicolă și chiar un semn de
deficiență mintală sau morală gravă… Vechile coduri sexuale de abstinență în afara căsătoriei și castitatea în cadrul acesteia sunt considerate ridicole și opresive, iar susținătorii lor, răi sau proști sau ambele.”2
Creștinul și lumea de astăzi
Lumea în care trăim noi poate și este manipulată potrivit cu propria voință și dorință a omului. Nu este o lume în care să fie nevoie să ne conformăm sau să acceptăm în mod pasiv ceea ce ni se întâmplă. În alte vremuri, omul era dependent de vreme și împrejurări pentru a supraviețui, neavând control asupra vieții și morții. Într-o astfel de lume, individul trebuia să se conformeze.
Odată cu dezvoltarea tehnologiei, omul capătă un control mai mare asupra naturii și a propriei existențe. Apa poate fi mutată, stocată și folosită la nevoie, chiar dacă nu plouă, datorită sistemelor de irigații. Fertilizatorii și pesticidele conduc la un control mai bun al producției. Descoperirile recente cu privire la modificările genetice au făcut posibilă dezvoltarea imunității față de anumite circumstanțe sau boli. Iar toate acestea au produs un efect major asupra modului în care gândim cu privire la lumea în care trăim. Nu mai este o lume la mila căreia trăim, ci o lume pe care o utilizăm așa cum ne dorim. Medicina a cunoscut și ea o dezvoltare incredibilă. Boli altădată mortale sunt vindecate simplu și eficient astăzi. Și, din păcate, lucrul acesta a însemnat pentru omul de astăzi slăbirea autorității lumii naturale și creșterea percepției puterii omului asupra lumii naturale.
Iar ceea ce Friedrich Nietzsche declara în discursul lui, se întâmplă – omul trebuie să-și depășească condiția, fiind creatorul propriului destin, înlocuindu-L pe Dumnezeu. Omul devine inventatorul sensului vieții. Nu cel care descoperă semnificația vieții. Și dacă omul descoperă că ceea ce îl face fericit este altceva decât ceea ce a spus Dumnezeu, cine îl poate opri să facă ceea ce crede că este bine pentru el?
„Ceea ce împiedică exprimarea mea exterioară a sentimentelor mele interioare – ceea ce pune la îndoială sau încearcă să falsifice convingerile mele psihologice despre mine însumi și, astfel, să perturbe sentimentul meu de bunăstare interioară – este prin definiție dăunător și trebuie respins.”3 Așa gândesc astăzi cei mai mulți oameni. Nu de puține ori am auzit în discuții cu familii în pragul divorțului formulări de genul: „Nici măcar Dumnezeu nu-mi poate cere să stau într-o relație în care nu sunt fericit/fericită.” Și sunt frații și surorile noastre. Poate chiar unii dintre noi.
Și când omul este suveran, totul este posibil. Starea de bine și fericire personală respinge urmarea unor reguli stabilite exterior mie (indiferent cine le stabilește) dacă ele nu mă lasă să mă exprim și să trăiesc autentic – așa cum cred eu că este bine. În acest context, biserica devine opresivă prin susținerea unor norme de conduită și gândire. Iar Dumnezeu trebuie să Se adapteze…
Biserica și lumea de astăzi
Nu ar trebui niciodată să subestimăm sau să neglijăm realitatea faptului că ceea ce se întâmplă în jurul nostru ne afectează și pe noi. Deseori, realitatea din biserică diferă prea puțin de realitatea din jurul nostru. Ne putem obișnui foarte ușor să folosim cuvinte, concepte și idei înșelătoare, care schimbă claritatea cu privire la multe lucruri importante.
Iar lumea din jurul nostru pune în discuție de multă vreme concepția cu privire la cine suntem noi, oamenii. „Nu mai vreau să-mi spună nimeni ce să fac, ce să cred și cum să mă comport. Cu atât mai puțin biserica” – este o declarație des întâlnită sau auzită chiar și în contextul bisericii.
În acest context, este cu atât mai important ca biserica să aibă capacitatea de a oferi în mod deosebit membrilor săi o învățătură coerentă despre principiile morale. La întrebările inevitabile ale membrilor, un răspuns bun cu privire la poziția biblică asupra a ceea ce a spus Dumnezeu se va dovedi extrem de important.
Biserica trebuie să-și păstreze dedicarea față de moralitatea biblică, oricare ar fi prețul social de plătit. Treptat, dar sigur, concepțiile moderne despre sexualitate și identitate transformă biserica credincioasă Cuvântului lui Dumnezeu într-o religie imorală și dăunătoare stabilității civice a societății. Și va intra posibil în conflict cu legea. O lume în care credința în Cuvântul lui Dumnezeu este o alegere personală.
Dar biserica a mai trecut pe aici. Soluția? „O comunitate strâns legată, unită doctrinar, care le cerea membrilor săi să aibă un comportament consecvent cu credința lor și să fie buni cetățeni ai cetății lumești, atât timp cât buna cetățenie rămâne compatibilă cu credința în Hristos.”4
NOTE
1 Carl Trueman, The Rise and Triumph of the Modern Self, p. 20.
2 Ibidem, p. 21.
3 Ibidem, p. 25.
4 Ibidem, p. 353.
Marius Andrei, directorul Departamentelor Asociația pastorală și Slujirea familiei, Uniunea de Conferințe