Tipărire

Venerarea obiectelor sfinte în Biblie

Gabriel Ișvan ¦ Texte și semnificații

Biblie microfon

      Porunca închinării este clară: „Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor care sunt sus în ceruri sau jos pe pământ sau în apele mai de jos decât pământul. Să nu te închini înaintea lor şi să nu le slujeşti” (Exodul 20:4-5). Închinarea o poate primi doar Dumnezeu – în mod direct şi nemijlocit de imagini, de statui sau de vreo altă formă materială – şi trebuie făcută în „duh şi-n adevăr” (Ioan 4:24).

În cortul întâlnirii avem perdeaua despărţitoare şi capacul chivotului cu heruvimi (Exodul 26:1,31). Însă prin acestea, nu este anulată porunca a doua, care interzice închinarea la aceste reproduceri şi slujirea lor. A avea nişte heruvimi cu scop decorativ şi didactic, care să sugereze protecţia lui Dumnezeu asupra cortului întâlnirii, dar fără să implice închinarea şi slujirea lor, arată modul în care omul relaţionează cu obiectele materiale considerate sfinte: le preţuieşte, le respectă, dar niciodată nu le aduce închinare, nu le aprinde lumânări şi nu le slujeşte în vreun fel! La fel se întâmplă cu toiagul înflorit al lui Aaron, cu tablele de piatră cu cele 10 porunci sau cu vasul cu mană.

Pentru rămăşiţele pământeşti ale credincioşilor, avem aceeaşi atitudine: respect, dar niciodată venerare, închinare sau slujire a lor, nici pelerinaje la mormintele sfinte, căci trupurile moarte sunt necurate, nesfinte (Numeri 19:11-13). Oasele lui Iacov şi Iosif sau trupurile neînsufleţite ale lui Ioan Botezătorul şi Ştefan au fost înmormântate cu respect, dar niciodată n-au fost expuse, folosite în sens liturgic, nimeni nu s-a închinat la ele nici în cortul întâlnirii, nici în Templul lui Solomon, nici în cadrul celor 3 pelerinaje anuale de la Ierusalim (cu ocazia Paştelui, Cincizecimii, Sărbătorii Corturilor) şi nimeni nu a aşteptat vindecare de la ele. Întruparea lui Isus a însemnat venirea între oameni, în trup material, a lui Dumnezeu. Doar Isus, Dumnezeu întrupat, a primit închinarea oamenilor (Ioan 20:26; Filipeni 2:10). Biblia nu lărgeşte practica închinării în dreptul altor materializări, ci o reduce strict la Isus, direct la Isus, închinare nemijlocită de imagini, de statui ori de alte simboluri sau fiinţe. Astfel, porunca a doua este în continuare respectată şi niciun credincios nu este chemat să se închine sau să slujească vreunei reproduceri a unei fiinţe cereşti sau pământeşti.

În concluzie

Porunca închinării este scurtă şi clară. Orice manieră în care ne arătăm respectul şi preţuirea faţă de oameni şi obiecte nu trebuie să depăşească limitele impuse de Dumnezeu. Închinătorul sincer se bucură să împlinească ceea ce Dumnezeu a lăsat! 

Gabriel Ișvan este directorul Departamentului Libertate Religioasă și Comunicare, Conferinţa Muntenia.

Rubrica „Texte si semnificaţii”, realizată de Gabriel Işvan,  poate fi ascultată la Radio Vocea Speranţei vineri şi duminică  (în programul de seară) şi sâmbăta şi duminica (la matinal).

Joomla SEF URLs by Artio