S-a născut la 25 mai 1928 în localitatea Lupoaia, jud. Gorj, într-o familie de oameni simpli. Cunoaşte de copil adversitatea regimului comunist şi a oamenilor în general faţă de convingerile creştin-adventiste ale familiei sale, fiind mult prea des înjosit, desconsiderat şi chiar bătut. Multe familii de adventişti din timpul perioadei legionare şi apoi comuniste au acceptat senin această cale de dragul bucuriei mesajului advent. Credincioșii de atunci iubeau credința și plăteau prețul de a fi credincios.
În copilărie îngrijeşte puţinele oi ale familiei sale, îndeletnicire care este posibil să-l fi călăuzit spre vocaţia pastorală de mai târziu, când a devenit „păstor de suflete”. Frecventează cu drag biserica adventistă din Drobeta Turnu Severin, aflată la 42 km de satul natal, unde se integrează repede în cadrul activităţilor bisericii, fiind remarcat ca un tânăr serios şi dedicat.
Este convins de chemarea de a sluji oamenii în numele lui Dumnezeu, motiv pentru care se decide să devină pastor. După absolvirea Seminarului Teologic Adventist este repartizat în Alexandria, jud. Teleorman, colaborând cu pastorii Păun Cucuruzeanu, Victor Georgescu şi Dumitru Paraschiv.
Ca mulţi dintre slujitorii Evangheliei din timpurile acelea grele, fratele Andreescu este hărţuit de către Securitate, motiv pentru care, într-un final, nemaisuportând tensiunea exercitată, cere mutarea sa chiar în altă zonă a ţării. Astfel, preia districtul pastoral Ineu, jud. Arad, cu bisericile componente: Ineu, Şicula, Cermei, Şomoşcheş şi Apateu. Dedică lucrării lui Dumnezeu şi timpul de după pensionare, vizitând, încurajând, sfătuind turma Domnului.
Se căsătoreşte la 25 mai 1960 cu Sebe Ibolya-Erzsebet, din Cluj-Napoca, cea care va rămâne jumătatea care-l va completa toată viaţa. Căsătoria lor este cimentată de naşterea a trei fii, Ionel Leonid, Arthur Attila și Robert Gerhart Eduard.
În seara zilei de duminică, 16 noiembrie 2020, părăsit de puteri, cu cicatrice în suflet, dar încrezător, se prăbuşeşte în genunchi lângă patul său, unde petrecea foarte mult timp în rugăciune şi unde a câştigat nenumărate bătălii sufleteşti, și așa își începe odihna binemeritată până la arătarea Marelui Păstor de suflete, pe care L-a iubit și L-a slujit o viață întreagă!
Așa s-a scris o viață de biruință în Domnul, o viață care rămâne cu prețuire în memoria noastră, o viață care lasă larg și frumos deschisă perspectiva bucuriei veșnice, la revenirea Mântuitorului!
A consemnat Cristian Toma, Conferința Banat.