Timp de citire: 5 minute

Cu o viteză aiuritoare, omenirea a intrat pe ultima sută de metri. Dacă în urmă cu 10, 20 sau 30 de ani cărțile de nișă scriau, mai mult sub zodia conspirației, de Noua Ordine Mondială (NWO – New World Order) – prestigioasa revistă Time titrează în numărul din noiembrie 2020: „The great reset”, cu accent mai mult pe reconfigurarea geopolitică și economică –, iată că acum, cu surle, trâmbițe și rugăciuni interconfesionale, de la pupitrul Vaticanului este instaurată religia noii umanități (globalizări). Se aprinde candelabrul păcii mondiale în mirajul noii formule religioase – religia noului individ și a noii umanități – chrislamul. Poate fi numită religia ecumenică a noii umanități. Indiferent cum s-ar numi, textura ei rămâne aceeași.

Întâlnirea istorică de la Vatican a avut loc după remarcabila împăcare dintre evrei și arabi! O super realizare geopolitică! Ce marcă poartă această religie? Marca unui papă foarte dibace și charismatic. Un papă progresist care joacă tare și foarte bine. Este unul instruit pe băncile școlilor iezuite. Noua religie pare o plăsmuire de moment. Nu este. Din punct de vedere istoric, vă amintesc că încercări de făurire a chrislamului au existat, sigur, la scară mult mai nesemnificativă, încă din secolul al XV-lea. Chiar și pe „meleagurile dintre păduri” – Transilvania. Creștini trecuți pe jumătate în barca islamului, mahomedani trecuți pe jumătate în luntrea creștină și evrei creștinați cu forța. Mai puțini de bunăvoie, ce-i drept. Un soi de sincretism religios. Amintim în acest sens despre convertirile forțate la creștinism sau islam. De morisci, populație maură din Peninsula Iberică, convertită cu forța la creștinismul catolic în secolul al XV-lea; de maroni (marranos), populație evreiască din aceeași peninsulă, convertită la aceeași credință catolică pentru a scăpa de persecuție; de evreii convertiți sub aceleași auspicii la credința mahomedană.

Călătorind pe meridianele Orientului Apro­piat și Mijlociu, de vreo zece ani aud reverbe­rații despre încercările făuririi chrislamului. O confluență religioasă dintre islam și creștinism. O readucere în prim-plan a suitei de încercări din trecut. Pe meleagurile Bosforului am auzit o discuție palpitantă despre posibilitatea de a-i apropia de frații noștri musulmani de creștinism, prin plăsmuirea acestei struțo-cămile religioase – chrislamul. Nimic nou sub soare! Aceeași Mărie cu altă pălărie! La marile întâlniri ecumenice s-a predicat și răspredicat din Ioan 17:21 „Mă rog ca toți să fie una, cum Tu, Tată, eşti în Mine şi Eu, în Tine, ca şi ei să fie una în Noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis”, eludând probabil cu intenție contextul lui „una”: „Sfinţeşte-i prin adevărul Tău: Cuvântul Tău este adevărul” (Ioan 17:17). Nu poți fi una în neadevăr. Niciodată Dumnezeu nu a pretins lucrul acesta. S-ar dezice pe Sine. Întotdeauna uniți în adevăr! Adevăratul caracter al lui Dumnezeu este exprimat prin Decalog. Slava lui Dumnezeu este caracterul Său! Este singura aureolă pe care putem să o purtăm pe frunți și pe chipuri! Rămășița din vremea sfârșitului păzește „poruncile și credința lui/în Isus” (Apocalipsa 14:12; 12:17).

Reuniunea istorică de la Vatican a fost un eveniment strălucit, ce-i drept. Jos pălăria! Din cauza acestei noi mărci înregistrate survine marea confuzie! Ce rău face acest papă că depune eforturi aproape supraomenești să curme războaiele, sărăcia endemică din lumea a treia, să instaureze pacea într-o lume care a permanentizat conflictul?! Ce fel de om este acest papă care spală și sărută picioarele criminalilor și săracilor? Ce fel? Și marea nedumerire poate continua sine die.

Aceasta este fața nu doar umană a Sfântului Părinte, franciscană, aș spune aproape angelică, fără să fiu contrazis. Vă invit să introspectați și fața relativ ascunsă a suveranului, pe care în ultima vreme, cu din ce în ce mai mult curaj și aproape impetuos, a început să ne-o devoaleze. Ea exista ca o a doua natură, dar nu pentru privitorul superficial. Niciun suveran pontif, oricât de antihristic și profetic ar fi fost, nu a îndrăznit să atace căsătoria dintre un bărbat și o femeie, familia clasică. Familia eterogenă este amenințată de cuplurile de homosexuali, care chipurile sunt aduși în zona protecției sociale sub forma parteneriatului civil. Vă imaginați ce fel de copii înfiați pot educa doi bărbați? Unul este el, altul joacă rolul lui „ea”. De-a râsul-plânsul! Sodoma și Gomora au reînviat! În mijlocul cetății eterne! Erau de mult acolo… Acum, când s-au pus măștile, de fapt s-au dat jos măștile și cărțile sunt pe față!

Sub masca ecologismului și ecumenismului, rostite ca o mantră de la pupitrele Vaticanului și ale ONU, din umbră se dezvoltă silueta dictaturii majorității. Pentru prea mulți semeni, mottoul întâlnirilor ecumenice – „Nimeni nu poate fi salvat de unul singur! Nimeni nu poate fi salvat în afara arcei!” – spune un singur lucru. Împreună suntem mai puternici. Este adevărat! Indiferent cât de diferiți suntem – Concordia in diverita – ne asigură sloganul UE. Aceste declarații susținute în consens religios mondial ne aduc aminte de declarațiile părintelui bisericesc Ciprian: Extra ecclesiam nulla salus! – „În afara Bisericii (n.a. Catolice) nu există mântuire”.

Acum, Biserica Catolică și-a achiziționat un nou avatar, chrislamul, prin papa – vectorul ei de imagine și capitalul ei de simpatie. Este noua religie care jonglează și mimează compromisul între faliile creștinismului, islamului și iudaismului, cele trei mari religii avraamice. Chrislamul este o religie sincretică ce își are rădăcinile în Nigeria anilor ’80. Prima persoană care a folosit termenul de chrislam pare să fi fost autorul Arthur C. Clarke. Acesta a scris în 1993 o nuvelă SF cu titlul Ciocanul lui Dumnezeu, în care descria pericolul iminent ca Pământul să fie lovit de un asteroid. În desfășurarea acțiunii, un rol important îl are o grupare religioasă numită de autor „rislam”.
(Ulterior, cartea lui Clarke a inspirat mai multe filme de succes cum ar fi 2001: a Space Odyssey, Deep Impact, sau Armageddon.)

Trăsătura principală a chrislamului este afirmarea compatibilității dintre creștinism și islam. Mai nou și între iudaism. În religia biblică, mântuirea vine prin jertfa lui Hristos, în timp ce islamul predică o religie a faptelor, fără ispășire. Adevărul este că religia faptelor este un numitor comun al soteriologiei catolice, iudaice și islamice. Descifrați, vă rog, o declarație din 2015: „Mulți cercetători ai Scripturii cred că viitorul ne va aduce un nou guvern mondial, care va impune o nouă religie mondială. Liderul acestei religii va fi o persoană charismatică, ce va avea un rol important în promovarea păcii în lume. Că o fi catolic, că o fi musulman, că o fi evreu sau chrislamist, nu știu. Știu doar că noi trebuie să veghem și să ne ținem tari de adevărurile primite prin Domnul Isus și sfinții apostoli. Cu orice preț.” (https://pentrusufletultau.wordpress.com/…/crislamul-ce…/).

Ce soartă vor avea cei care vor decide să nu se ralieze acestui conglomerat sincretic? Pentru mulți e greu de crezut că stâlpul infamiei va fi ridicat din nou! Pare aproape imposibil în epoca libertăților și drepturilor fundamentale ale omului! Există un ingredient care va limita din ce în ce mai mult drepturile și va accentua obligațiile! Criza! Crizele de tot felul vor schimba complet soarta omului și tabloul lumii vechi! Sub steagul noii umanități. Neo­marxiste, religioase fără Dumnezeu, chrislamice, dar antihriste!

Sub mirajul sărutării picioarelor criminalilor vor fi scalpați cei care nu vor să ardă tămâie împăratului, să se închine chipului de aur și să sărute papucul de mătase al Marelui Binefăcător! Criminalii și cuplurile gay vor fi amnistiați, cei mai cinstiți oameni vor deveni criminalii societății, țapii ispășitori pentru orice pestă, cataclism și insucces al lumii intrate în zodia lui Pax Catolica! Pax chrislamica! Cei pe dos față de „lumea nouă”! Singura casă care îi va accepta pe acești puritani ai lumii este patria veșnică!

Creștini, pregătiți-vă pentru exil! Apatrizi ai lumii, pregătiți-vă de drum! Spre casă! Este
timpul să ne trezim din somn, pentru că mântuirea este acum mai aproape de noi decât atunci când am crezut! (Romani 13:11).

Daniel Nițulescu, doctor în istorie, este directorul Departamentului Misiune Externă al Conferinței Muntenia