Tipărire

Cea din urma chemare

Scris de Laurențiu Moț.

De Laurențiu Moț ¦ Profeție biblică

 

Apocalipsa 22 nu este doar ultimul capitol al cărții Apocalipsa, ci şi ultima chemare adresată celor care îşi îndreaptă privirile către revenirea lui Isus şi aşteaptă înnoirea tuturor lucrurilor. Este o ultimă încercare a lui Ioan de a închipui în culori vii ce îi aşteaptă pe cei răscumpăraţi, ce pierd cei care se vor găsi în afara cetăţii sfinte şi cât de important este să trăieşti fiecare zi în lumina promisiunii: „Iată, Eu vin curând!” pom

 

Privilegiile miresei

Apocalipsa 22:1-5 descoperă faptul că privilegiile celor salvaţi sunt de mai multe feluri, dar cel mai important dintre acestea este, desigur, onoarea de a fi acolo unde este Dumnezeu, de a vedea faţa Lui şi de a-I sluji. Astfel, imaginea râului vieţii care izvorăşte din tronul lui Dumnezeu şi al Mielului este menită să arate că viaţa nu stă într-o formulă chimică nedescoperită de oamenii de ştiinţă ai vremurilor noastre, ci în dependent de Dumnezeu, care este sursa oricărui lucru bun. Faptul că pomul vieţii se găseşte în mijlocul cetăţii face din Ierusalimul ceresc o nouă grădină a Edenului (cf. Geneza 2:9). Un detaliu naşte aici o întrebare: Cum e posibil ca pomul vieţii să fie pe cele două maluri ale râului? Unii şi-au imaginat două tulpini care se unesc deasupra râului. Dar nu e nevoie să forţăm imaginea realităţilor cereşti pentru a se potrivi logicii noastre. Realitatea este că nu citim bine. Expresia grecească exacta este fără articol hotărât – „pom al vieţii” – ceea ce sugerează că aici avem de-a face cu un singular colectiv. Este ca şi cum ai spune în româneşte: „Este salcie pe ambele maluri ale râului.” Fireşte, nu e vorba de un singur copac (vezi Ezechiel 47:12), ci de un singur tip de pom. Pomul vieţii este, aşadar, o livadă cu mai mulţi pomi care fac douăsprezece feluri de rod, ceea ce înseamnă că privilegiul acesta al vieţii veşnice are un „gust” diferit (adică personalizat) pentru cei mântuiţi. Iar acest rod, care se repetă în fiecare lună, înseamnă şi prospeţime, dar şi recoltă bogată.

Expresia „frunzele pomului slujesc la vindecarea neamurilor” are două semnificaţii: una simbolică şi una practică. Pe de-o parte, frunzele de viaţă ale noului Eden nu sunt menite să ascundă efectele păcatului, ca în grădina primordială. De aceea, cei mântuiţi vor vedea faţa Lui, nu se vor ascunde ca Adam. Pe de altă parte, aceste frunze au rolul de a şterge ultimele efecte ale păcatului – suferinţa emoţională (cf. 7:17; 21:4). Lipsa nopţii şi permanenţa luminii sugerează lipsa răului şi a păcatului. Există în versetele 14 şi 17 câte o referire la râul şi la pomul vieţii. Ca să ai drept la pomul vieţii, trebuie să-ţi speli hainele în sângele Mielului. Pentru a bea din apa vieţii, trebuie să vii. În ambele cazuri, nu costă nimic. Surprinzător poate fi faptul că mulţi nu acceptă aceste daruri tocmai pentru că sunt gratuite. Dar să nu uităm: cerul se moşteneşte, nu se cumpără.

.................................................................................................................................................................

Lect. Univ. Dr. Laurențiu Moț este profesor de Noul Testament la ITA.

Pentru mai mult comandă aici revista Curierul Adventist.

Joomla SEF URLs by Artio