Tipărire

Ziua și ceasul marelui advent (II)

Scris de Marian Mihai.

Florin Lăiu ¦ Reflecții

Cele șapte vremi

Reflectii

După 1844, și unii dintre ceilalți adventiști („de ziua întâi”) au continuat să fixeze date pentru Advent, pentru Armaghedon sau pentru alte evenimente escatologice. Charles T. Russel, pionierul „studenților Bibliei” (numiți astăzi Martorii lui Iehova) și urmașii au fixat o serie de date între anii 1874 şi 1924, dintre care anul 1914 a rămas reprezentativ în teologia lor până astăzi.

Sursa „biblică” pentru acest calcul o constituie cele șapte vremi din Daniel 4:25, una din referințele lui William Miller. La o citire atentă a textului, ni se spune clar despre acea profeție că s-a împlinit în întregime în șapte ani din viața regelui babilonian (Daniel 4:28). Dar premisele greșite ale alegorizării și tipologizării forțate i-au dus, mai întâi pe Miller, apoi pe urmașii lui, la socoteala următoare:

Copacul din vis l-ar putea reprezenta nu doar pe Nabucodonosor, ci și împărăția Babilonului, însă nu doar Babilonul istoric, ci și Babilonul profetic, figurat, ale cărui cap și trup le găsim în visul din Daniel 2. În mod miraculos, cei șapte ani de nebunie ai regelui Babilonului, înțeleși ca ani apocaliptici (după codul zi-an), adică 7x360 = 2 520 ani, sunt aplicați la timpul stăpânirii străine asupra Ierusalimului („vremea neamurilor”, cf. Ezechiel 30:3).

După Miller, începutul perioadei ar fi fost odată cu întemnițarea regelui Manase în Babilon (677 î.Hr.), iar sfârșitul ar fi fost în 1843–1844, când Domnul urma să ia Babilonului stăpânirea lumii. După studenții lui Russel, începutul ar fi fost la căderea Babilonului, în anul 607 î.Hr., iar sfârşitul în 1914, când Isus Şi-ar fi primit împărăţia în cer, inaugurând un fel de guvern spiritual, prin administraţia Martorilor lui Iehova de la Brooklyn. Ambele fantezii sunt însă greşite de la un cap la altul. Anul întemniţării lui Manase este necunoscut şi, chiar dacă s-ar cunoaşte, are o vagă legătură cu subiectul. Iar anul căderii Ierusalimului a fost 587/586 î.Hr., nu 607. Vasalitatea Ierusalimului faţă de Babilon, cu cei 70 de ani de exil socotiţi de Daniel (9:2), a început în anul 605 î.Hr. În anul 1843, nu s-a împlinit fericita speranță, iar, dacă în 1914 Hristos a început să guverneze în cer, lăsând lumea la cheremul credincioșilor, este păcat că acest guvern spiritual nu are niciun rezultat practic.

Unii dintre credincioșii noștri au revenit la „harta” millerită din 1843, sub cuvânt că, dacă a fost confirmată de Ellen White, înseamnă că toate detaliile din ea ar fi corecte, inclusiv ideea că „[jertfa] necurmată” ar fi Roma păgână, care și-ar fi încheiat dominația de 666 de ani în anul 508 d.Hr., și că cele șapte vremi din Daniel 4 s-au încheiat în 1844. Dar, în timp ce profețiile cronologice din Daniel 8:14; 9:24-27; 12:7-12 sunt serioase, interpretarea millerită era în esență corectă și merită preocupările oricărui cercetător al Bibliei, celelalte calcule millerite sunt simple relicve, sfinte moaște, care nu aduc nicio vindecare.   

 

..................................................................................................................................

Florin Lăiu este profesor de Biblie la Institutul Teologic Adventist. 

Pentru mai mult comandă aici revista Curierul Adventist.

Joomla SEF URLs by Artio