Tipărire

Cele șapte sigilii

Scris de Laurențiu Moț.

După doxologia din capitolele 4 și 5, Apo­­calipsa ne introduce brusc în secțiunea celor șapte sigilii. Spuneam în articolul anterior că sulul pecetluit pe care Isus îl ia în grija Sa reprezintă cronica istoriei din perspectiva lui Dumnezeu, istorie pe care Mântuitorul Şi-o asumă ca rege și răscumpărător. Aceasta este perspectiva din care secțiunea celor șapte pe­ceți trebuie înțeleasă. Pecețile sunt judecăți răs­cumpărătoare. Domnul Hristos acționează ca Solomon, noul rege, succesorul bătrânului David, care trebuie să-i pedepsească pe Adonia, pe Abiatar și pe Șimei, slujitori infideli tatălui său (vezi 1 Împăraţi 2). Dar Isus este și în postura de răscumpărător. Disciplina Sa este recuperatorie. Cele șapte sigilii sunt judecăți divine trimise asupra celor necredincioși, fie că sunt împotriva bisericii, fie parte din ea. Ellen White1 spunea că atunci când lucrările creației și îndemnurile și mustrările Cuvântului lui Dumnezeu sunt ig­norate, Dumnezeu este nevoit să vorbească și unora, și altora prin judecățile Sale. Din punct de vedere temporal, cele şapte sigilii acoperă era creştină dintre înălţarea şi încoronarea lui Isus (Apocalipsa 3:21; 5) şi revenirea Sa ca rege glorios (Apocalipsa 6:15-17).



Cei patru cavaleri

Primele patru peceţi compun în mod natural o subsecţiune de sine stătătoare în cadrul celor şapte peceţi. Apocalipsa 6:1-8 reprezintă patru scene succesive declanşate de ruperea sigiliilor de către Isus. Fiecare dintre cele patru făpturi vii cheamă în scenă câte un călăreţ2. Caii şi călăreţii, ca simbol apocaliptic, reprezintă război (Zaharia 1:9-15; 6:6-8; Apocalipsa 9:17). Acesta este un război al dezaprobării divine faţă de nelegiuire, iar faptul că cei patru cavaleri nu apar decât la comanda celor patru heruvimi din sala tronului nu înseamnă că Dumnezeu trimite judecăţile cu­prinse în Apocalipsa 6:3-8, ci El dă voie fac­to­rilor politici şi militari să acţioneze şi să împlinească scopurile Sale3.

Primul cavaler călăreşte un cal alb, are în mână un arc, iar pe cap, o cunună „şi a por­nit biruitor şi ca să biruiască” (Apocalipsa 6:2). El repre­zintă un alt fel de război, triumful Evangheliei care a început cu victoria lui Hristos la cruce şi care culminează cu biruinţa finală a bisericii (Apocalipsa 3:21; 12:11). Prima făptură vie (care seamănă cu un leu) cheamă în joc pe Leul din seminţia lui Iuda.

Ceilalţi trei călăreţi reprezintă consecinţele respingerii Evangheliei: sabia, foametea, molima şi fiarele sălbatice4. Acestea sunt „cele patru pedepse grozave” ale lui Dumnezeu (Ezechiel 14:21), amintite şi în secţiunea blestemelor din Leviticul 26:21-26 şi Deuteronomul 32:41-43, menite să-i con­ducă la pocăinţă pe cei care aud Evanghelia, dar o resping. Astfel, a doua făptură vie, cea care seamănă cu un viţel, un animal de jertfă, spune „Vino!” sabiei care face victimele sale (Apocalipsa 6:3,4). Nu trebuie să ne gândim numai la vărsare de sânge. Isus atrăgea atenţia că primirea Sa ca Mântuitor aduce în loc de pace, sabie şi divizare (Matei 10:32-36). Al treilea ca­valer este introdus de către heruvimul cu faţă de om, imaginea de ansamblu fiind una de sărăcie a oamenilor care resping Evanghelia (Apocalipsa 6:5,6). O măsură de grâu pentru un leu (gr. dinar) însemna că tot salariul pe o zi se ducea pe o singură porţie de grâu, insuficientă pentru o singură persoană, ce să mai vorbim de restul familiei. Şi aici am putea vedea simbolizată nu lipsa pâinii fizice, ci mai degrabă foametea cauzată de lipsa Cu­vântului lui Dumnezeu (cf. Amos 8:11,12). Cea de-a patra făptură vie (care seamănă cu un vultur care zboară) cheamă pe al patrulea călăreţ, care se numeşte Moartea şi care aduce moarte (Apocalipsa 6:8). După cum spunea şi Domnul Hristos, un­de sunt vulturii, acolo sunt şi stârvurile (Matei 24:28). Simbolismul peceţilor ne obligă să vedem aici nu atât moarte fizică, ci mai degrabă declin şi moarte spirituală.


De la text la istorie

Cred că fiecare cititor adventist al cărţii Apo­calipsa este interesat să ştie cum se aplică în istorie pri­mele patru peceţi. Paulien, urmat mai târziu şi de Stefanovic, susţine că cei patru cavaleri descriu caracteristici generale ale erei creştine, dar şi tendinţele de la începutul acesteia5. Aşadar, credincioşia generaţiei apostolice a fost înlocuită de conflicte interne, foamete după Scriptură şi moarte spirituală, experienţe care încep în era postconstantiniană şi se adâncesc în Evul Me­diu. În trecut, unii comentatori adventişti ai cărţii Apocalipsa vedeau cei patru cavaleri drept seg­mente succesive fixe din istoria creştină6. Aşadar, ce este nou azi în aplicarea textului asupra is­toriei este recunoaşterea faptului că Apocalipsa 6:1-8 se referă nu doar la transformarea bisericii peste timp, ci şi la caracteristici universale care însoţesc proclamarea Evangheliei în toate erele.


Al cincilea şi al şaselea sigiliu

Următoarele două peceţi ne aduc la înche­ie­rea istoriei. Pecetea a cincea este strigătul mar­tirilor, al căror sânge, ca şi sângele lui Abel (Geneza 4:10), strigă din pământ la Dumnezeu pentru dreptate (Apocalipsa 6:9-11). Cel mai recent comentariu adventist al cărţii Apocalipsa aşază cel de-al cincilea sigiliu între 1517 şi 17987. Dar perioada este prea restrânsă ca să poată cuprinde toate victimele Babilonului vinovat de sângele sfinţilor (Apocalipsa 18:20,24). Pecetea a cincea este mai de­grabă parte a judecăţii pre­advente. Martirii pri­mesc haine albe, care re­prezintă îndreptăţire şi reabilitare8. Despre sfinţii în viaţă încă nu se discută, deoarece, în timpul peceţii a şasea, când Isus revine pe norii cerului, cei pierduţi pun retorica întrebare: Cine poate sta în picioare în ziua mâniei Mielului? Despre răspunsul la această întrebare, în numărul următor.


Laurenţiu Moţ este profesor de Noul Testament la Institutul Teologic Adventist.

 

1 Vezi Ellen White, Patriarhi şi profeţi, p. 587.

2 În traducerea Cornilescu, făpturile vii spun „Vino şi vezi”, chemarea fiind adresată lui Ioan. Cu toate acestea, manuscrisele mai vechi conţin imperativul „Vino”, care se găseşte în traducerile mai noi din limbile moderne (e.g. NIV, French Bible en français courant,Zürcher Bibel) şi care-i invită pe cei patru cavaleri să apară în scenă. 

3 Vezi Ellen White, Evenimentele ultimelor zile, p. 242.

4 Ranko Stefanovic, Revelation of Jesus Christ (Berrien Springs, Michigan: Andrews University Press, 2002), 225.

5 Jon Paulien, „The Seven Seals”, Symposium on Reve­la­tion – Book I, ed. Frank B. Holbrook (Silver Spring, MD: Biblical Research Institute, 1992), 233,234. Stefanovic, 236.

6 Uriah Smith, The Prophecies of Daniel and the Revelation (Mountain View, California: Pacific Press Publishing Association, 1944), 425-432. Roy Allan Anderson, Unfolding Revelation (Mountain View, California: Pacific Press Publishing Association, 1953), 63-68. Alberto R. Treyer, Apocalypse Seals & Trumpets (Distinctive Messages, 2005), 41-151. Ideea că cei patru călăreţi sunt şi succesivi, şi simultani era prezentă în biserică chiar de pe vremea lui Smith. Vezi Milton G. Wilcox, The Seven Churches and the Seven Seals (Oakland, California: Pacific Press Publishing Co., 1904), 27. Vezi şi C. Mervyn Maxwell, God Cares (Boise, Idaho: Pacific Press Publishing Association, 1985), 2:185.

7 Kenneth Mathews, Revelation Reveals Jesus (Greeneville, Tennessee: Second Coming Publishing, 2012), 1:349.

8 Desmond Ford, Crisis (New Castle: Desmond Ford Publications, 1982), 2:373, 772 (n. 50). Ford susţine reabilitarea în momentul credinţei şi la moarte.

Joomla SEF URLs by Artio