Timp de citire: 5 minute

Marea luptă care se dă în domeniul educației

Chiar și după o evaluare superficială a dilemelor omului contemporan ne-am putea întreba: Cât de mult ar trebui să ne extindem înțelegerea cu privire la ceea ce înseamnă „adevăr prezent”? De fapt, această întrebare este justificată și pentru că nu putem spune că a existat vreodată o temă sau o situație pentru umanitate față de care Cuvântul lui Dumnezeu să nu aibă ceva de spus. Prin urmare, în contextul actual, oare nu am putea scrie o întreagă listă de „adevăruri prezente” care să revoluționeze imaginea noastră despre relevanța Sfintei Scripturi pentru acest timp și să (re)învioreze spiritul misionar al bisericii rămășiței? În această listă s-ar putea nota „fericita noastră nădejde” pentru o umanitate disperată, „binecuvântările unității” într-o lume divizată, care respinge adevărul Trinității, sau „binefacerea” asistenței sociale pentru atât de mulți oameni care trec prin crize financiare, emoționale sau spirituale. Bineînțeles că din listă nu trebuie să lipsească doctrinele biblice despre Sabat, Cele Zece Porunci, sanctuarul din cer și alte adevăruri care sunt tot mai importante pentru cei care trăiesc în timpul sfârșitului.

Iar orice referire la timpul dinaintea revenirii Domnului Isus nu face decât să trezească mai mult preocuparea de a fi înțeles și acceptat „adevărul prezent” pentru zilele din urmă. De aceea, Biblia ne avertizează că „va veni vremea când oamenii nu vor putea să sufere învățătura sănătoasă” (2 Timotei 4:3), iar Ellen G. White ne spune că, „pe măsură ce sfârșitul se apropie, mărturiile slujitorilor lui Dumnezeu vor ajunge să fie tot mai hotărâte și tot mai puternice, făcând să strălucească lumina adevărului asupra sistemelor ideilor false și ale asupririi, care au deținut supremația atât de mult timp. Domnul a trimis soli pentru timpul acesta, ca să așeze creștinismul pe o temelie veșnică, iar toți cei care cred adevărul prezent trebuie să reziste nu prin înțelepciunea lor, ci prin puterea lui Dumnezeu și să clădească din nou pe temeliile străbune. Ei vor fi înscriși în cărțile cerului ca fiind dregători de spărturi, cei ce fac țara cu putință de locuit. Noi trebuie să susținem adevărul, pentru că este adevăr, în ciuda împotrivirii celei mai înverșunate” (Solii alese, vol. 3, p. 224). Aceste mesaje inspirate ne arată cât de importantă va fi pentru zilele din urmă lucrarea de educație și cum se dă marea luptă pe acest front. Asta pentru că educația adventistă are menirea să reediteze reformele spirituale pe care le-au adus școlile profeților și să se încadreze în linia profetică de a fi „glasul” care pregătește „calea Domnului”(Isaia 40:3), strângându-i pe toți credincioșii care au făcut legământ cu Dumnezeu prin jertfă (Psalmii 50:5). De aceea, oare n-a sosit timpul să ne întrebăm: Care este „adevărul prezent” al educației adventiste?

Educația adventistă – o prioritate afirmată şi asumată

Educația a fost dintotdeauna o preocupare a celor care au înțeles că ființa umană are un potențial nelimitat de dezvoltare, atât pentru propria persoană, cât și pentru mediul în care trăiește. Acest principiu este foarte clar stabilit de Scriptură încă de la început, când putem observa că Dumnezeu a considerat că educația primilor oameni a fost atât de importantă, încât a hotărât să se ocupe El Însuși de formarea și pregătirea lor pentru viață (Geneza 3:8). De-a lungul existenței omului s-a văzut că principiile și preocuparea pentru educație asigură progresul și prosperitatea, iar limitarea accesului la cunoștință și educație garantează supunerea, manipularea și chiar exploatarea. Ca să nu mai vorbim și de faptul că omul a ajuns la concluzia că ideile sau un sistem educațional poate sluji foarte bine unor interese personale sau de grup (Romani 1:28; 12:2; Galateni 3:1); „cercetați Scripturile ” (Ioan 5:39); „să te cunoască pe Tine…” (Ioan 17:3); „veți cunoaște Adevărul…” (Ioan 8:32), „ci să vă prefaceți prin înnoirea minții voastre” (Romani 12:2), „cunoaște-te pe tine însuți” sau „cunoașterea este putere” sunt numai câteva expresii care susțin importanța educației. De aceea, nu este greu să înțelegem de ce în unele țări, cum este și România, dreptul la educație este recunoscut ca unul dintre drepturile fundamentale ale omului și de obicei este reglementat prin Constituție.

Dezbaterile despre educație au devenit o prioritate odată cu criza medicală prin care trece omenirea în timpul nostru. Din nefericire, așa cum se întâmplă de obicei în momentele de criză, fiecare situație sau persoană primește un impuls spre direcția în care deja s-a orientat. De aceea, chiar dacă nu au fost feriți de dificultățile specifice acestei perioade, profesorii, elevii și studenții din instituțiile adventiste de educație au avut avantajul unui orizont al credinței, suportul unor relații mai stabile și abilități de comunicare care i-au ajutat să facă față mai ușor acestui timp de pandemie. Dar, mai mult decât un răspuns adecvat la situația sanitară prezentă, educația adventistă are misiunea și resursele necesare să-i pregătească pe copii și tineri pentru viața de acum și, mai ales, pentru viața veșnică. Numai că această lucrare nobilă și dificilă nu se face fără o opoziție constantă și foarte puternică din partea celui care este împotriva planului divin de mântuire a omului și restaurare a creației. De aceea, pentru acest timp și mai ales pentru viitor, educația adventistă devine „adevărul prezent”, deoarece confruntă omul contemporan și sistemele educaționale actuale cel puțin în următoarele aspecte:

–              Veșnicia profetică versus clipa înșelătoare

–              Persoană și identitate versus informație și uniformitate

–              Realizare și împlinire versus performanță și succes

–              Unitate, părtășie și continuitate versus divizare, individualism și secvențialitate

–              Slujire versus profit

–              Dumnezeu versus om

–              Formare (metanoia) versus conformare (schema).

În numerele următoare vom prezenta „adevărul prezent” al educației adventiste dezvoltând aspectele de mai sus. Dar până atunci să nu uităm că „ignoranța nu sporește umilința sau spiritualitatea niciunui urmaș al lui Hristos. Adevărurile Cuvântului divin pot fi mai bine apreciate de către un creștin intelectual. Domnul Hristos poate fi glorificat cel mai mult de aceia care Îi slujesc în mod inteligent. Obiectivul cel mare al educației este de a ne face să ne folosim puterile pe care ni le-a dat Dumnezeu, astfel încât să reprezentăm cel mai bine religia Bibliei și să Îl slăvim pe Dumnezeu.”

  1. Sintagma „adevărul prezent” apare în 2 Petru 1:12 (The present truth) în versiunea King James, dar D. Cornilescu a ales expresia „adevărul pe care-l aveți”. Această formulă semantică (adevărul prezent) a fost folosită de pionierii Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea și de Ellen G. White. Trebuie precizat că Ellen G. White nu amintește această expresie cu referire la un singur adevăr biblic sau o doctrină specifică a Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea, ci, de regulă, face referire la formula „adevărul prezent” ori de câte ori consideră că este necesar să aducă în atenția celor care citesc scrierile ei un mesaj important nou sau unul care a fost neglijat. Astfel, se poate observa în scrierile ei chiar o schimbare cronologică a semnificației pe care o acordă acestei expresii: (1870) „În mare măsură, ușa este închisă și astfel nu se poate ajunge la necredincioși cu adevărul prezent despre Sabat și venirea în curând a Mântuitorului nostru” (Dietă și hrană, p. 209; 1888) „Adevărul prezent – poruncile lui Dumnezeu și credința lui Isus – n-au fost proclamate până acum așa cum trebuie.” (Criza, p. 27, 1900) „Adevărul prezent constă în lucrarea reformei sănătății la fel de real ca și în alte ramuri ale lucrării Evangheliei. Când este despărțită de altele, nicio ramură nu poate fi un întreg perfect” (Mărturii pentru biserică, vol. 6, p. 327; 1901). „Capitolul 58 din Isaia conține adevărul prezent pentru poporul lui Dumnezeu. Aici vedem cum lucrarea misionară medicală și lucrarea Evangheliei sunt unite în vestirea soliei pentru lume. Cei ce respectă Sabatul Domnului au responsabilitatea de a îndeplini o lucrare a milei și bunăvoinței” (Evanghelizare, p. 516). De asemenea, ea folosește această expresie și atunci când dorește să atragă atenția că unele mesaje n-ar trebui prezentate în comunități sau consideră că include toate doctrinele bisericii: „Va fi o zguduire în rândurile poporului lui Dumnezeu, dar acesta nu este adevărul prezent care să fie purtat bisericilor…” (Criza, p. 53). „Noi nu avem nicio îndoială și nici n-am avut vreo îndoială de-a lungul anilor că doctrinele pe care le avem astăzi sunt adevăr prezent și că ne apropiem de judecată” (Mărturii pentru biserică, vol. 2, p. 355).
  2. „Perechea fericită întâmpina cu voioşie vizitele Creatorului lor, când Se plimba şi discuta cu ei în răcoarea zilei. El îi învăţa zilnic lecţiile Sale.” (E.G. White, Divina vindecare, https://egwwritings.org,p. 261).
  3. În Constituția României, acest drept este garantat prin articolul 23, elaborat în șapte puncte care cuprind multe aspecte legate de educație, dintre care amintim: obligativitatea, gratuitatea, educația confesională și pentru minorități, autonomia universitară etc.: https://www.constitutiaromaniei.ro/art-32-dreptul-la-invatatura/
  4. Există temeri și îngrijorări foarte mari cu privire la impactul negativ pe care criza actuală îl va avea asupra copiilor și tinerilor. De curând, Banca Mondială a prezentat un studiu prin care a arătat că generația actuală de copii riscă să-și atingă numai 60% din potențialul de dezvoltare, adică puțin peste jumătate. https://www.digi24.ro/stiri/economie/digi-economic/in-urma-pentru-totdeauna-un-studiu-al-bancii-mondiale-arata-ca-un-copil-nascut-azi-in-romania-va-pierde-peste-40-la-suta-din-potential-1370135
  5. Ellen G. White, Principiile fundamentale ale educației creștine, p. 45 (ediție electronică).

Emanuel Sălăgean, pastor, șef birou comunicare și relații publice, Universitatea Adventus