Timp de citire: 5 minute

Apostolul Pavel, în Efeseni 4:26, scrie: „Mâniaţi-vă şi nu păcătuiţi. Să n-apună soarele peste mânia voastră.” Alăturăm acestui text declarația lui David din Psalmii 4:4 – „Cutremuraţi-vă, şi nu păcătuiţi. Spuneţi lucrul acesta în inimile voastre când staţi în pat: apoi tăceţi.”

Cele două pasaje biblice se completează de minune și aruncă multă lumină asupra acestui subiect, mai ales pentru viața de familie.

Comentariile biblice AZS pentru textul din Efeseni: „În textul grec, ambele elemente «mâniaţi-vă» şi «nu păcătuiţi» sunt po­runci. S-au făcut diferite sugestii pentru a evita porunca mâniei, dar niciuna nu este satisfăcătoare. Soluţia cea mai simplă pare să fie de a privi mânia de aici ca o dreaptă indignare. Un creştin care nu e trezit până la punctul de indignare prin rele şi nedreptăţi vădite poate fi nesimţitor la unele lucruri care ar trebui să-l privească pe el. Indignarea dreaptă are o funcţie cât se poate de importantă în stimularea oamenilor la luptă împotriva păcatului. Isus nu S-a mâniat din cauza vreunui afront personal, ci din cauza învinuirilor ipocrite la adresa lui Dumnezeu şi a nedreptăţilor făcute altora (vezi Marcu 3:5). Mânia îndreptăţită este îndreptată împotriva faptului rău, fără animozitate faţă de făcătorul răului. A fi în stare să faci deosebire între cele două este o realizare creştină majoră.”

Definirea termenului

MÂNÍE, mânii, s. f. 1. Izbucnire de iritare violentă, dar trecătoare, împotriva cuiva sau a ceva; furie, supărare mare. ◊ Loc. adj. Iute (sau grabnic, rău) la mânie = care se înfurie ușor; irascibil. (DEX-ul limbii române)

Cum poate avea loc o izbucnire de iritare violentă, fie ea și trecătoare, împotriva cuiva, chiar furie, supărare, dar fără să păcătuiești? Cum putem armoniza toate acestea în lumina Cuvântului lui Dumnezeu? Locul cel mai vulnerabil în care ne manifestăm fără reținere este chiar în casa iubirii, familia. Câte familii ar fi scutite de multe necazuri dacă subiectul acesta ar fi tratat cu atenție și responsabilitate! Câte divorțuri ar fi evitate dacă ar fi ascultat mesajul lui Dumnezeu prin apostolul Pavel! Ce atmosferă sfântă ar fi în familie, care ar ajunge un colț de cer!

Mânia este emoția provocată de ceea ce este rău, incorect, nedrept, o reacție lăsată de Dumnezeu în ființa noastră pentru a ne asemăna cât mai mult cu Creatorul nostru, vizând atributele caracterului.

Mânia din perspectiva biblică

„Mâniați-vă și nu păcătuiți” – omenește vorbind este imposibil, mai ales atunci când lucrurile scapă de sub control. Niciodată nu-l putem controla pe celălalt și de multe ori nici pe noi înșine. Niciodată nu-l putem schimba pe celălalt, fie chiar și pe partenerul de viață. Unde este locul unde putem schimba? Pot să fiu stăpân pe atitudinea mea (dacă îmi doresc o schimbare), conștient că ea va influența acțiunile mele, iar influența mea poate ajuta la schimbarea celui de lângă mine. Dar forța cea mai mare ce poate produce schimbarea dorită este DRAGOSTEA agape (necondiționată).

Mânia este nejustificată atunci când, într-un fel sau altul, este îndreptată împotriva omului care a greșit, atunci când avem impulsul de a jigni, răni sau de a lovi, acționând împotriva persoanei. Mânia nejustificată se transformă în ură, care va conduce în anticamera crimei: „Dar Eu vă spun că oricine se mânie pe fratele său va cădea sub pedeapsa judecăţii; şi oricine va zice fratelui său: «Prostule!» va cădea sub pedeapsa soborului; iar oricine-i va zice: «Nebunule» va cădea sub pedeapsa focului gheenei” (Matei 5:22).

„Ştiţi bine lucrul acesta, preaiubiţii mei fraţi! Orice om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire, zăbavnic la mânie, căci mânia omului nu lucrează neprihănirea lui Dumnezeu” (Iacov 1:19,20).

„Cine este iute la mânie face prostii, şi omul plin de răutate se face urât” (Proverbele 14:17).

„Cel încet la mânie preţuieşte mai mult decât un viteaz şi cine este stăpân pe sine preţuieşte mai mult decât cine cucereşte cetăţi” (Proverbele 16:32).

Mânia poate fi îndreptățită atunci când este îndreptată împotriva răului, a păcatului. Mânia este ATITUDINE, poziționare împotriva a tot ce este rău, cum a făcut Iosif: „Cum aș putea să fac eu un rău atât de mare și să păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu?” (Geneza 39:9), neacceptând, cu aceeași hotărâre, răul produs de ceilalți.

Ellen White surprinde aceasta în misiunea și lucrarea Domnului Isus: „Hristos a vorbit cu autoritatea unui împărat… Când dumnezeirea a strălucit prin corpul omenesc, nu au văzut numai indignarea pe faţa lui Hristos, ci şi-au dat seama de importanţa cuvintelor Lui. […] Cu lacrimi în ochi, El le-a spus celor din jurul Său: «Nu vă temeţi, Eu vă voi mântui, iar voi Mă veţi slăvi. Pentru aceasta am venit în lume»” (Hristos, Lumina lumii, p. 163).

Exemple biblice ilustrative

Cuvântul lui Dumnezeu ne oferă exemple pentru învățătura noastră (Romani 15:4). Privind în istoria noastră și în exemplele biblice, avem posibilitatea să alegem ca, atunci când ne mâniem, să nu păcătuim.

– Cain: „Cain s-a mâniat foarte tare și i s-a posomorât fața. Și Domnul a zis lui Cain: «Pentru ce te-ai mâniat și pentru ce ți s-a posomorât fața?» Însă Cain a zis fratelui său Abel: «Haidem să ieșim la câmp.» Dar, pe când erau la câmp, Cain s-a ridicat împotriva fratelui său Abel şi l-a omorât” (Geneza 4:5-6,8).

– Saul, împăratul: „Saul s-a mâniat foarte tare şi nu i-a plăcut vorba aceasta. El a zis: «Lui David îi dau zece mii şi mie-mi dau mii! Nu-i mai lipseşte decât împărăţia.» Şi, din ziua aceea, Saul a privit cu ochi răi pe David” (1 Samuel 18:8-9).

– Satana: „…Vai de voi, pământ şi mare! Căci Diavolul s-a coborât la voi, cuprins de o mânie mare, fiindcă ştie că are puţină vreme… Şi balaurul, mâniat pe femeie, s-a dus să facă război cu rămăşiţa seminţei ei, cu cei care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi ţin mărturia lui Isus Hristos” (Apocalipsa 12:12,17).

Eliberarea de mânie

Pavel, în Romani 12:17,18,21, scrie: „Nu întoarceţi nimănui rău pentru rău. Urmăriţi ce este bine înaintea tuturor oamenilor. Dacă este cu putinţă, întrucât atârnă de voi, trăiţi în pace cu toţi oamenii. Nu te lăsa biruit de rău, ci biruieşte răul prin bine.

Modalitățile de răspuns la mânie sunt:

– Exteriorizarea mâniei, care este o formă de egoism, grandoare, logoree, lovind și producând răni celui care ne-a agresat.

– Interiorizarea mâniei, acumulând supărarea ce va răbufni în alte locuri și în alte momente sau producând depresie cu efectele sale: scăderea bunei dispoziții, tulburări de somn, scăderea stimei de sine, anxietate, tristețe, iritabilitate etc.

– Eliberarea mâniei prin metoda biblică: „…Să n-apună soarele peste mânia voastră”, rezolvarea zilnică sau cât mai repede prin comunicare directă și în spiritul dragostei care va aduce pace în suflet.

Comentariile biblice AZS clarifică lucrurile: „Răzbunarea e un semn nu de tărie, ci de slăbiciune. Acela care îngăduie să i se întărâte pasiunile şi să părăsească principiile de iubire şi de stăpânire de sine suferă înfrângere. Dar persoana care își reprimă dorinţa de răzbunare şi transformă răul care i s-a făcut într-un prilej de a da pe faţă bunătate câştigă o biruinţă asupra sa şi asupra puterilor răului… Creştinul care e transformat după chipul lui Dumnezeu (cf. 12:2) va arăta prin felul cum îi tratează pe vrăjmaşii săi că, zi după zi, caracterul lui devine din ce în ce mai asemenea caracterului lui Dumnezeu, care este iubire (1 Ioan 4:8).”

În loc de concluzii

„Mâniaţi-vă şi nu păcătuiţi.” „Să n-apună soarele peste mânia voastră şi să nu daţi prilej Diavolului. „Să nu întristaţi pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, prin care aţi fost pecetluiţi pentru ziua răscumpărării. Orice amărăciune, orice iuţime, orice mânie, orice strigare, orice clevetire şi orice fel de răutate să piară din mijlocul vostru. Dimpotrivă, fiţi buni unii cu alţii, miloşi şi iertaţi-vă unul pe altul cum v-a iertat şi Dumnezeu pe voi în Hristos” (Efeseni 4:26,27,30-32).

Eugen Profir, pastor, Departamentul Viața de Familie, Conferința Moldova