Timp de citire: 5 minute

1. Caracterul lui Dumnezeu, manifestat în relație cu oamenii

În încercarea omului de a descoperi cât mai mult despre Dumnezeul revelat de Biblie, s-au făcut multe erori care ţin, în esenţă, de interpretarea anumitor acţiuni ale Sale, care parcă nu se corelează cu alte descrieri despre Sine. În dialogul dintre Dumnezeu şi Moise pe Muntele Sinai, ni se prezintă, în esenţă, caracterul divin: „Domnul Dumnezeu este un Dumnezeu plin de îndurare şi milostiv, încet la mânie, plin de bunătate şi credincioşie, care Îşi ţine dragostea până în mii de neamuri de oameni, iartă fărădelegea, răzvrătirea şi păcatul, dar nu socoteşte pe cel vinovat drept nevinovat şi pedepseşte fărădelegea părinţilor în copii şi în copiii copiilor lor până la al treilea şi al patrulea neam” (Exodul 34:6,7). Modul în care Îl înţelegem noi pe Dumnezeu este, fără îndoială, filtrat de propria noastră structură mentală, dar din revelaţia scrisă descoperim anumite atribute divine care sunt inseparabile de fiinţa sau esenţa lui Dumnezeu, indiferent de răspunsul pe care omul îl are la manifestarea acestora.

Când dorim să descriem caracterul lui Dumnezeu, primul atribut la care ne gândim este acela al dragostei Sale (vezi 1 Ioan 4:8). Întâmpinăm ceva dificultăţi atunci când este necesar să definim dragostea lui Dumnezeu, pentru că ea nu poate deriva din conceptele sau experienţele umane, ci „sensul dragostei poate fi definit doar de Dumnezeu, printr-un act de revelaţie directă”. Dragostea este o realitate relaţională iniţiată de către Dumnezeu prin procesul de creaţie şi atinge cea mai minunată şi neaşteptată formă de manifestare în viaţa şi moartea Domnului Isus Hristos.

Abordată uneori în antiteză cu dragostea, dreptatea lui Dumnezeu este prezentată ca fiind un atribut moral al Său. Dreptatea „este, cum s-ar zice, sfinţenia lui Dumnezeu aplicată relaţiilor Lui cu celelalte fiinţe umane”. Dat fiind faptul că „Legea Domnului este desăvârşită” (Psalmii 19:7) şi este o expresie adevărată a naturii Lui, am putea spune că Dumnezeu porunceşte doar ce este drept şi aceasta va avea un efect pozitiv asupra credinciosului care este dispus să relaţioneze cu El. Nu trebuie să ne fie teamă să relaţionăm cu Dumnezeu, pentru că El Se comportă în concordanţă cu Legea Sa şi în conformitate cu ceea ce aşteaptă de la alţii („Eu sunt Domnul care fac milă, judecată şi dreptate pe pământ! Căci în aceasta găsesc plăcere Eu.” – Ieremia 9:24).

2. Prevederile Vechiului Testament despre ajutorare

În contextul în care poporul Israel se apropia de intrarea în ţara Canaan, Moise readuce în atenţia poporului termenii legământului încheiat cu Dumnezeu la Sinai. În capitolul 15 din cartea Deuteronomul sunt amintite acele reglementări prin care se stabileşte că „fiecare membru al societăţii este important, indiferent de avere sau de alte distincţii sociale”. Din cauza păcatului apar aceste situaţii defavorabile pentru unele persoane, dar Dumnezeu găseşte soluţia atât prin oferirea binecuvântării asupra poporului în noua ţară, cât şi prin stabilirea poruncii: „Să-ţi deschizi mâna faţă de fratele tău, faţă de sărac şi faţă de cel lipsit din ţara ta!” (Deuteronomul 15:11). Cadrul legal este completat prin iniţierea anului sabatic, a anului de veselie (vezi Leviticul 25) şi prin prevederile cu ocazia strângerii recoltelor (vezi Leviticul 19:9,10; Deuteronomul 24:19-22). Prin aceste reglementări legale, Dumnezeu priveşte cu dragoste şi milă
la săraci şi străini, dar ele sunt şi mijlocul prin
care, astăzi, noi putem să „ne dovedim autenticitatea dragostei pe care o avem faţă de El”.

3. Actele de caritate în creştinismul Noului Testament

Noţiunea de creştin, regăsită pe paginile Noului Testament, este legată de statutul de ucenic, deoarece, potrivit afirmaţiei evanghelistului Luca, „pentru întâia dată ucenicilor li s-a dat numele de creştini în Antiohia” (Faptele 11:26). Domnul Isus S-a dedicat până la sacrificiul suprem exprimării prin cuvinte, priviri şi atingeri ale dragostei profunde pe care o manifesta faţă de fiinţele omeneşti. Cei mai favorizaţi de aceste manifestări au fost cei doisprezece ucenici, pe care îi include într-o categorie aparte, cea a prietenilor („vă spun vouă, prietenii Mei…” – Luca 12:4). Ei au fost martori la atitudinea Lui, care „era atât de plină de simpatie şi iubire, încât nici celui mai sărac nu-i era frică să vină la El. Era bun cu toţi, uşor de abordat chiar şi de cel mai de jos. Mergea din casă în casă vindecându-i pe bolnavi, hrănindu-i pe cei flămânzi, mângâindu-i pe cei întristaţi, uşurându-i pe cei apăsaţi, vestind pacea celor nenorociţi.” După coborârea Duhului Sfânt, ucenicii au înţeles că modelul de slujire al Domnului Isus arată că Evanghelia nu îmbracă niciodată un caracter mai frumos ca atunci când este dusă în regiunile cele mai defavorizate şi mai nenorocite, pentru că aici se manifestă din plin puterea ei transformată în dimensiunea fizică, emoţională şi spirituală.

4. Implicarea ADRA România în activitățile umanitare

Agenţia Adventistă pentru Dezvoltare, Refacere şi Ajutor, ADRA, este organizaţia umanitară globală a Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea ce desfăşoară activităţi caritabile pentru diferite categorii sociale. Din anul 1990, s-a înfiinţat şi în ţara noastră biroul ADRA România, care îşi propune să lucreze pentru persoanele aflate în dificultate, prin intervenţii concrete pentru a rezolva nevoile lor fundamentale.

Acţiunile umanitare ale ADRA România au la baza lor declaraţia de cre­dinţă exprimată în cincisprezece afirmaţii ce modelează direcţiile de
acţiune. Prima dintre ele este următoarea: „ADRA crede că, prin acte umanitare, facem cunoscut caracterul drept, milostiv şi iubitor al lui Dumnezeu!” Motivaţi de frumuseţea caracterului divin şi de exemplul Domnului Isus Hristos, manifestat în acţiunile Sale, dorim să acţionăm în favoarea persoanelor care sunt în situaţii vulnerabile pentru a determina schimbări semnificative în viaţa lor. Proiectul ADRA „Sprijin pentru fiecare” are ca obiectiv identificarea nevoilor personalizate ale celor aflaţi în dificultate şi ghidarea intervenţiei specifice cum ar fi: decontarea serviciilor medicale, îndeplinirea nevoilor de bază, cum ar fi: alimente, produse de igienă, îmbrăcăminte şi încălţăminte.

Suntem privilegiaţi să primim în fiecare zi, într-un mod îmbelşugat, binecuvântările lui Dumnezeu pentru fiecare dintre noi. Aceasta ne responsabilizează şi mai mult să facem parte din echipa lui Dumnezeu ce are ca scop slujirea umanităţii, astfel încât toţi să convieţuiască aşa cum Dumnezeu a plănuit!

  1. Raul Dederen, Teologia – baza biblică a credinţei adventiste, p. 176.
  2. Millard Erickson, Teologia creştină, p. 250.
  3. Gerhard Pfandl, Interpretarea Scripturii, p. 187.
  4. Ellen G. White, Divina vindecare, p. 205.
  5. Idem, Lucrarea de binefacere, p. 53.
  6. https://adra.ro/cine-suntem/declaratia-de-actiune

Walter Crăciuneac, secretar asistent director, casier, ADRA România