Tipărire

Țepușul din carne și țărușii din cort: blestem sau binecuvântare?

Scris de Daniel Nițulescu.

De Daniel Nițulescu


 I.INTRODUCERE. Istoria scrierii Braille. Era anul 1818, undeva în Franţa, şi Louis, un băieţel de 8 ani, se afla în atelierul tatălui său. Tatăl lui era şelar şi băieţelului îi plăcea tare mult să îşi urmărească tatăl cum prelucra pielea. „Tată, într-o zi, voi fi şi eu şelar, ca tine.” „Ce-ar fi să faci o încercare chiar acum?” Şi tatăl, a luat o bucată de piele şi a marcat un tipar pe suprafaţa ei. „Ia sula aceasta şi ciocanul şi fă găuri în piele, urmând modelul. Ai grijă să nu îţi dai în mână!” Băiatul s-a apucat de treabă, însă când a lovit cu ciocanul în capătul sulei, aceasta a ricoşat şi i-a zburat drept în ochi. De atunci nu a mai putut vedea cu ochiul vătămat. Cu timpul, nici cu celălalt ochi nu a mai putut vedea şi a ajuns orb cu desăvârşire. Au trecut ani. Şi cum stătea în grădina familiei, un prieten i-a pus în mână un con de brad. Şi cum îşi plimba degetele sensibile pe suprafaţa conului, i-a venit ideea de a crea un alfabet alcătuit din puncte proeminente pe hârtie, pe care persoanele nevăzătoare să le poată simţi cu degetele şi „citi”. Astfel, Louis Braille a inaugurat o lume nouă pentru personale nevăzătoare – şi totul datorită unui accident.

2 Corinteni 2:17 ‘‘Și ca să nu mă umflu de mândrie, din pricina străluciri acestor descoperiri, mi-a fost pus un țepuș în carne, un sol al Satanei, ca să mă pălmuiască, și să mă împiedice să mă îngâmf’’.

A.CONTEXTUL ne vorbește despre suferințele lui Pavel din cauza apostolilor mincinoși care propovăduiesc un alt Isus pe care apostolii nu L-au propovăduit, o altă Evanghelie și un alt duh (2 Cor. 11:4), apostoli ‘‘nespuși de aleși’’ (2 Cor. 11:5), ‘‘apostoli mincinoși’’ (2 Cor. 11:13) - ‘‘și nu este de mirare că Satana se va preface într-un înger de lumină și slujitorii lui se prefac în slujitori ai neprihănirii ’’ (2 Cor. 11:14-15). În 2 Cor. 11: 23-32 Pavel ne desfășoară pericolele la care a fost expus din pricina Evangheliei, dureri care reprezintă singurul lui motiv de laudă. Problemele cu care se confrunta biserica din Corint erau: adulterul (‘‘un convertit căzuse atât de mult, încât umblarea lui destrăbălată era o încălcare chiar și a standardului scăzut de moralitate pe care-l țineau până și neamurile. Apostolul a cerut stăruitor bisericii să îndepărteze dintre ei pe ‘răul acela’. ‘Nu știți’, îi mustra el, că puțin aluat dospește toată plămădeala? Măturați aluatul cel vechi, ca să fiți o plămădeală nouă…’’ E.G.White, FA, 252); ceartă - frații recurgeau la judecata instanțelor lumești pentru a aplana litigiile dintre ei etc.

 

B. ESTE NEVOIE SĂ MĂ LAUD? Da. Cu suferințele prin care Domnul ne trece! La Pavel durerea persista, suferința era cronică. Este personală, persistentă, dureroasă și îngăduită de Dumnezeu. Și cu toate acestea, Pavel trebuia să-și continue activitatea. Primul gând care ne trece prin minte este acela de a considera că durerea îngăduită de Dumnezeu în viața lui Pavel este problema. În realitate, durerea apostolului era antidotul și rezolvarea adevăratei probleme. Paradoxal, marele nostru pericol este acela de a avea succes în lucrarea Domnului sau în oricare alt domeniu al vieții. Poate slujba mea este una de mare succes, poate abilitatea mea de a-mi conduce familia cred că este de succes, poate la școală sunt eminent, poate cred că sunt cel mai abil în a rezolva problemele… Marea noastră problemă este mândria! Instrumentele de măsurare ale succesului lui Pavel ar fi total inadecvate pentru orice sociolog: cicatrici, dureri și cazne. Cu un așa curriculum vitae nu te-ar angaja nimeni! Pavel definește slujirea sa pentru Hristos în acești termeni. Astăzi succesul se măsoară în termenii abilității, alunecării, strecurării, învăluirilor, acoperirilor, îngropărilor. În primul secol nu puteai să predici Evanghelia fără să riști să îți pierzi viața.

 

C.PROVENIENȚA și SCOPUL ȚEPUȘULUI. Pavel spune că acest supliciu vine de la Satana. Totuși, Pavel recunoaște că acest țepuș are scopul precis de a-l ține umil. În greacă ‘‘kolaphizo’’ descrie ‘‘să mă pălmuiască’’ în forma unui pumn strâns pe care îl primește cineva în față. De ce permite Dumnezeu astfel de lovituri în viața noastră? Țepușii din carne și pumnii încasați de noi sunt permiși pentru a ne arăta cât de vulnerabili și fragili suntem. Umilința este adevărata postură a puterii. Adevăratul succes este împlinit de oamenii care nu caută gloria personală. Domnul Isus S-a golit pe Sine (gr. ‘‘kenoo’’ – chenoza Domnului Isus) pentru ca să fie înălțat (Filipeni 2). Substantivul gr. ‘‘skolops’’ apare o singură dată în Biblie și este tradus cu ‘‘țepuș’’, înseamnă ‘‘bucățică ascuțită de lemn, țeapă, țăruș ascuțit’’. Era folosit în lumea antică pentru a ancora cortul în pământ. Papirusurile folosesc de asemenea acest cuvânt pentru a se referi la o așchie, sau țeapă, intrată în carne și imposibil de a fi scoasă. Ellen White spune că Pavel suferea de o boală gravă a ochilor: probabil glaucomul (vezi Gal. 4:15). Dacă suferi de glaucom sau vreo altă boală, primul pas este să recunoști că ești bolnav. Nu ascunde boala. Dacă suntem bolnavi de glaucom spiritual, să nu fim mândri! Mândria evită coliziunea cu rușinea și umilința, privându-se de șansa vindecării. Mândria nu suportă să se plece. Mai bine mor decât să afle alții că sunt bolnav! Cortul poate fi foarte ușor bătut și suflat de vântul puternic. Faptul că Pavel știa să facă corturi, nu este o simplă coincidență. Domnul îi vorbește pe limba lui. Apostolul a înțeles că fără astfel de tăruși cortul putea fi devastat de furtunile năprasnice. Țepușul nu mă lasă să abandonez pe Domnul, pe frați și biserica. Țepușul îmi coboară genunchii la pământ în rugăciune ferventă. Țărușul îmi aduce aminte că nu sunt decât țărână. Îmi aduce aminte că ‘‘Dumnezeu stăpânește peste neamuri și pe pământ’’ (Ps. 46:10). Țărușul care îl ținea pe Pavel în lucrare ne aduce aminte de țărușii care au străpuns palmele Domnului pe cruce pentru a ne ține pe noi astăzi pe drumul Său. Ne amintesc de cele trei rugăciuni ale lui Isus din Ghetsemani: ‘‘Tată, dacă este cu putință depărtează de la Mine paharul acesta’’ (Ministry, nov.2012, The preacher’s problem, de Charles Wesley Knight, 7-8). Cei care sunt scutiți de necazuri, sunt cei mai predispuși păcatelor pe care Pavel le enumeră în epistolă: mândrie, adulter, ceartă, judecată.

 

APEL. ‘‘Căci întristările noastre uşoare de o clipă lucrează pentru noi tot mai mult o greutate vecinică de slavă’’ – 2 Cor.4:17

Anii de lepădare de sine, de lipsă, de încercare, de suferinţă şi de persecuţii pe care Pavel i-a îndurat, el îi numeşte o clipă. Suferințe ușoare (light)? La prima vedere pare o contradicție în această alăturare de termeni. Suferința presupune întotdeauna durere.       Frumusețea acestei polarizări nu stă atât de mult în comparația pe care o reușește scriitorul, ci în forța mesajului. În acest paralelism apare un cuvânt care aduce un potop de lumină pentru înțelegerea mesajului: gr. baros, de unde provine același cuvânt românesc baros (ciocan mai mare care sfărâmă). Sensul folosit în acest verset este acela de greutate, greutatea veșniciei, care contrastează cu suferințele ușoare. Lucrătorii viei tocmiți în primele ceasuri se lamentează privind greutatea (gr. baros) suferinței slujirii când se compară cu cei care care au lucrat puțin (ușor): ‘‘Aceştia de pe urmă n-au lucrat decât un ceas, şi la plată i-ai făcut deopotrivă cu noi, cari am suferit greul (baros) şi zăduful zilei.’’ (Mt. 20:12).

În vechime, atunci când se construiau corăbiile, pentru a pluti în siguranță, fără să fie spulberate de vânt, li se puneau astfel de greutăți-ancore (baroase). Limanul ceresc va fi patria doar acelora care pe acest pământ străin au știut ce înseamnă biruință prin greutăți, care n-au naufragiat pentru că greutățile din viața lor și-au făcut lucrarea. Isus știe ce înseamnă fiecare lovitură și ne asigură că toate sunt ușoare în comparație cu ceea ce ochiul n-a văzut și urechea n-a auzit.

Întristarea dovedeşte falimentul înţelepciunii omeneşti, punându-l pe credincios în situaţii dificile, unde propria sa stângăcie şi nevoie de Dumnezeu devin evidente.

''Încercările sunt lucrătorii lui Dumnezeu, rânduiţi pentru desăvârşirea caracterului. Oricât de mari ar fi privaţiunile şi suferinţele creştinului, oricât de întunecoasă şi de grea ar părea calea Providenţei, el trebuie să se bucure în Domnul, cunoscând că totul lucrează spre binele său'' (Ellen G. White, R&H. 6 mai, 1902).

Joomla SEF URLs by Artio