Tipărire

Predarea lui Isus

„Din clipa aceea, Iuda căuta un prilej nimerit, ca să dea pe Isus în mâinile lor.” (Matei 26:16) 

0603187Iuda Iscarioteanul și-a câștigat renumele de trădător pentru rolul jucat în vânzarea lui Isus. Citind Biblia găsim subtitluri, adăugate de traducători, care confirmă acest apelativ. În fiecare an, în tradiționala Saptămână a Patimilor, Iuda își rejoacă rolul în imaginația creștinilor și, fie îi păstrează în indiferența unui fapt istoric știut de multă vreme, fie îi aruncă în repulsia stârnită de emoțiile momentului. 

Este important, însă, de remarcat că Biblia nu pune în dreptul lui Iuda „calitatea” de trădător. Cuvântul care descrie acțiunea sa la adresa lui Isus este acela de „predare”. Sau, dacă judecăm din perspectiva tranzacției comerciale făcute de Iuda, acesta Îl „livreaza” pe Isus pentru treizeci de arginți.

Este o diferență de substanță între „trădare” și „predare”. A trăda înseamnă a întoarce armele împotriva unui aliat, a trece de partea dușmanului. Aceasta presupune existența unui război, iar războiul nu este un fenomen prin care trec mulți oameni. Și chiar în ipoteza unui război, și mai puțini ajung în postura de a trăda pe cineva.

Însă „a preda” presupune existența unor ocazii mult mai dese. Putem preda un colet către un curier, pentru a fi dus la destinație. Momentul predării presupune că expeditorul nu mai are în mâini coletul, acesta fiind în mâinile curierului. Dar nu la acest sens comun doresc să fac referire. Deși Iuda L-a privit pe Isus ca pe o marfă, de valoarea căreia putea beneficia dacă Împărăția Ultimului ar fi venit așa cum și-o imagina primul. Ar fi fost bine, conform calculelor sale, să fie printre apropiații lui Isus în momentul înscăunării Sale. 

Predarea lui Isus de către Iuda era, însă, exact contrariul a ceea ce Isus ar fi dorit ca Iuda să facă. 

Viața pe Pământ a luat-o într-o direcție tragică atunci când Adam si Eva au ales să trăiască independent, în afara planului si voinței lui Dumnezeu pentru ei. Fiecare dintre noi experimentăm acest miraj al independenței ucigașe. În relație cu Dumnezeu, independența revoltei este opusul ascultării iubirii. Iar ascultarea presupune, în practică, predarea noastră deplină în mâna Sa și intrarea benevolă în planul divin pentru noi.

Timp de trei ani și jumătate Iuda a fost chemat să se lase inclus în acest plan, dar el a refuzat. Planurile sale erau cu mult mai luminoase decât cele ale Umilului Tâmplar din Galileea. După cei trei ani și jumătate, Iuda nu se predă lui Isus, ci Iuda Îl predă pe Isus. 

Istoria aceasta nu ar fi atât de importantă pentru fiecare dintre noi dacă trădarea ar fi doar „trădare” si nu ar fi „predare”. Pentru că, așa cum scriam mai sus, nu oricine poate fi trădător, dar oricine Îl poate preda pe Dumnezeu pentru ca El sa fie batjocorit si răstignit. Și aceasta pentru mai mult sau chiar mai puțin de treizeci de arginți.

Refuzând planul Său pentru noi, Îl predăm, adică ne luăm mâinile de pe El pentru avantaje materiale, sociale sau, mai grav, chiar spirituale. Isus ne încurcă atunci când drumul crucii Sale ne deranjează din drumul nostru, atunci când traseul deschis de El spre Cer nu include laurii acestei vieți telurice. 

Și, în ciuda spălării picioarelor noastre, în ciuda Trupului Său frânt și a Sângelui Său vărsat pentru iertarea păcatelor noastre, ieșim în fugă, afară, în noapte, pentru a ne bucura de zornăitul celor treizeci de arginți cărora ne-am predat viața veșnică. 

 Daniel Costea

Joomla SEF URLs by Artio