Tipărire

Da și Nu. Nu și Da

Scris de Daniel Nițulescu.

de Daniel Nițulescu

 

I. INTRODUCERE: Evrei 3 și 4


Să fie diavolul, sau o boală?

În societatea politicoasă a secolului victorian nu se dorea aducerea în discuţie a demonilor şi a demoniacului. În cultura noastră liberală, de înaltă educaţie, am fost învăţaţi să credem că păcatul s-a datorat în mare măsură ignoranţei, răul putând fi eradicat pe calea educaţiei. În timpurile noastre cu rafinate cunoştinţe de psihologie, am căutat să evităm limbajul antic religios şi mitologic despre demoni şi rău, preferând în schimb termeni ca: reprimare, impulsuri, sublimare, instincte, complexe, fobii, regres, nevroză, psihoză, maniaco-depresivitate, schizofrenie, ca să amintim numai câţiva.

Dacă ne-am arătat suspicioşi vizavi de vraci şi exorciştii religioşi şi consilierii spirituali, implicit am acordat încredere psihiatrilor, psihanaliştilor, psihologilor, terapiei în grup. Dacă ne-am îndoit de rugăciune, meditaţie şi convertire, atunci am avut încredere în amfetamine, barbiturice şi tranchilizante, ca să nu mai vorbim de alcool, cocaină şi marijuana.

Rămâne de discutat dacă demonii şi demoniacul sunt sau nu recunoscute la scară largă, în aceste timpuri, dar că erau ceva cu totul comun pe vremea lui Isus, nu e nicio îndoială. Atunci, când majoritatea bolilor erau atribuite păcatului, nu era decât un pas mic până la atribui (fără excepţie) tulburările mentale sau epilepsia forţelor demonice care se aflau în persoana suferindă. Astfel, pentru a vindeca pe cineva suferind de demenţă, schizofrenie sau melancolie, vindecătorul trebuia să aibă puterea nu numai de a numi demonul, ci şi de a-l alunga din viaţa celui apăsat.

 

II. SCRELOZA SPIRITUALĂ

‘‘De aceea, cum zice Duhul Sfânt: ‘Astăzi, dacă auziți glasul Lui, să nu vă împietriți inimile, ca în ziua răzvrătirii, ca în ziua ispitirii în pustie, unde părinții voștri M-au ispitit și M-au pus la încercare, și au văzut lucrările Mele patruzeci de ani!’’ (Evrei 3:7-9). 

 

a. Screloza multiplă în plăci

Screloza în plăci, sau multiplă, este o maladie neurologică. Este o boală autoimună a organismului, împotriva organismului. Sistemul imunitar dereglat atacă teaca de mielină – învelișul care protejează fibrele nervoase din creier și din măduva spinării. Distrugerea mielinei încetinește sau împiedică descărcarea impulsurilor nervoase care controlează coordonarea mușchilor, sensibilitatea și vederea. Primele simptome sunt tulburările de vedere. Apoi, pacientul întâmpină dificultăți de mers și tulburări de echilibru. Pe termen mediu și lung persoanele suferă de durere, depresie, anchilozare și, în final, este posibil să ajungă în scaunul cu rotile.  

 

b. Generația Exodului - Generația ‘‘skrelune’’ 

Într-un paralelism remarcabil (generația Exodului – destinatarii epistolei Evrei) Pavel îi imploră pe cititorii săi: ‘‘Să nu vă împietriți inimile, ca în ziua răzvrătirii, ca în ziua ispitirii în pustie’’ (Evrei 3:8). Îndemnul se repetă de trei ori în aceeași epistolă: Evrei 3:13; 3:15; 4:7:  ‘‘Astăzi, dacă auziți glasul Lui, nu vă împietriți inimile’’. Verbul ‘‘a împietri’’ este tradus din grecescul ‘‘sklerune’’. Din acest verb avem și substantivul ‘‘sklerotes’’ – ‘‘o atitudine sclerotică, de împietrire, împotrivire, obrăznicie, cu ostentație’’.  Refuzul screlotic de maturizare din Evrei 3 și 4 este zugrăvit pe fundalul capitolelor 13 și 14 din Numeri. Stâlpul de foc și nor invită poporul Israel să intre în țara în care curge lapte și miere. Le acceptă și hatârul de a iscodi acest teritoriu. De parcă atunci când i-a izbăvit de egiptenii care stăteau să-i facă una cu valurile Mării Roșii au avut timp de strategii… 12 iscoade se întorc din Canaan și încep să povestească în fața poporului că țara este nespus de binecuvântată, DAR… Aici credința se screlozează… paralizează, oferind celui rău pista de lansare: ‘‘Ne-am dus în țara în care ne-ai trimis. Cu adevărat este o țară în care curge lapte și miere, și iată-i roadele.. Dar poporul care locuiește în țara aceasta este puternic, cetățile sunt întărite și  foarte mari. Ba încă am văzut acolo pe fiii lui Anac. Caleb a potolit poporul, care cârtea împotriva lui Moise. El a zis: ‘Haidem să ne suim, și să punem mâna pe țară, căci vom fi biruitori!’ Dar bărbații care fuseseră împreună cu el au zis: ‘Nu putem…’. Și au înnegrit înaintea copiilor lui Israel, țara pe care o iscodiseră… este o țară care mănâncă pe locuitorii ei… înaintea lor noi suntem ca niște lăcuste’’ (Numeri 13: 27-33).  

Tablourile se întunecă, chiar dacă razele soarelui încă mai luminează acest pustiu de lume. Dinții scrâșnesc, limba se ascute, obrajii se umplu de lacrimile plânsului răzbunător. Mâinile pline de pietre mânate de inimile împietrite așteaptă să fărâme pe oricine cuteza să-L creadă pe cuvânt pe Dumezeu: ‘‘Toată adunarea a ridicat glasul și a început să țipe. Și poporul a plâns în noaptea aceea. Toată adunarea vorbea să-i ucidă cu pietre…’’ (Numeri 14:1.10)

Ei rostesc un ‘‘Nu’’ al necredinței care sfâșie văzduhul pustiei: ‘‘Toată adunarea vorbea să-i ucidă cu pietre’’ (Num 14:10). Egiptul robiei devine țara de vis exotic în care vor să se întoarcă. Dumnezeu Își arată din nou slava. Consecințele răzvrătirii urmau să se arate timp de 40 de ani. 40 de zile de iscodire și necredință (Numeri 13:25), 40 de ani trasați pentru pocăință. Când Dumnezeu a spus ‘‘Da’’, ei hotărât au spus ‘‘Nu’’. A doua zi, ‘‘Nu’’ devine instantaneu ‘‘Da’’: ‘‘Iată-ne! suntem gata să ne suim în locul de care a vorbit Domnul’’ (Num. 14: 40), acum, când Domnul nu mai era cu ei: ‘‘Nu vă suiţi, căci Domnul nu este în mijlocul vostru! Nu căutaţi să fiţi bătuţi de vrăjmaşii voştri’’ (Num 14:42). Putem observa evoluția maladiei spirituale la generația Exodului, și mai mult incipient la generația Exodului din timpul lui Pavel. Creștinii din timpul lui Pavel au avut parte de aceleași privilegii asemenea confraților din pustie: ‘‘Cei ce au fost luminați odată și au gustat darul ceresc, și s-au făcut părtași Duhului Sfânt, și au gustat Cuvântul cel bun al lui Dumnezeu și puterile veacului viitor…’’ (Evrei 6:4-6; aluzie directă la stâlpul de foc și nor, mana din pustie, călăuzirea celor 70 etc.). Ei riscau să urmeze aceeași exod și drum fără hotare, dacă insistau să persiste pe această pistă a neascultării și necredinței. 

Simptomele tulburărilor de vedere sunt evidente atât la poporul din pustie cât și la creștinii primului secol. Neputința de a discerne binele de rău, lumina de întuneric, cinstea de abilitatea de a te strecura printre jaloanele morale, sinceritatea de machiavelism, sau: scopul nu scuză mijloacele de: scopul scuză mijloacele. Cu alte cuvinte, neputința de a judeca și a alege între Hristos și lume, între Hristos și ‘‘eu’’, poate fi primul semn al unei netrebnicii spirituale agravate. Acest sindrom asociat cu infirmitatea de a încorda mușchii spirituali ai studiului, misiunii, rugăciunii conduc în general la serioase derapări de pe cărările Domnului. Adevărate exoduri în sensul de ‘‘ieșiri’’ de pe cale, o cale bătătorită de pași încâlciți și nesiguri. Din nefericire, un astfel de parcurs spiritual se finalizează cu un deznodământ al omului măcinat de neputință, angoasă și păcat. Un om izolat de alegerile construite cu atâta măiestrie, un creștin anchilozat de simțurile fără simț.      

 

 III. APEL

Credința se poate screloza. Pericolul acesta ne paște pe toți. Poate cineva nu mai reușește să vadă bine. Să discearnă între bine și rău, la fel ca destinatarii epistolei lui Pavel (Evrei 5:14). Poate că umbletele noastre trasează cărări strâmbe. ‘‘Da și nu, nu și da, nu se pot înmănunchea… Nu poți fi și da și nu!’’ sunt versurile unui cântecel pe care-l cântă copiii. Melodia aceasta este fredonată ca un hit de aceia care vor permanent să se împotrivească. Sunt oameni care ar vrea să răspundă chemărilor cerului, dar întotdeauna în toanele lor. Parcă ar vrea să susțină Evanghelia, dar numai cum le dictează lor … con știința. În  pandaliile acestea, inima, pe nesimțite, devine de cremene. Nimic și nimeni nu o mai poate înmuia, de aceea, astăzi dacă Dumnezeu îți vorbește, urmează calea Lui, insuflat fiind de un alt Duh, la fel ca robul Domnului, Caleb: ‘‘robul Meu, Caleb, a fost însufleţit de un alt duh, şi a urmat în totul calea Mea (Numeri 14:24). 

Joomla SEF URLs by Artio