Timpul zboară” este o expresie pe care o folosim ori de câte ori dorim să scoatem în evidență faptul că timpul nu stă pe loc. Repeziciunea trecerii lui ne uimește și ne surprinde. Timpul trece așa de repede! Parcă zboară. Cu ocazia fiecărui început de an constatăm cum a mai zburat un an. Față de anul trecut, copiii noștri sunt mai mari cu un an. Noi suntem mai bătrâni cu un an. Efectele trecerii timpului sunt puternice și de necontestat. Le citim în lumea în care trăim, le vedem în trupurile noastre și nu de puține ori ne luptăm cu ele doar ca să constatăm că sunt mai puternice decât noi.
Când ne gândim la efectele trecerii timpului, încercăm sentimente de regret, pentru că nu există nimic în lumea aceasta care să ne poată ajuta să dăm timpul înapoi. Acum, când privim la anul care a trecut, fiecare dintre noi avem în bagajul experienței noastre de viață momente pe care le regretăm, situații pe care am fi dorit să le gestionăm altfel, cuvinte pe care le-am rostit în grabă, judecăți pe care le-am emis fără fundament etc. Ce bine ar fi fost dacă am fi putut da timpul înapoi și să o luăm de la capăt! Așa ceva este însă imposibil. Nu mai putem schimba nimic, dar absolut nimic. Cu toate acestea, mai putem face ceva. Nu putem schimba trecutul, dar îl putem… „repara”. Există două modalități de a repara trecutul.
În primul rând, ne putem întoarce acolo unde am greșit față de cineva și putem spune: „Îmi pare rău. Dacă aș putea da timpul înapoi, nu aș mai repeta. Te rog să mă ierți.” Acesta este un mod atât de simplu și la îndemâna oricui de a repara trecutul. În ciuda atâtor mijloace de comunicare ce stau la îndemâna noastră, câți dintre noi procedează astfel? În rugăciunea „Tatăl nostru”, Mântuitorul folosește o expresie superbă: „precum și noi iertăm”. Ceea ce înseamnă că noi trebuie să acordăm iertare, dar și să cerem iertare.
În al doilea rând, ne putem pleca pe genunchi în cămăruța noastră și acolo, înaintea lui Dumnezeu, ne putem cere iertare. El știe mult mai bine decât noi că nu putem da timpul înapoi, dar apreciază enorm dacă încercăm să reparăm trecutul. Biblia declară: „Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept ca să ne ierte păcatele” (1 Ioan 1:9). Mă gândesc la Petru, care în noaptea judecării Domnului Isus, s-a blestemat și s-a jurat că nu-L cunoaște. Apoi a cântat cocoșul, iar Petru a plecat și „a plâns cu amar”. Nu mai putea da timpul înapoi, dar în taină și-a cerut iertare lui Dumnezeu.
Acum, când anul 2020 a apus și am pășit într-un nou an, mai putem repara trecutul. Ne putem cere iertare cui am greșit și putem acorda iertare celor care ne-au greșit. În același timp, Îi putem cere iertare lui Dumnezeu, care va așeza pe umerii noștri haina albă a iertării Sale. Un om împăcat cu Dumnezeu și cu semenii este mai pregătit să înceapă noul an, iar efectul pozitiv al împăcării este unul benefic asupra fiecărei zile din noul an. Amin!
Georgel Pîrlitu este secretarul Uniunii de Conferințe a Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea din România.