12. La granița dintre viață și neputință – Florentina Coman

Cărți utile

Pentru tine, băiatul meu! – Editura Viață și sănătate

I.m Cici! – în curând, Editura Pastel Brașov

Datoriile îngrijitorilor

Infirmierele și toți cei care au acces în camera bolnavului ar trebui să fie voioși, calmi și cu stăpânire de sine. Ar trebui evitată orice grabă, surescitare sau stare de confuzie. Ușile ar trebui deschise și închise cu grijă și să fie liniște în toată casa. În cazurile febrile, este nevoie de o grijă deosebită când apare o criză și febra trece. Atunci este adesea necesară o veghere neîntreruptă. Neștiința, uitarea și neatenția au fost cauzele morții multora care ar fi putut supraviețui, dacă ar fi primit o îngrijire corectă din partea unor infirmiere grijulii și chibzuite. DV 221.3

“Lucrarea neprihănirii va fi pacea, roada neprihănirii: odihna și liniștea pe vecie. Poporul meu va locui în locuința păcii, în case fără grijă și în adăposturi liniștite.” (Isaia 32, 17.18.)

Vizitarea celor bolnavi

Vizitarea excesivă a celor bolnavi este o bunătate rău canalizată, o idee falsă că așa ar fi politicos. Cei care sunt foarte bolnavi nu ar trebui să primească vizitatori. Agitația adusă de primirea vizitatorilor îl obosește pe pacient într-un moment în care el are cea mai mare nevoie de liniște, de odihnă netulburată. DV 222.1

Pentru un convalescent sau un pacient care suferă de o boală cronică, este adesea o plăcere și o binecuvântare să știe că ceilalți își aduc aminte cu bunătate de el; însă această dovadă, arătată printr-un mesaj de simpatie sau printr-un mic dar, va sluji unei cauze mai bune decât printr-o vizită personală, și aceasta fără pericolul de a-i face vreun rău. DV 222.2

Rugăciunea pentru cei bolnavi

Rugăciunea credinței îi va salva pe cei bolnavi.

Scriptura spune că oamenii “trebuie să se roage necurmat și să nu se lase” (Luca 18, 1); iar dacă ei simt vreodată nevoia să se roage, atunci acel timp este când puterile îi lasă și pare că viața însăși le scapă din mâini. Adesea, cei sănătoși uită de îndurările minunate ce le sunt oferite zi după zi, an după an, și nu-I aduc lui Dumnezeu nici o dovadă de prețuire pentru binecuvântările Sale. Însă, când vine boala, își amintesc de Dumnezeu. Când îi lasă puterile, oamenii simt că au nevoie de ajutorul divin. Iar Dumnezeul nostru îndurător nu Se întoarce niciodată de la sufletul care caută cu sinceritate să primească ajutor de la El. Domnul este locul nostru de scăpare atât în boală, cât și în sănătate. DV 225.1

“Cum se îndură un tată de copiii lui,
Așa Se îndură Domnul de cei ce se tem de El.
Căci El știe din ce suntem făcuți;
Își aduce aminte că suntem țărână.” (Psalmii 103, 13.14.) DV 225.2

“Nebunii, prin purtarea lor vinovată,
Și prin nelegiuirile lor, ajunseseră nenorociți.
Sufletul lor se dezgustase de orice hrană
Și erau lângă porțile morții.” (Psalmii 107, 17.18.) DV 225.3

“Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul
Și El i-a izbăvit din necazurile lor;
A trimis cuvântul Său
Și i-a tămăduit și i-a scăpat de groapă.” (Psalmii 107, 19.20.) DV 225.4

Dumnezeu dorește să readucă sănătatea celui bolnav astăzi, ca și atunci când Duhul Sfânt a rostit aceste cuvinte prin psalmist. Iar Hristos este astăzi același Medic plin de compasiune care a fost și în timpul lucrării Sale pământești. În El se găsește balsam vindecător pentru fiecare boală, putere întăritoare pentru orice neputință. Ucenicii Săi de astăzi trebuie să se roage pentru cei bolnavi cu același zel cu care s-au rugat ucenicii din vechime. Și vor avea loc vindecări; căci “rugăciunea credinței îi va salva pe cei bolnavi”. Avem puterea Duhului Sfânt, siguranța netulburată a credinței, care poate cere împlinirea făgăduințelor lui Dumnezeu. Promisiunea Domnului: “Își vor pune mâinile peste cei bolnavi și ei se vor însănătoși” este tot atât de demnă de încredere acum, ca și în zilele apostolilor. Ea arată privilegiul pe care-l au copiii lui Dumnezeu, iar credința noastră ar trebui să se prindă de tot ceea ce înseamnă acest lucru. Slujitorii lui Hristos sunt canalele lucrării Sale și, prin ei, El dorește să-și exercite puterea vindecătoare. Este datoria noastră să-i aducem pe cei bolnavi și suferinzi înaintea lui Dumnezeu, în brațele credinței noastre. Ar trebui să-i învățăm să creadă în marele Vindecător. DV 226.1

Mântuitorul dorește ca noi să-i încurajăm pe cei bolnavi, pe cei deznădăjduiți, pe cei năpăstuiți să se prindă de tăria Sa. Prin credință și rugăciune, camera bolnavului poate fi transformată într-un Betel. Prin cuvânt și faptă, medicii și infirmierele pot spune atât de clar, încât să nu se poată înțelege greșit: “Dumnezeu Se află în acest loc” ca să salveze, nu să distrugă. Hristos dorește să-și facă simțită prezența în camera bolnavului, umplând inimile medicilor și infirmierelor cu gingășia iubirii Sale. Dacă viețile îngrijitorilor au o asemenea înrâurire asupra bolnavilor, încât Hristos să poată veni împreună cu ei la căpătâiul pacientului, acesta din urmă va fi însuflețit de convingerea că Mântuitorul cel milostiv este prezent, și însăși convingerea aceasta va face mult atât pentru vindecarea sufletului, cât și a trupului. DV 226.2

Iar Dumnezeu ascultă rugăciunea. Hristos a spus: “Dacă veți cere ceva în Numele Meu, voi face.” (Ioan 14, 14.) Și iarăși spune: “Dacă Îmi slujește cineva, … Tatăl îl va cinsti.” (Ioan 12, 26.) Dacă trăim conform Cuvântului Său, fiecare făgăduință prețioasă pe care a făcut-o ni se va împlini. Suntem nevrednici de mila Sa, dar, când ne predăm Lui, El ne primește. El va lucra pentru și prin aceia care-L urmează. DV 226.3

Însă noi nu putem cere împlinirea făgăduințelor Sale decât atunci când trăim în ascultare de Cuvântul Său. Psalmistul spune: “Dacă aș fi cugetat lucruri nelegiuite în inima mea, nu m-ar fi ascultat Domnul.” (Psalmii 66, 18.) Dacă Îi dăm ascultare numai în parte, cu jumătate de inimă, făgăduințele Sale nu se vor împlini pentru noi. DV 227.1

În Cuvântul lui Dumnezeu avem învățătură cu privire la rugăciunea specială pentru însănătoșirea celor bolnavi. Dar înălțarea unei asemenea rugăciuni este unul dintre cele mai solemne lucruri și nu trebuie inițiat fără a fi cântărit cu grijă. În multe cazuri de rugăciune pentru vindecarea celor bolnavi, ceea ce este considerată credință nu este nimic altceva decât încumetare. DV 227.2

Multe persoane aduc asupra lor boala prin îngăduința de sine. Ele nu au trăit în armonie cu legile trupului sau cu principiile curățeniei desăvârșite. Alții au nesocotit legile sănătății prin obiceiurile lor de a mânca și de a bea, de a se îmbrăca sau de a munci. Adesea, o formă de viciu este cauza slăbiciunii minții sau corpului. Dacă aceste persoane ar dobândi binecuvântarea sănătății, multe dintre ele ar continua să urmeze aceeași cale nepăsătoare de încălcare a legilor trupești și spirituale ale lui Dumnezeu, gândind că, dacă Dumnezeu îi însănătoșește ca răspuns la rugăciune, au libertatea de a-și continua practicile nesănătoase și de a-și îngădui fără nici o reținere apetitul stricat. Dacă ar face o minune și le-ar reda sănătatea acestor persoane, Dumnezeu ar încuraja păcatul. DV 227.3

Este o muncă pierdută aceea de a-i învăța pe oameni să privească la Dumnezeu ca vindecător al neputințelor lor, dacă nu sunt învățați și să lase deoparte practicile lor nesănătoase. Pentru a primi binecuvântarea Sa ca răspuns la rugăciune, ei trebuie să înceteze să facă răul și să învețe să facă binele. Mediul în care trăiesc trebuie să fie sănătos, obiceiurile lor de viețuire, sănătoase. Ei trebuie să trăiască în armonie cu Legea lui Dumnezeu, atât pentru trup, cât și pentru spirit. DV 227.4

Psihologia și teologia

Psihologia în Sfintele Scripturi — Adevăratele principii ale psihologiei se află în Sfintele Scripturi. Omul nu își cunoaște propria lui valoare. El acționează în conformitate cu temperamentul lui neconvertit, deoarece nu privește la Isus, Autorul și Desăvârșitorul credinței lui. Cel care vine la Isus, care crede în El și Îl acceptă ca Exemplu al său înțelege însemnătatea cuvintelor: “Le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu”. (Ioan 1, 12.) 2MCP 781.1

Când își ocupă locul la picioarele lui Isus, omul este făcut în stare să înțeleagă reflectarea propriei lui nelegiuiri, viața păcătoasă și adâncimile teribile ale degradării în care se poate cufunda o inimă omenească. El reușește să discearnă caracterul curat al Celui fără păcat și desăvârșirea oferită păcătosului pocăit și convertit. El stă alături de Domnul Hristos în locurile cerești. — Manuscript 121, 1902. 2MCP 781.2

Dumnezeu înțelege cu precizie lucrarea minții omenești — Domnul Dumnezeu este infailibil în capacitatea lui de înțelegere. El înțelege lucrarea minții omenești, principiile active ale ființelor omenești pe care le-a creat, precum și modul în care se vor lăsa influențate de lucrurile care apar, maniera în care vor reacționa în fața fiecărei ispite și în fiecare circumstanță în care se află. 2MCP 781.3

“Căci căile Domnului sunt lămurite înaintea ochilor Domnului”. (Proverbe 5,21.) “Ochii Domnului sunt în orice loc”. (Proverbe 15,3.) “Căci El vede până la marginile pământului, zărește totul sub ceruri”. (Iov 28, 24.) “Căci Domnul cercetează toate inimile și pătrunde toate închipuirile și toate gândurile”. (1 Cronici 28, 9.) El cunoaște lucrurile care vin în mintea noastră, fiecare dintre ele. “Nici o făptură nu este ascunsă de El, ci totul este gol și descoperit înaintea ochilor Aceluia, cu care avem a face”. (Evrei 4, 13.) — Letter 18, 1895. 2MCP 782.1

Dumnezeu cunoaște toate lucrările tainice ale minții omenești — Se gândesc femeile și bărbații la modul în care Dumnezeu privește creaturile pe care le-a făcut? El a creat mintea omului. Mintea noastră nu zămislește nici măcar un singur gând nobil care să nu fi venit de la El. Domnul cunoaște toate lucrările tainice ale minții omenești; nu este El creatorul minții? Dumnezeu înțelege că păcatul l-a degradat și înjosit pe om, dar îl privește cu milă și compasiune; deoarece El vede puterea pe care o are Satana asupra lui. — Manuscript 56, 1899. (The S.D.A. Bible Commentary 6:1105). 2MCP 782.2

Religia aduce pace și fericire — S-a creat impresia că religia este dăunătoare sănătății. Această idee este greșită și nu trebuie promovată. Adevărata religie aduce pace, fericire și mulțumire. Evlavia este benefică atât pentru viața aceasta, cât și pentru viața viitoare. — Letter 1b, 1873. 2MCP 782.3

A sta la picioarele lui Isus sau a te baza pe înțelepciunea omenească — Domnul Hristos trebuie implicat în toate gândurile, simțămintele și preferințele noastre. El trebuie exemplificat în cel mai mic detaliu al slujirii de zi cu zi în lucrarea pe care ne-a încredințat-o s-o îndeplinim. Dacă, în loc de a ne baza pe înțelegerea omenească sau de a ne conforma zicalelor lumești, noi stăm la picioarele lui Isus și sorbim cu nesaț cuvintele Sale, învățând de la El și spunând: “Doamne, ce dorești Tu să fac?”, independența noastră nativă, încrederea noastră în sine, puternica noastră voință personală vor fi înlocuite cu un spirit supus, sincer asemenea unui copil și dispus să se lase învățat. Când ne aflăm într-o relație corectă cu Dumnezeu, vom respecta atât autoritatea de conducător a lui Hristos, cât și pretenția Lui de a primi din partea noastră o ascultare necondiționată. — Letter 186, 1902. (Our High Calling, 99.) 2MCP 782.4

Legați știința adevăratei sfințenii cu știința filozofiei gândirii — Dumnezeu nu a dat nici o altă lumină suplimentară care să ia locul Cuvântului Său. Această lumină are rolul de a conduce mintea derutată la Cuvântul Său, care, dacă este mâncat și digerat, înseamnă viață pentru suflet. Apoi, faptele bune vor fi văzute așa cum este văzută lumina în întuneric. 2MCP 783.1

Dacă, atunci când studiați filozofia gândirii umane, ați cerceta cu atenție știința adevăratei evlavii, experiența voastră creștină ar fi foarte diferită de ceea ce este. De ce ați întors spatele izvoarelor curate ale Libanului, ca să beți din apele murdare ale câmpiei — înșelăciunea ideilor omenești? Inima are nevoie de o putere care poate fi descoperită numai în Cuvântul lui Dumnezeu. Această putere este pâinea vieții; dacă o mănâncă, omul va trăi veșnic. El nu trebuie să guste doar ocazional pâinea care vine din cer, ci să trăiască prin cuvintele ei, care sunt duh și viață pentru primitor. Cea mai serioasă cercetare a adevărului și însușirea personală a cuvintelor lui Hristos lucrează o transformare a caracterului. — Letter 130, 1901. 2MCP 783.2

Duhul Sfânt umple mintea curată — Noi trebuie să ne umplem mintea în mod continuu cu Hristos și să ne golim de egoism și păcat…. Pe măsură ce vă goliți mintea de vanitate și frivolitate, golul va fi umplut cu ceea ce Dumnezeu așteaptă să vă ofere — Duhul Său Sfânt. Atunci, din comoara bună a inimii vor ieși lucruri bune, mărgăritare ale gândirii, iar ceilalți vor înțelege cuvintele…. Gândurile și sentimentele voastre vor stărui asupra Domnului Hristos, iar voi veți reflecta asupra celorlalți lumina care a strălucit asupra voastră, venind de la Soarele neprihănirii. — The Review and Herald, 15 martie, 1892. (Our High Calling, 115.) 2MCP 783.3

Principiile se aplică în toate circumstanțele — Domnul a vorbit în mod explicit în Cuvântul Său Sfânt. Acele pagini binecuvântate sunt pline de învățătură și viață, în armonie cu adevărul. Ele constituie o normă de viață desăvârșită. Sunt oferite învățături și sunt stabilite principii care se aplică în toate circumstanțele vieții, chiar dacă anumite situații particulare ar putea să nu fie menționate. Nu este omis nimic din ceea ce este esențial pentru un sistem desăvârșit al credinței și pentru metode corecte în practică. Toate datoriile pe care Dumnezeu le cere din partea noastră sunt prezentate în mod clar; și dacă cineva nu va reuși să ajungă la viața veșnică, aceasta se va datora faptului că s-a încrezut în sine, a fost plin de concepte zadarnice și nu a depins pentru mântuire numai de meritele sângelui lui Hristos. De pe calea cea dreaptă, nu va cădea nici unul dintre cei umili și onești care acceptă Biblia ca fiind călăuza lor și sursa tuturor sfaturilor lor. — Letter 34, 1891. 2MCP 784.1

Adevărul este un principiu activ — Adevărul este un principiu activ și lucrător, care modelează inima și viața astfel, încât să existe o continuă înaintare spre cer…. Cu fiecare efort al voinței, se obține un nou impuls spre acțiune. Caracterul moral se aseamănă din ce în ce mai mult cu caracterul și gândirea lui Hristos. Creștinul care înaintează este în posesia unui har și a unei iubiri care transmit cunoștință, deoarece înțelegerea divină și pătrunzătoare a caracterului lui Hristos are o înrâurire profundă asupra înclinațiilor lui. Slava lui Dumnezeu, care se descoperă deasupra scării, poate fi înțeleasă și prețuită numai dacă urcăm treaptă cu treaptă, atrași fără încetare tot mai sus, spre țintele nobile descoperite de Domnul Hristos. Toate însușirile minții și trupului trebuie angajate în această lucrare. — Manuscript 13, 1884. (Our High Calling, 68.) 2MCP 784.2

O abordare pozitivă — Cerul observă pe cel care aduce cu sine o atmosferă plină de pace și dragoste. Un asemenea om își va primi răsplata sa. El va sta în picioare în marea zi a Domnului. — Manuscript 26, 1886. (Our High Calling, 234.) 2MCP 784.3

Sfătuirea și educația nu exclud relația personală cu Dumnezeu — Deși educația, pregătirea și sfatul celor cu experiență sunt esențiale, lucrătorii trebuie învățați să nu se bazeze numai pe judecata omului. Ca oameni liberi ai lui Dumnezeu, toți trebuie să ceară înțelepciune de la El. Dacă cel ce învață depinde numai de ideile altuia și nu avansează dincolo de acceptarea planurilor acestuia, va înțelege lucrurile doar prin prisma gândirii lui și, prin aceasta, nu va fi decât o reflectare a unei alte persoane. Dumnezeu îi tratează pe oameni ca pe niște ființe responsabile. El va lucra prin Duhul Său în mintea pe care a dăruit-o omului numai dacă omul îi va oferi posibilitatea de a lucra și dacă va înțelege lucrările Sale. Planul Său este ca fiecare om să-și folosească mintea și conștiința pentru el însuși. Dumnezeu nu dorește ca vreun om să devină umbra altuia, exprimând numai opiniile altcuiva. — Testimonies for the Church 5:724, 725 (1889). 2MCP 785.1

Dumnezeu aprobă cea mai înaltă cultură intelectuală — Dacă este sfințită prin iubire și temere de Dumnezeu, cea mai înaltă cultură intelectuală beneficiază de aprobarea Lui deplină. Oamenii umili, aleși de Hristos, au umblat cu El timp de trei ani și au fost supuși influenței înălțătoare a Maiestății cerului. Domnul Hristos a fost cel mai mare educator pe care L-a cunoscut lumea vreodată. — The Review and Herald, 21 iunie, 1877. (Fundamentals of Christian Education, 47, 48). 2MCP 785.2

Mintea este sursa tuturor acțiunilor, bune sau rele — El a pregătit acest sălaș viu pentru minte, “țesut în chip ciudat”, un templu pe care Domnul Însuși l-a pregătit pentru locuirea Duhului Lui Sfânt. Mintea conduce întreaga ființă umană. Toate acțiunile noastre, bune sau rele, își au sursa în minte. Mintea este aceea care se închină lui Dumnezeu și ne așează în rândul ființelor cerești. Cu toate acestea, mulți își petrec întreaga viață fără a deveni înțelepți cu privire la … [“recipientul”] ce conține această comoară. — Special Testimonies On Education, 33, 11 mai, 1896. (Fundamentals of Christian Education, 426). 2MCP 785.3

Mintea e condusă de cer sau este pervertită — Purificat, înnobilat și condus de cer, intelectul este o putere universală ce zidește Împărăția lui Dumnezeu. Intelectul pervertit exercită exact influența opusă; corupe puterea omenească încredințată cu scopul de a fi dezvoltată printr-un efort sârguincios în facerea binelui. Intelectul pervertit înșeală și distruge. 2MCP 785.4

Dumnezeu i-a înzestrat pe oameni cu suficiente însușiri pentru a fi capabili și înțelepți să ducă mai departe și să reprezinte cu putere și abilitate minunatele lucrări ale Domnului, pentru toți cei care Îl iubesc și păzesc poruncile Lui. El a dorit ca omul să păzească poruncile lui Dumnezeu, deoarece păzirea poruncilor Sale contribuie la sănătatea și viața tuturor ființelor omenești. 2MCP 786.1

Talentele încredințate constituie o responsabilitate sfântă. Nici un om nu trebuie să tânjească după talente pe care nu le are, decât dacă s-a rugat și a cerut înțelepciune de sus — pentru a fi sigur de corecta folosire a tuturor capacităților dăruite de Dumnezeu, — astfel încât să hotărască să Îl onoreze și să-l slăvească pe Dumnezeu prin talentele pe care le primește în dar. Este o lucrare minunată să crezi și să accepți lumina sfântă venită din partea lui Dumnezeu, pentru a o răspândi tuturor celor ce se află în întunericul erorii; deoarece această lumină este oferită fără părtinire și fără interese egoiste, ca să ajute, să binecuvânteze și să salveze sufletele pieritoare. Pentru lucrătorul credincios, ea este o comoară care îl face să fie mai bogat în cer decât un milionar pe pământ. El este moștenitorul lui Dumnezeu, împreună moștenitor cu Isus Hristos al unei glorii veșnice mult mai valoroase. — Manuscript 63, 1900. 2MCP 786.2

Omul creat pentru un scop nobil — Ceea ce constituie valoarea unui om nu este pretenția și aparența superiorității, ci adevărata noblețe a minții. Cultivarea corespunzătoare a însușirilor intelectuale reprezintă adevărata identitate a omului. Aceste însușiri nobile sunt dăruite pentru a contribui la formarea caracterului pentru viața viitoare nemuritoare. Omul a fost creat pentru a se bucura de un statut mai înalt și mai sfânt decât cel pe care i-l poate oferi lumea aceasta. El a fost creat după chipul lui Dumnezeu, pentru un scop atât de înalt și de nobil, încât să atragă atenția tuturor îngerilor. Testimonies for the Church 4:438 (1880). 2MCP 786.3

Modul de gândire trebuie schimbat — Mintea multora poate ajunge la un stadiu atât de josnic, încât Dumnezeu nu mai poate lucra prin și pentru ea. Modul de gândire trebuie schimbat, iar conștiința morală trebuie trezită, astfel încât să poată înțelege cerințele lui Dumnezeu. Conținutul și esența adevăratei religii trebuie să fie recunoscute și evidențiate fără încetare de relația noastră personală cu Dumnezeu — prin cuvinte, prin fapte și prin comportament. Umilința trebuie să ia locul mândriei, seriozitatea să ia locul ușurătății, iar devoțiunea, locul indiferenței nereligioase. — Testimonies for the Church 4:582 (1881). 2MCP 786.4

Gândirea motivează slujirea — Am văzut că, în perioada verii trecute, spiritul predominant a fost acela al unei căutări până la limită a ofertelor acestei lumi. Poruncile lui Dumnezeu nu au fost respectate. Deși pretindem că slujim legii lui Dumnezeu, mintea multora se află în slujba lumii. Dar ei nu pot sluji legii lui Dumnezeu, în timp ce gândurile lor sunt ocupate cu lucrurile pământești și interesele personale. — Testimonies for the Church 1:150 (1857). 2MCP 787.1

Serviciul acceptat de Dumnezeu — Mulți cred că defectele lor de caracter îi fac incapabili să atingă standardul pe care l-a înălțat Domnul Hristos, dar tot ce trebuie să facă acești oameni este să se umilească la fiecare pas sub brațul puternic al lui Dumnezeu. Hristos nu evaluează omul în raport cu cantitatea de lucru pe care o realizează, ci în funcție de spiritul în care este îndeplinită lucrarea. 2MCP 787.2

Când îi vede pe oameni ridicând poverile, străduindu-se să le poarte cu o inimă smerită, cu neîncredere în sine și într-o dependență totală de El, Domnul adaugă lucrării lor perfecțiunea și suficiența Sa, iar lucrarea este acceptată de către Tatăl. Noi suntem acceptați în Fiul Iubit. Defectele celui păcătos sunt acoperite de perfecțiunea și plinătatea Domnului, Neprihănirea noastră. Cei care depun eforturi umile, cu o dorință sinceră și cu o inimă smerită, pentru a trăi la înălțimea cerințelor lui Dumnezeu, sunt priviți de către Tatăl cu o iubire duioasă și plină de înțelegere; El îi consideră ca pe niște copii ascultători și neprihănirea lui Hristos le este atribuită. — Letter 4, 1889. 2MCP 787.3

Cunoașterea lui Hristos aduce vigoare minții — Domnul Hristos este un izvor de viață. Ceea ce au nevoie oamenii este o mai limpede cunoaștere a Lui; ei au nevoie de răbdare și bunătate și au nevoie să învețe cu sârguință cum poate fi deschisă întreaga lor inimă față de agenții vindecători ai cerului. Când lumina iubirii lui Dumnezeu strălucește în cămările întunecoase ale sufletului, neliniștea, tulburarea și insatisfacția vor înceta, iar bucuriile pline de satisfacție vor oferi sănătate minții și putere trupului. — The Ministry of Healing, 247 (1905). 2MCP 787.4

Cu Hristos nu există eșec — Puterea infinită a Duhului Sfânt este fortăreața de apărare a fiecărui suflet pocăit. Nici un suflet care cere protecția lui Hristos cu credință și părere de rău pentru păcat nu va fi lăsat să ajungă sub puterea vrăjmașului. Mântuitorul este alături de copiii Săi când sunt ispitiți și încercați. Cu El nu poate exista eșec, pierdere, imposibilitate sau înfrângere; noi putem împlini toate lucrurile prin Cel care ne întărește. — The Desire of Ages, 490 (1898). 2MCP 788.1

Influențe negative asupra minții

Să renunțăm la căutarea greșelilor — Noi ar trebui să smulgem din gândurile noastre nemulțumirile și căutarea greșelilor. Să nu privim în permanență la toate defectele pe care le-am putea vedea…. Dacă dorim să păstrăm o relație bună cu Dumnezeu, trebuie să privim stăruitor la lucrurile mari și prețioase — la neprihănirea, slava, puterea, bunătatea, afecțiunea, iubirea pe care Dumnezeu le revarsă asupra noastră. Și, privind astfel, mintea noastră va deveni atât de legată de aceste lucruri de natură veșnică, încât nu vom avea nici o dorință de a descoperi greșelile altora. — Manuscript 153, 1907. (Our High Calling, 232.) 2MCP 789.1

Noi tindem să ne amintim lucrurile rele — Trebuie să învățăm să interpretăm conduita celorlalți în maniera cea mai favorabilă posibilă…. Dacă suspectăm fără încetare răul, suntem în pericolul de a genera exact lucrurile pe care le suspectăm…. Nu putem trăi fără să suferim uneori în sufletul nostru sau fără ca temperamentul să ne fie pus la încercare, dar, în calitate de creștini, trebuie să fim tot atât de răbdători, de înțelegători, umili și smeriți precum dorim să fie și alții. 2MCP 789.2

Oh, de câte mii de fapte bune și gesturi de bunăvoință beneficiem noi, … care dispar neobservate ca roua sub razele soarelui, în timp ce pagubele reale sau imaginare lasă o impresie aproape imposibil de șters în viitor! Cel mai bun exemplu pe care îl putem oferi altora este acela de a fi onești cu noi înșine, de a lăsa în seama lui Dumnezeu persoana noastră, reputația noastră și de a nu manifesta prea mare interes în corectarea fiecărei impresii greșite sau în prezentarea situației noastre într-o lumină favorabilă. — Letter 25, 1870. (Our High Calling, 237.) 2MCP 789.3

Imaginile asupra cărora stăruim ne schimbă viața — Tot ceea ce ne determină să vedem slăbiciunea naturii umane se află în planul lui Dumnezeu de a ne ajuta să privim la El și în nici un caz să nu ne punem încrederea în oameni sau să considerăm omenescul un mijloc de apărare…. Noi suntem schimbați după chipul lucrurilor asupra cărora stăruim. Prin urmare, cât de important este să ne deschidem inima față de lucrurile adevărate, plăcute și care se bucură de o bună reputație! — Letter 63, 1893. (Our High Calling, 248.) 2MCP 790.1

Să ne amintim de fragilitatea naturii umane — În relațiile cu semenii noștri, trebuie să ținem cont că și ei sunt supuși acelorași tendințe, suferă aceleași slăbiciuni și suportă aceleași ispite ca și noi. Și asemenea nouă, ei trebuie să lupte cu viața pentru a-și păstra integritatea…. Adevărata curtenie creștină reunește și desăvârșește dreptatea și politețea, mila și iubirea o întregesc, conferind caracterului cele mai fine retușuri și cel mai atrăgător șarm. — Letter 25, 1870. (Our High Calling, 236.) 2MCP 790.2

Nu ridicați bariere — Domnul dorește ca poporul Său să folosească alte metode în locul condamnării răului, chiar dacă aceasta este îndreptățită. El dorește să facem mai mult decât să le adresăm adversarilor noștri acuzații, care nu fac altceva decât să-i împingă tot mai departe de adevăr. Lucrarea pe care Domnul Hristos a venit să o realizeze în lumea noastră nu a fost aceea de a ridica bariere și de a-i amenința pe oameni pentru faptul că sunt greșiți. Cel care se așteaptă să lumineze un popor înșelat trebuie să se apropie de ei și să lucreze pentru ei în iubire. El trebuie să devină centrul de răspândire a unei influențe sfinte. — Gospel Workers, 373 (1915). 2MCP 790.3

Învingeți sensibilitatea — Mulți oameni au o sensibilitate nesfințită, care îi menține într-o continuă căutare a unor anumite cuvinte, anumite priviri sau acțiuni pe care să le poată interpreta drept o lipsă de respect sau de apreciere. Toate acestea pot fi învinse. Fiecare trebuie să înainteze în temere de Dumnezeu, făcând tot ceea ce poate mai bine, fără să se intereseze sau să se îngrijoreze dacă vor fi apreciați sau ofensați de critici, slujind cu ardoare lui Dumnezeu și învățând să construiască cele mai favorabile interpretări cu privire la tot ce ar părea ofensator în comportamentul altora. — Manuscript 24, 1887. (Our High Calling, 240.) 2MCP 790.4

Nu vânați motive de nemulțumire — Faptul că îi judecăm pe frații noștri, că îngăduim ca simțămintele noastre să fie stârnite împotriva lor, atunci când credem că nu s-au comportat tocmai corect față de noi, nu va aduce nici o binecuvântare în inimile noastre și nu va îmbunătăți în nici un fel situația creată. Eu nu îndrăznesc să permit ca simțămintele mele să alunece pe calea vânării tuturor motivelor de nemulțumire, repetându-le mereu și mereu și trăind într-o atmosferă de neîncredere, ostilitate și disensiune. — Letter 74, 1888. (Our High Calling, 239.) 2MCP 791.1

Pierderea integrității conștiinței — Când îți pierzi integritatea conștiinței, sufletul tău devine terenul de luptă al lui Satana; îndoielile și temerile tale vor fi suficiente ca să-ți paralizeze energiile și să te ducă la descurajare. — Letter 14, 1885. (Our High Calling, 94.) 2MCP 791.2

Lucrarea specială a lui Satana este să provoace disensiune — Neglijența în cultivarea unei considerații duioase și a înțelegerii reciproce a provocat disensiune, neîncredere, un spirit de căutare a greșelilor și o dezbinare generală. Dumnezeu … ne solicită să îndepărtăm acest mare păcat și să ne străduim să răspundem rugăciunii lui Isus ca ucenicii Săi să fie una, după cum El și Tatăl sunt una…. Provocarea disensiunii este lucrarea specială a lui Satana … pentru ca lumea să fie privată de cea mai puternică mărturie pe care o pot oferi creștinii — și anume că Dumnezeu L-a trimis pe propriul Său Fiu pentru a aduce în armonie minți turbulente, mândre, invidioase, geloase și bigote. — Letter 25, 1870. (Our High Calling, 237.) 2MCP 791.3

Presiunile emoționale negative tulbură întreaga ființă — Invidia și gelozia sunt boli care tulbură toate însușirile ființei. Ele au apărut în paradis o dată cu Satana…. Cei care ascultă vocea lui vor jefui meritele altora și vor falsifica și răstălmăci realitatea pentru a se înălța pe ei înșiși. Dar nimic întinat nu poate intra în cer și, dacă aceia care cultivă acest spirit nu sunt schimbați, nu vor intra niciodată acolo, deoarece ei i-ar critica și pe îngeri. Ei ar invidia coroana altora. Asemenea oameni nu ar ști să vorbească decât despre imperfecțiunile și greșelile celorlalți. — The Review and Herald, 14 septembrie, 1897. (Our High Calling, 234.) 2MCP 792.1

Un temperament nesfânt pune în pericol mintea și viața evanghelistului — Manifestarea temperamentului tău nesfânt chiar în mijlocul adunării poporului lui Dumnezeu îți pune în pericol mintea și viața. Întreabă-te: Merită să continuu în modul în care am acționat, în ceartă și conflicte? — Letter 21, 1901. 2MCP 792.2

Când puterea lui Dumnezeu este pierdută — Bărbații și femeile au fost cumpărați cu un preț, și încă ce preț! Însăși viața Fiului lui Dumnezeu. Ce lucru teribil este ca aceștia să se așeze într-o poziție în care puterile lor fizice, mintale și morale sunt degradate și își pierd vigoarea și puritatea! Asemenea bărbați și femei nu pot aduce lui Dumnezeu o jertfă plăcută. 2MCP 792.3

Prin pervertirea apetitului și a pasiunilor, omul a pierdut puterea lui Dumnezeu și a devenit un instrument al nelegiuirii. Întreaga ființă este bolnavă — trup, suflet și spirit. Dar a fost oferit remediul pentru sfințirea umanității. Trupul și mintea nesfântă pot fi curățite. Pentru ca noi să putem primi iertare și mântuire, a fost prevăzut un minunat remediu. — Letter 139, 1898. 2MCP 792.4

Cel care urmărește simplitatea în toate obișnuințele vieții, înfrânându-și apetitul și controlându-și pasiunile, își poate păstra însușirile minții puternice, active, viguroase și receptive la tot ceea ce solicită gândirea și acțiunea, capabile să discearnă între sfânt și nesfânt și pregătite să se angajeze în orice activitate spre slava lui Dumnezeu și binele omenirii. — The Signs of the Times, 29 septembrie, 1881. (Sons and Daughters of God, 86). 2MCP 792.5

Cei care cad sunt lipsiți de o atitudine mintală sănătoasă — Cei care cad în capcana lui Satana nu au ajuns încă să manifeste o atitudine mintală sănătoasă. Ei sunt îndrăzneți, mulțumiți de sine și plini de sentimentul importanței personale. Oh, cu câtă durere privește Domnul asupra lor și ascultă cuvintele lor vanitoase și blasfematoare. Ei sunt umflați de mândrie. Vrăjmașul se uită la ei surprins că au căzut atât de ușor. — Letter 126, 1906. 2MCP 793.1

Încrederea excesivă este o cursă a lui Satana — Cât de zadarnic este ajutorul omenesc atunci când puterea lui Satana se exercită asupra unui om care s-a înălțat pe sine, neștiind că este părtaș la știința lui Satana. În încrederea lui de sine, el înaintează direct în cursa vrăjmașului și cade. El nu a acordat atenție avertismentelor primite și a ajuns prada diavolului. Dacă ar fi umblat în umilință cu Dumnezeu, ar fi alergat în locurile sigure pe care Dumnezeu le-a pregătit pentru el. Astfel, în timp de pericol, el ar fi fost în siguranță, deoarece Dumnezeu ar fi ridicat pentru el o barieră în calea vrăjmașului. — Letter 126, 1906. 2MCP 793.2

Inima este coruptă din fire — Trebuie să ne amintim că inimile noastre sunt corupte din fire și că noi suntem incapabili să urmăm o conduită corectă prin noi înșine. Numai harul lui Dumnezeu, combinat cu cele mai stăruitoare eforturi din partea noastră, ne poate face să câștigăm biruința. — The Review and Herald, 4 ianuarie, 1881. (Our High Calling, 111.) 2MCP 793.3

Obiceiurile rele împiedică dezvoltarea — Orice practică sau obicei care slăbește puterea nervilor și a creierului sau forțele fizice ne descalifică pentru a exercita următoarea roadă a harului, după cumpătare — răbdarea. — Manuscript 13, 1884. (Our High Calling, 69.) 2MCP 793.4

O minte leneșă, indisciplinată — Dumnezeu nu dorește să fim mulțumiți cu o minte leneșă și indisciplinată, preocupată de gânduri superficiale și amintiri rătăcite. — Counsels to Parents, Teachers, and Students, 506 (1913). 2MCP 794.1

Trecând prin viață în conflict cu lumea — Majoritatea acestor oameni indisciplinați trec prin viață intrând în conflict cu lumea, în mod neintenționat, datorită unei greșeli de interpretare, și eșuează acolo unde ar fi trebuit să aibă succes. Ei încep să creadă că lumea are ceva împotriva lor, deoarece nu îi laudă și nu le acordă atenție și se răzbună printr-o pornire împotriva lumii, pe care o acuză de provocări. Uneori, circumstanțele îi obligă să afișeze o umilință falsă, dar aceasta nu se aseamănă cu un har natural, iar adevăratul lor caracter va fi demascat în mod sigur mai devreme sau mai târziu. — Testimonies for the Church 4:202 (1876). 2MCP 794.2

Cercetarea atentă a fiecărui obicei — Bărbații și femeile trebuie învățați să cerceteze cu atenție fiecare practică sau obicei personal și să înlăture ceea ce le cauzează suferința trupului și, ca urmare, așternând umbre și asupra minții. — The Review and Herald, 12 noiembrie, 1901. (Welfare Ministry, 127, 128). 2MCP 794.3

Ce să facem cu îndoiala — Chiar și creștinii cu o îndelungată experiență sunt adesea asaltați de cele mai teribile îndoieli și șovăieli…. Nu trebuie să consideri că situația ta este fără speranță datorită acestor ispite…. Speră în Dumnezeu, încrede-te în El și odihnește-te în făgăduințele Sale. — Letter 52, 1888. (Our High Calling, 86.) 2MCP 794.4

Când diavolul vine cu îndoielile și necredința sa, închide ușa inimii tale. Închide-ți ochii, ca să nu privești umbra întunecată. Ridică-ți privirile spre cer, unde pot privi lucrurile veșnice, și vei primi putere pentru fiecare ceas. Încercarea credinței este mai valoroasă decât aurul…. Ea te antrenează să lupți în bătăliile Domnului…. 2MCP 794.5

Tu nu poți să-ți permiți să lași să ți se strecoare nici o îndoială în minte. Nu-I face plăcere diavolului, vorbind despre poverile teribile pe care le porți. De fiecare dată când procedezi astfel, Satana râde, pentru că sufletul lui te poate controla până acolo, încât să pierzi din vedere pe Isus Hristos, Răscumpărătorul tău. — Manuscript 17, 1894. (Our High Calling, 86.) 2MCP 794.6

Repetarea păcatului slăbește puterea de a rezista — Nimeni nu poate dedica nici măcar o singură dată în slujba mândriei și a celor lumești puterile care i-au fost dăruite de Dumnezeu, fără a se așeza singur pe terenul vrăjmașului…. Fiecare repetare a păcatului îi slăbește puterea de a rezista, îi orbește privirile și îi alungă convingerea. — The Review and Herald, 20 iunie, 1882. (Our High Calling, 160.) 2MCP 795.1

Încurajarea celor disperați — În lucrarea pentru victimele viciilor, în loc de a le arăta disperarea și ruina spre care se îndreaptă grăbiți, întoarceți-le privirile către Isus. Ațintiți-le spre slava cerurilor. Aceasta va contribui la salvarea trupului și a sufletului mai mult decât teroarea mormântului deschis în fața celor neajutorați și în aparență fără speranță. — The Ministry of Healing, 62, 63 (1905). 2MCP 795.2

Preocupări inutile și consumatoare de timp — Trebuie să ne îndepărtăm de sutele de subiecte care ne atrag atenția. Sunt lucruri care ne consumă timpul și necesită cercetări, dar nu sfârșesc prin nimic. Cele mai înalte preocupări solicită întreaga atenție și întreaga energie, care sunt risipite adesea pentru lucruri nesemnificative. 2MCP 795.3

Acceptarea unor teorii noi nu aduce o nouă viață sufletului. Chiar și cunoașterea faptelor și teoriilor importante este de o mică valoare, dacă nu este pusă în practica vieții de zi cu zi. Trebuie să simțim responsabilitatea de a oferi sufletelor noastre o hrană care să dezvolte și să stimuleze viața spirituală. — The Ministry of Healing, 456 (1905). 2MCP 795.4

O viață pentru un scop — Noi trebuie să trăim pentru lumea viitoare. Este atât de devastator să trăiești la întâmplare, o viață fără sens. Noi urmărim un scop în viață — o viață pentru un scop. Dumnezeu să ne ajute să fim oameni care se sacrifică pe ei înșiși, se preocupă mai puțin pentru ei, uită de ei și de interesele lor egoiste și împlinesc binele nu pentru onoarea pe care ne așteptăm să o primim aici, ci pentru că acesta este scopul vieții noastre și justificarea finală a întregii noastre existențe. Fie ca rugăciunea noastră zilnică să se înalțe la Dumnezeu, pentru ca El să ne elibereze de egoismul nostru. — Letter 17, 1872. (Our High Calling, 242.) 2MCP 795.5

Influențe pozitive asupra minții

Mulțumirea sufletească favorizează sănătatea — Nimic nu tinde să promoveze mai bine sănătatea trupului și a sufletului decât un spirit de mulțumire și laudă la adresa lui Dumnezeu. A rezista melancoliei, simțămintelor și gândurilor de nemulțumire constituie o datorie imperativă — tot atât de mare precum este aceea de a ne ruga. — The Ministry of Healing, 251 (1905). 2MCP 797.1

Proprietatea abilităților noastre mintale și fizice — Cu câtă naturalețe ne considerăm proprietarii noștri deplini! Dar Cuvântul inspirat declară: “Voi nu sunteți ai voștri, … căci ați fost cumpărați cu un preț”. (1 Corinteni 6, 19.20.)… În relația cu semenii noștri, noi suntem deținătorii abilităților mintale și fizice care ne-au fost încredințate. Dar în relația cu Dumnezeu, noi suntem doar beneficiari și administratori ai harului Său. — Letter 44, 1900. (Our High Calling, 40.) 2MCP 797.2

Urmăriți să realizați unitatea — Este voia lui Dumnezeu ca iubirea și unitatea frățească să existe în mijlocul poporului Său. Înainte de răstignirea Sa, rugăciunea lui Hristos a fost ca ucenicii Lui să fie una, așa cum El și Tatăl erau una, pentru ca lumea să poată crede că Dumnezeu L-a trimis. Această rugăciune mișcătoare și frumoasă străbate veacurile, ajungând chiar până în zilele noastre; deoarece cuvintele ei spuneau: “Mă rog nu numai pentru ei, ci și pentru cei ce vor crede în Mine prin cuvântul lor”. (Ioan 17, 20.) 2MCP 797.3

Deși nu trebuie să sacrificăm un principiu al adevărului, ținta noastră continuă trebuie să fie aceea de a atinge acest stadiu al unității. Aceasta este dovada uceniciei noastre. Isus a spus: “Prin aceasta vor cunoaște toți că sunteți ucenicii Mei, dacă veți avea dragoste unii pentru alții”. (Ioan 13, 35.) Apostolul Petru îndemna biserica: “Fiți cu aceleași gânduri, simțind unii cu alții, iubind ca frații, miloși, smeriți”. (1 Petru 3, 8.) — Patriarchs and Prophets, 520 (1890). 2MCP 798.1

Observați ceea ce este pozitiv în mediul înconjurător — Cu toții ați văzut frumoșii nuferi albi care cresc în mijlocul lacurilor. Cât de emoționați am fost, cât am fi dorit și ce eforturi am fi fost dispuși să facem ca să ajungem până la ei! Oricât de mult noroi, murdărie și resturi ar fi existat în jurul florilor, dorința noastră de a le avea nu putea fi distrusă. Ne minunam cum poate fi nufărul atât de frumos și de alb, când în jurul lui există atâta mizerie. 2MCP 798.2

Ei bine, acolo există o rădăcină care pătrunde adânc în nisipurile aurii și adună cea mai curată substanță care hrănește nufărul, zămislind floarea pură și imaculată, așa cum o vedem. Nu ar trebui să învățăm din aceasta o lecție? Nufărul ne arată că, deși există multă nelegiuire pretutindeni în jurul nostru, nu suntem nevoiți să ne lăsăm atinși de aceasta. Nu vorbiți despre nelegiuirea și răutatea din lume, ci înălțați-vă gândurile și vorbiți despre Mântuitorul vostru. Nelegiuirea pe care o vedeți în jur vă face să fiți mai fericiți că El este Mântuitorul vostru și că sunteți copiii Lui. 2MCP 798.3

Deci, vom privi noi la nelegiuirea din jur și vom cugeta la partea întunecată a lucrurilor? Oricum, nu le putem schimba; așadar, să privim la ceva mai înalt, mai bun și mai nobil. Vorbiți despre acele lucruri care vor lăsa o impresie bună asupra minții și vor înălța fiecare suflet, smulgându-l din această nelegiuire în lumina din înălțimi. — Manuscript 7, 1888. 2MCP 798.4

Comemorarea binecuvântărilor — Dacă toate energiile greșit orientate ale minții ar fi dedicate unui subiect unic și important — bogățiile prețioase ale harului lui Dumnezeu primite în viața aceasta — ce diplome de merit ar împodobi încăperile memoriei, comemorând darurile și favorurile lui Dumnezeu…. Atunci am căuta să adunăm comorile spirituale tot atât de perseverent și de stăruitor, ca și cei care trudesc pentru acumularea lucrurilor pământești trecătoare, iar aceasta ar deveni un principiu activ, păstrat cu statornicie în viața de zi cu zi. 2MCP 798.5

Puteți fi îndreptățiți să fiți nemulțumiți de starea voastră prezentă, deoarece Domnul deține un cer al binecuvântării și o vistierie încărcată de lucruri bune și plăcute pentru a împlini nevoile sufletului. Astăzi, dorim mai mult har, dorim o înnoire a iubirii lui Dumnezeu și a asigurării bunătății Sale, iar El nu va reține aceste comori cerești de la adevăratul căutător. — Manuscript 22, 1889. (Our High Calling, 188.) 2MCP 799.1

Un profit corespunzător darurilor — Fiecărui slujitor îi este încredințată o înzestrare pentru care este răspunzător și diferitele lucrări sunt proporționate în raport cu diferitele noastre abilități. Dumnezeu nu a fost părtinitor în distribuirea darurilor Sale. El a dăruit talentele în conformitate cu puterile deja cunoscute ale slujitorilor Săi și așteaptă din partea lor un profit corespunzător. — Testimonies for the Church 2:282 (1869). 2MCP 799.2

O folosire corectă a abilităților fizice și intelectuale — Timpul trebuie folosit în mod judicios, eficient și sub îndrumarea sfințitoare a Duhului Sfânt. Trebuie să înțelegem bine ce este corect și ce este greșit să facem cu proprietățile și cu abilitățile fizice și intelectuale pe care le avem. Dumnezeu este proprietarul de drept al tuturor puterilor încredințate slujitorilor omenești. În lumina propriei Sale înțelepciuni, El stabilește termenii și cadrul în care omul să utilizeze fiecare dar primit de la Dumnezeu. El va binecuvânta folosirea corectă a fiecărei puteri investite pentru slava Numelui Său. 2MCP 799.3

Talentul vorbirii, cel al memoriei, al administrării — toate au rolul de a contribui la slava lui Dumnezeu și la înaintarea Împărăției Sale. Dumnezeu ne-a încredințat propriile Sale bunuri, pe care să le administrăm în absența Sa. Fiecare ispravnic are o lucrare specială de îndeplinit în înaintarea Împărăției lui Dumnezeu. Nimeni nu este scutit. — Letter 44, 1900. (Our High Calling, 40.) 2MCP 799.4

Dumnezeu dăruiește talentele, omul le cultivă — Noi trebuie să cultivăm talentele pe care ni le-a dat Dumnezeu. Ele sunt daruri și trebuie folosite într-o relație corectă unul cu altul, pentru a alcătui un întreg desăvârșit. Dumnezeu dăruiește talentele, capacitățile minții; omul formează caracterul. Mintea este grădina Domnului, iar omul trebuie să o cultive cu sârguință, pentru a forma un caracter asemănător celui divin. — Letter 73, 1899. (Our High Calling, 106.) 2MCP 800.1

Incapacitatea este rezultatul inactivității — Mulți dintre cei care evită efortul creștin se scuză, motivând că nu sunt capabili să îndeplinească lucrarea. Dar oare Dumnezeu i-a făcut incapabili? Nu, niciodată. Această incapacitate a fost produsă de propria lor lipsă de activitate și perpetuată prin alegerea lor deliberată. Ei înfăptuiesc deja, în caracterele lor, rezultatul sentinței: “Luați-i și talantul pe care îl are”. 2MCP 800.2

Continua folosire greșită a talentelor lor îi va lipsi întru totul de Duhul Sfânt, care este singura lumină. Sentința “Pe robul acela netrebnic, aruncați-l în întunericul de afară” (Matei 25, 30) nu face decât să pecetluiască alegerea pe care ei înșiși au făcut-o pentru veșnicie. — Christ’s Object Lessons, 365 (1900). 2MCP 800.3

Asocierea unor elemente diferite — Unitatea în diversitate este planul lui Dumnezeu. Printre urmașii lui Hristos, trebuie să existe o asociere de elemente diferite, adaptate reciproc, fiecare având o lucrare specială pentru Dumnezeu. Fiecare persoană își are locul ei în împlinirea marelui plan de a purta amprenta chipului lui Hristos…. Unul este potrivit pentru a face o anumită lucrare, altul are o lucrare diferită, pentru care este pregătit, altul are încă o lucrare, într-un domeniu diferit; dar fiecare trebuie să fie o completare a celorlalți…. Lucrând în și prin elemente diferite, Duhul lui Dumnezeu va realiza armonia acțiunii…. Trebuie să existe un singur duh călăuzitor — Duhul Celui care este infinit în înțelepciune și în care toate elementele diferite se întâlnesc într-o unitate inegalabilă. — Letter 78, 1894. (Our High Calling, 169.) 2MCP 800.4

Inima dezvăluită în caracter — Ceea ce suntem în inima noastră, se va dezvălui în caracter și va avea o influență asupra tuturor celor cu care ne asociem. Cuvintele și acțiunile noastre sunt o mireasmă de viață spre viață sau o mireasmă de moarte spre moarte. Și, la judecată, vom fi aduși față în față cu cei pe care, dacă am fi avut o legătură zilnică cu Dumnezeu și un interes viu și stăruitor pentru salvarea sufletelor lor, i-am fi putut ajuta să meargă pe calea cea dreaptă și sigură, prin cuvinte înțelepte și prin sfaturi. — Letter 27, 1892. (Our High Calling, 241.) 2MCP 801.1

Puterea electrizantă asupra minții altora (sfat adresat unui om visător) — Trebuie să cultivi puterea de caracter, deoarece exemplul unui om puternic este vast și pătrunzător și provoacă la imitare. El pare să dețină o putere electrizantă asupra minții altora. Oamenii serioși și perseverenți sunt puțini în această lume. Fiecare lucrător al lui Dumnezeu se va confrunta cu piedici și cu obstacole. Dar trebuie să le învingă în mod hotărât. Lucrătorul energic și perseverent nu va permite să-i fie blocată calea. El va doborî toate barierele. 2MCP 801.2

Tu ai nevoie de o energie constantă, fermă și inepuizabilă. Trebuie să te disciplinezi și să realizezi o schimbare totală. Depune toate eforturile și învinge-ți sentimentele copilărești. Trebuie să te hotărăști să nu-ți irosești viața îndeletnicindu-te cu lucruri de nimic. Obiectivele tale sunt bune. Tu cauți în permanență să realizezi ceva, dar nu ajungi la aceasta și nu reușești să-l îndeplinești. Cea mai mare parte a ocupației tale este mai degrabă vorbitul decât acțiunea. Sănătatea ta ar fi cu mult mai bună dacă ai depune o energie mult mai stăruitoare și ai realiza ce ți-ai propus, în ciuda oricăror obstacole. — Letter 33, 1886. 2MCP 801.3

Iubirea lui Dumnezeu este dincolo de orice definiție — Iubirea lui Hristos este un lanț de aur care unește ființele omenești limitate, care cred în Isus Hristos, cu Dumnezeul cel Infinit. Iubirea pe care o are Domnul pentru copiii Lui întrece orice cunoștință. Nici o știință nu o poate explica sau defini. Nici o înțelepciune omenească nu o poate intui. Cu cât simțim mai mult influența acestei iubiri, cu atât devenim mai smeriți și mai umiliți. — Letter 43, 1896. (The S.D.A. Bible Commentary 5:1141). 2MCP 801.4

Religia modelează întreaga ființă — Adevărata religie își are locul ei propriu în inimă; și ca principiu călăuzitor, ea se exteriorizează, modelând comportamentul, până când întreaga ființă devine asemenea chipului Domnului Hristos; până și gândurile sunt aduse în supunere față de gândurile Domnului Hristos. Dacă acest principiu călăuzitor nu se află în inimă, mintea va fi modelată în asemănare cu mintea lui Satana, realizându-și voința până la ruinarea sufletului. Atmosfera care învăluie sufletele este devastatoare pentru toți cei ce se află în preajmă, indiferent dacă sunt credincioși sau necredincioși. — Letter 8, 1891. 2MCP 802.1

Familiarizarea cu natura aduce sănătate trupului, minții și sufletului — Lucrurile din natură sunt binecuvântări ale lui Dumnezeu, oferite pentru a dărui sănătate trupului, minții și sufletului. Ele sunt oferite celor sănătoși pentru a-i păstra sănătoși, iar celor bolnavi pentru a-i face sănătoși. Asociate cu un tratament bazat pe proprietățile apei, ele sunt mai eficiente în restabilirea sănătății decât orice medicament chimic din lume. — Testimonies for the Church 7:76 (1902). 2MCP 802.2

Ascultarea aduce odihnă — În supunerea totală față de Domnul Isus Hristos există pace; o pace constantă care inundă sufletul. Ascultarea de Dumnezeu aduce odihna. Ucenicul care calcă umil și smerit pe urmele Răscumpărătorului descoperă o pace și o odihnă pe care lumea nu le poate oferi și pe care lumea nu le poate lua înapoi. “Celui cu inima tare, Tu-i chezășuiești pacea; da, pacea, căci se încrede în Tine”. (Isaia 26, 3.) — Letter 6, 1893. (Our High Calling, 98.) 2MCP 803.1

Umilința conduce la pace — Dacă umilința și smerenia sufletului, care au caracterizat fără încetare viața divinului Fiu al lui Dumnezeu, sunt împărtășite de către adevărații urmași ai Săi, aduc o mulțumire, o pace și o fericire care îi înalță mai presus de sclavia unei vieți artificiale. — The Health Reformer, 1 decembrie, 1871. (Our High Calling, 98.). 2MCP 803.2

Iertarea înseamnă pacea sufletului — Ce este “odihna” promisă? Este conștiența faptului că Dumnezeu este loial, că nu îi dezamăgește niciodată pe cei care vin la El. Iertarea Lui este deplină și gratuită, iar acceptarea Lui înseamnă odihnă pentru suflet, odihnă în iubirea Lui. — The Review and Herald, 25 aprilie, 1899. (Our High Calling, 97.) 2MCP 803.3

Pacea este rezultatul predării de sine — Când renunțăm la îndreptățirea personală și la toate raționamentele formulate dintr-o perspectivă egoistă, descoperim pacea. Secretul păcii desăvârșite în iubirea lui Isus constă în deplina predare de sine și acceptarea căilor Lui…. Faceți tot ce v-a spus El să faceți și fiți siguri că El va face tot ce a spus că va face…. Ați venit la El, renunțând la toate surogatele voastre, la necredința voastră și la toată îndreptățirea de sine? Veniți la El așa cum sunteți, slabi, neajutorați, pe punctul de a muri. — The Review and Herald, 25 aprilie, 1899. (Our High Calling, 97.) 2MCP 803.4

Interesele vitale sunt în stăpânirea voastră — Aduceți-vă aminte că ispita nu este păcat. Aduceți-vă aminte că, oricare ar fi circumstanțele grele în care se poate afla cineva, nimic nu-I poate slăbi cu adevărat puterea sufletului, atâta timp cât el nu cedează ispitei și își păstrează integritatea. Interesele vitale și cele mai importante ale vieții voastre se află în stăpânirea voastră. Nimeni nu vă poate face rău fără propriul vostru consimțământ. Nici toate legiunile satanice nu vă pot răni, decât dacă va deschideți sufletul în fața curselor și săgeților lui Satana. Toată nelegiuirea din jur nu vă poate lăsa nici o pată în suflet și nu vă poate întina cu nimic, dacă în voi nu există o minte întinată. — Letter 14, 1885. (Our High Calling, 94.) 2MCP 803.5

Controlul sentimentelor — Noi ne bucurăm datorită lucrurilor nădăjduite, nu datorită celor trăite. Noi știm, în nădejdea slavei lui Dumnezeu, că încercarea lucrează răbdare și experimentăm nădejdea. Ce înseamnă aceasta? Oare, dacă nu simțim ce dorim să simțim, ar trebui să ne impacientăm, rostind cuvinte care dovedesc că avem atributele lui Satana? Nu ne putem permite să vorbim cu asprime și lipsă de amabilitate, deoarece suntem în atenția ființelor cerești și întregul univers privește felul în care luptăm; și cât de mare este durerea pe care o aducem inimii lui Dumnezeu, când Îl negăm în vreun fel! Semnele cuielor de pe mâinile lui Hristos demonstrează că El ne-a săpat în palmele Sale. — Manuscript 16, 1894. 2MCP 803.6

Încurajarea reface trupul și sufletul — Vorbiți-le celor suferinzi despre un Mântuitor plin de înțelegere și de milă…. El privește cu compasiune spre cei care consideră cazul lor fără scăpare. Când sufletul este plin de teroare și teamă, mintea nu poate înțelege compasiunea duioasă a lui Hristos. Sanatoriile noastre trebuie să fie niște centre de răspândire a păcii și liniștii pentru mințile tulburate. 2MCP 804.1

Dacă puteți inspira speranța și credința mântuitoare celui descurajat, mulțumirea și voioșia vor lua locul descurajării și al neliniștii. Atunci, starea lor fizică poate experimenta schimbări minunate. Domnul Hristos le va reface atât sufletul, cât și trupul și, înțelegând iubirea și simpatia Lui, ei se vor odihni în credință. El este Luceafărul de dimineață, care strălucește în mijlocul întunericului moral al acestei lumi păcătoase. El este Lumina lumii și toți cei care Îi vor dărui inimile vor găsi pace, odihnă și bucurie. — Letter 115, 1905. (Medical Ministry, 109, 110). 2MCP 804.2

Creștinul nu este pasiv, ci activ — Un creștin sănătos, care se dezvoltă, nu va fi un primitor pasiv printre semeni. El trebuie să dăruiască în aceeași măsură în care primește. Capacitățile noastre se măresc prin exercitare. Societatea creștină ne va asigura o atmosferă curată pe care să o respirăm, și respirând-o, noi trebuie să fim niște oameni activi. Faptele noastre creștinești, încurajările, gesturile de simpatie și îndrumările pe care le oferim celor care au nevoie de ele, stăpânirea de sine, iubirea, răbdarea și îndelunga răbdare necesare în exercitarea lucrării creștine vor crea în noi înșine credință, ascultare, nădejde și dragoste de Dumnezeu…. 2MCP 804.3

Pentru întărirea spirituală, este esențial ca sufletul să fie activ. Lucrarea trebuie realizată prin antrenarea într-o activitate spirituală care să folosească la maximum ocaziile de a face bine…. Cu cât cineva este mai credincios în îndeplinirea îndatoririlor creștine, cu atât mai evidentă și mai temeinică va fi dezvoltarea sa. — Letter 1, 1882. (Our High Calling, 260.) 2MCP 804.4

Folosirea influenței sociale — Creștinismul vine în contact cu lumea prin intermediul relațiilor sociale. Fiecare bărbat sau femeie care a primit lumina divină trebuie să răspândească această lumină pe cărările întunecoase ale celor ce nu cunosc o cale mai bună. Influența socială, sfințită prin Duhul lui Hristos, trebuie folosită la maximum, pentru a aduce sufletele la Mântuitorul. Domnul Hristos nu trebuie ascuns în inimă asemenea unei comori râvnite, sfinte și dragi, de care să se bucure doar posesorul. Noi trebuie să Îl avem pe Hristos în noi, asemenea unei fântâni din care izvorăsc apele vieții veșnice, înviorându-i pe toți cei care vin în contact cu noi. — The Ministry of Healing, 496 (1905). 2MCP 805.1

Puterile latente ale creștinismului — Pe căile obișnuite ale vieții, de multe ori, un om se îndeletnicește cu truda zilnică, fără a fi conștient de capacitățile pe care le are și care, dacă ar fi implicate în acțiune, l-ar înălța pe aceeași treaptă cu cei mai onorați oameni ai lumii. Pentru ca aceste însușiri latente să fie trezite la viață, este necesară atingerea unei mâini înzestrate. Astfel de oameni au fost cei chemați de Isus pentru a-i fi colaboratori, oferindu-le privilegiul asocierii cu El. Printre marii oameni ai lumii, nu a existat niciodată un învățător asemenea Lui. Când au încheiat perioada de educație primită din partea Mântuitorului, ucenicii nu mai erau ignoranți și lipsiți de cultură. Ei deveniseră asemenea Lui în gândire și caracter, iar oamenii au înțeles că fuseseră cu Isus. — The Desire of Ages, 250 (1898). 2MCP 805.2

Necesitatea țintelor și a obiectivelor — Să aveți o țintă a vieții, atâta timp cât trăiți. Învăluiți-vă în lumină și strălucire și îndepărtați norii. Căutați să fiți o floare proaspătă și frumoasă în grădina lui Dumnezeu, răspândind parfumul plăcut pretutindeni în jur. Faceți aceasta și nu veți muri cu nici o clipă mai repede; dar, făcând din dureri și frustrări subiectul conversațiilor voastre, prin lamentări și nemulțumiri, vă veți scurta zilele în mod sigur. — The Health Reformer, 1 iunie, 1871. 2MCP 805.3

A trăi cu un scop înseamnă fericire — Cei care trăiesc pentru un scop, căutând să facă bine semenilor lor și să-l onoreze și să-l slăvească pe Răscumpărătorul lor, sunt adevărații fericiți de pe pământ, în timp ce oamenii neliniștiți și nemulțumiți, care caută rătăcind ici și colo, sperând să descopere fericirea, se plâng întotdeauna de dezamăgiri. Ei sunt într-o permanentă nevoie, niciodată satisfăcută, deoarece trăiesc doar pentru ei înșiși. Ținta voastră să fie facerea binelui, ca să vă împliniți cu credincioșie partea în viață. — Letter 17, 1872. (Our High Calling, 242.) 2MCP 806.1

Folosirea tuturor însușirilor spirituale — Noi trebuie să folosim la maximum toate însușirile spirituale…. Dumnezeu … nu dorește să rămâneți începători. El dorește să ajungeți pe cele mai înalte trepte, de pe care să pășiți direct în Împărăția Domnului și Mântuitorului nostru Isus Hristos. — Manuscript 8, 1899. (Our High Calling, 217.) 2MCP 806.2