Tipărire

Provocări escatologice

Scris de Marian Mihai.

Daniel Olariu ¦ Profeție: studiul cărții profetului Daniel (1)

Introducere generală în studiul literaturii apocaliptice

     DanielFiecare generație a gustat într-o anumită măsură din „dulceaţa” și „amărăciunea”1 așteptărilor apocaliptice. Istoria confirmă intensificarea acestor așteptări nu doar la cumpăna dintre milenii, unde, în așteptarea escatonului, superstițiile și motivațiile mistico-religioase au caracterizat efer­ves­cența apocaliptică.2 Mișcarea millerită din prima jumătate a secolului al XIX-lea prezintă partea opusă a acestui tablou: personalități cu o gândire pătrunzătoare și oameni de rând s-au angajat într-un studiu rațional al profețiilor și în așteptarea adventului.3 Indiferent de textura clocotului apocaliptic, amărăciunea așteptătorilor a fost direct proporțională cu intensitatea așteptării lor, iar efectele întârzierii Mirelui s-au resimțit până astăzi în decredibilizarea discursului profetic.

Supraestimarea rolului profețiilor în pregătirea pentru advent 

În mod paradoxal, primul efect major al de­cepțiilor apocaliptice, resimțit până în zilele noastre, este tendința de a supraestima rolul pro­feţiilor în pregătirea pentru advent. În numele resuscitării interesului pentru evenimentele finale, un astfel de demers propune ca fundament ipoteza de lucru (falsă) că, prin medierea profeției, credinciosul experimentează trezirea spirituală. Aceasta ar fi experiența „dulce” gustată de către iubitorii revenirii lui Isus din veacurile trecute și care le lipsește așteptătorilor contemporani. Din nefericire, o astfel de retorică se regăsește cel mai adesea în discursurile mult căutaților guru-apocaliptici. Îngrijorător nu este doar că aceștia se autoproclamă ca oferind scenarii ale sfârșitului fără lacune, ci și faptul că scenariile lor combină adevăruri sacre cu conspirații josnice, având pretenția de a fi acceptate drept descoperiri infailibile... 

............................................................................................................

Daniel Olariu este pastor și predă limba ebraică și cursuri de Vechiul Testament la ITA, Cernica.

Pentru mai mult comandă aici revista Curierul Adventist. 

 

1 Termenii „dulce” și „amar” reprezintă o aluzie la viziunea din Apocalipsa 10:1-11. În această viziune, experiența consumării cărții de către profet, însoțită de o senzație dulce/amară, a fost interpretată în spiritualitatea adventistă ca reprezentând experiența mișcării millerite din preajma anului 1844, iar în prezent este interpretată ca reprezentând una dintre caracteristicile rămășiței. (cf. Hans K. LaRondelle, „The Remnant and the Three Angels’ Messages”, în Handbook of Seventh-Day Adventist Theology (ed. Raoul Dederen; Commentary Reference Series 12; Hagerstown, MD: Review and Herald, 2000), 872-874; Richard P. Lehmann, „The Remnant in the Book of Revelation”, în Toward a Theology of the Remnant (ed. Ángel Manuel Rodríguez; Studies in Adventist Ecclesiology 1; Silver Spring, MD: Biblical Research Institute, 2009), 94–96.

2 Un studiu socio-istoriografic recent publicat pe această temă de către Academia Medievală Americană este cel al lui Richard Landes, „The Fear of an Apocalyptic Year 1000: Augustinian Historiography, Medieval and Modern”, Spectrum 75/1 (2000), 97–145. De asemenea, vezi Kevin Madigan, „Apocalyptic Expectation in the Year 1000”, New Theology Review 12/3 (1999), 5–15. 

3 Pentru o prezentare a efervescenței apocaliptice din secolul al XIX-lea, vezi Le Roy Edwin Froom, The Prophetic Faith of Our Fathers (vol. III; Washington, DC: Review and Herald, 1946), 263–737. Pentru modul cum aceste așteptări s-au reflectat în arta vremii, vezi Gail E. Husch, Something Coming: Apocalyptic Expectation and Mid-Nineteenth-Century American Painting (Hanover and London: University Press of New England, 2000). 

Joomla SEF URLs by Artio