Timp de citire: 4 minute

Oare creștinismul autentic poate ajuta un cuplu să aibă o viață mai împlinită? Pentru unii, întrebarea aceasta poate părea absurdă, pentru că sunt de părere că un creștin este în avantaj față de un ateu. Este oare chiar așa?

În acest univers, totul este condus de legi sta­bilite de Dumnezeu. Diferite ecosisteme funcți­onează conform unui număr foarte mare de legi complicate, pe care oamenii de știință abia încep să le înțeleagă. Legile acestea, fie că vorbim de limbă, de sănătate, de grădinărit, de sistemul solar, toate funcționează! Ele funcționează indiferent de faptul că cineva crede sau nu în ele. În felul acesta, poți întâlni persoane atee care au o viață de căsnicie de mai mare calitate decât un credincios. Ele au fost atente și au înțeles cum funcționează optim o relație și au făcut schimbările necesare în viețile lor. Respectă legile lui Dumnezeu după care funcționează relațiile, chiar dacă nu cred în Creator. Pe de altă parte, poți întâlni creștini care nu respectă aceste legi și, prin urmare, nu au o viață de cuplu pe care să ți-o dorești.

Cu toate acestea, un creștin autentic este în avantaj, dar… doar un creștin autentic, cel care este într-o continuă schimbare, progres, căutând activ să devină desăvârșit ca Tatăl (Matei 5:48). Se spune că este culmea prostiei să faci constant aceleași greșeli și să te aștepți să se schimbe ceva în bine. Dacă în viața noastră în prezent este ceva care nu ne este pe plac, atunci trebuie să facem schimbări. Doar așa este just să te aștepți la un rezultat diferit.

Iată primul avantaj! Creștinul crede într-un Dumnezeu puternic, care se implică în viața copiilor Săi și muncește permanent în favoarea lor. Este dorința Lui să ne ajute (Luca 11:13). Adevărat, schimbarea este grea câteodată, dar posibilă cu ajutorul lui Dumnezeu!

Să ne lăsăm imaginația să creioneze un partener de viață potrivit pentru noi. Cum ar fi această persoană? Voi alege câteva caracteristici. Probabil ne închipuim o persoană care să nu riposteze când vorbește cu noi, să nu ne critice, să nu ne disprețuiască sau, în cazul unui conflict, să nu-ți taie cheful de a găsi o soluție doar cu o privire.

John M. Gottman, în cartea sa, Cele șapte principii ale unei căsnicii fericite, după ani de cercetări, descrie aceste patru elemente de conflict în relații. Un ateu ar spune că știința a arătat la ce elemente să ai grijă când există tensiune într-un cuplu. Sunt numite „cei patru călăreți apocaliptici ai lui Gottman”. Un ateu este recunoscător autorului pentru aceste cercetări și se grăbește să pună în aplicare rezultatele cercetărilor științifice, experimentând o îmbunătățire semnificativă în relația de cuplu.

Oare un credincios nu știa de aceste elemente cu mii de ani în urmă?! Cum putem să ne numim copii credincioși ai lui Dumnezeu dacă, în loc de blândețe, suntem duri, criticăm (cu stil, să doară și mai tare), vorbim cu dispreț înjositor, ca cel din fața noastră să piardă speranța de „mai bine”?!

Deci ne este clar cum trebuie să arate o persoană cu care vrem să avem o relație optimă. Conform Epistolei către efeseni (4:29-30), „niciun cuvânt stricat să nu vă iasă din gură, ci unul bun, pentru zidire, după cum e nevoie, ca să dea har celor ce-l aud. Să nu întristați pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, prin care ați fost pecetluiți pentru ziua răscumpărării”. Așa vrem să fie partenerul nostru!

Tot în această carte, autorul descrie mai departe diferite obiceiuri practicate în relațiile de succes. Sunt obiceiuri pe care le practicăm instinctiv când suntem îndrăgostiți, atunci când curtăm pe cineva. Cartea Apocalipsa, în capitolul 2, sfătuiește biserica din Efes: „Adu-ți dar aminte de unde ai căzut; pocăiește-te și întoarce-te la faptele tale dintâi”, în cazul în care dragostea dintâi a pierit. Pavel, în pasajul din 1 Corinteni 13, descrie faptele dragostei. Ce face și ce nu face dragostea. Poate știm pe de rost aceste versete, dar la practicarea lor suntem corigenți.

Cu siguranță, dacă ar fi să ne imaginăm un partener potrivit, ar avea calitățile enumerate aici. Dorim persoane care pun preț pe timpul petrecut cu noi, care își aduc aminte de clipele plăcute petrecute împreună și au tendința de a nu-și aminti pe cele mai puțin plăcute, că doar suntem oameni și este normal să greșim. Ne-ar plăcea să-și asume responsabilitatea pentru partea lui în relație, să observe străduințele noastre de a repara ce s-a stricat, să prețuiască gesturile mici și câteodată neputincioase. Ar face bine să fie interesant, să nu ne plictisească, dar și de încredere, consecvent.

Ce bine ar fi să fie cineva căruia să-i poți spune ce ai pe suflet (chiar să-și dea seama fără să spunem), să te poți deschide fără să fii judecat (că doar urâciunea păcatului se află în noi toți)… să fii doar iubit, susținut. Dacă se ivesc situații în viață unde nu ne putem schimba, pentru că acel ceva este prea adânc în noi, atunci partenerul ideal trebuie să aibă capacitatea de a ne accepta și iubi așa cum suntem. Va ține la noi mai mult decât la propria viață, dar va respecta și individualitatea, libertatea noastră ca persoană. Dacă tot ne imaginăm, să nu ne înfrânăm. Partenerul ideal ar face bine să fie atent la nevoile noastre, să ne descopere limbajul dragostei (cuvinte de recunoaștere, timp de calitate, dăruire, favoruri și atingere fizică) și să fie dispus să învețe cum să ne arate iubire în așa fel încât să ne placă. Toate acestea cu plăcere, din dragoste, nu forțat.

Probabil fiecare dintre noi, dacă am dori, am putea continua această enumerare de calități. Nu este complicat să-ți închipui un partener ideal. Dar cine dintre noi este dispus să devină unul?! Când este vorba de propria persoană, înțelegem cât de grea este schimbarea și de cât de multă dragoste și înțelegere avem nevoie pe parcurs.

Datorită faptului că singura persoană pe care putem să o schimbăm suntem noi înșine, cred că este înțelept să ne concentrăm la a deveni partenerul ideal pentru cel de lângă noi. Dacă reușim să devenim sau să ne apropiem de acest ideal, vom deveni persoane demne de a fi iubite, persoane alături de care este o plăcere să trăiești. Oare cel/cea de lângă noi ne-ar descrie cu caracteristicile amintite mai sus? Să devenim noi schimbarea pe care o dorim în lume! Pentru aceasta este nevoie să facem anumite schimbări! Să ne folosim de avantajul credinciosului, care a descoperit că „ce este cu neputință la oameni este cu putință la Dumnezeu” (Luca 18:27).

Vajda Csaba, pastor, Departamentul Viața de Familie, Conferința Transilvania Sud