Tipărire

A făcut tot ce a putut

de Ninu Pădure

 

Marcu 14:6-9.„Pe cand sedea Isus la masa, in Betania, in casa lui Simon leprosul, a venit o femeie, care avea un vas de alabastru cu mir de nard curat, foarte scump; si, dupace a spart vasul, a turnat mirul pe capul lui Isus. Unora dintre ei le-a fost necaz, si ziceau: „Ce rost are risipa aceasta de mir? Mirul acesta s’ar fi putut vinde cu mai mult de trei sute de lei (Greceste: dinari.), si sa se dea saracilor.” Si le era foarte necaz pe femeia aceea”.Dar Isus le-a zis: „Lasati-o in pace; de ce-i faceti suparare? Ea a facut un lucru frumos fata de Mine; caci pe saraci ii aveti totdeauna cu voi, si le puteti face bine oricind voiti: dar pe Mine nu Ma aveti totdeauna. Ea a facut ce a putut;Mi-a uns trupul mai dinainte, pentru ingropare. Adevarat va spun ca, oriunde va fi propovaduita Evanghelia aceasta, in toata lumea, se va istorisi si ce a facut femeia aceasta, spre pomenirea ei.”

 

Suntem in acest loc  unde ne dam seama de destinatia si de directia pe care mergem, de rostul vietii  pe fata pamantului. In Marcu 14:3, gasim  binecunoscuta poveste a femeii care a varsat vasul cu mir pe picioarele si pe capul lui Isus. Unora le era necaz, si era unul care conducea in directia aceasta, si ei mergeau dupa ei. Acestia nu sunt paganii, sunt ucenicii. Mantuitorul a spus despre femeia aceasta: „ea a facut ce a putut”.

 

1.O declaratie monumentala


         a) Domnul nu iti cere tie sa faci ce face altul, nu-ti cere tie sa evanghelizezi unde evenghelizeaza altul. Nu-ti cere tie sa lucrezi acolo unde lucreaza altul, tie iti cere sa faci ce poti, ce poti tu. Si daca stam sa ne uitam bine in oglinda sufletului si ne adresam intrebarea: am facut eu tot ce am putut in viata mea? Am folosit eu toata puterea care mi-a fost data? Nu e nimeni care sa poata raspunde ca a facut tot ce a putut. Declaratia aceasta simpla a lui Isus despre femeie este monumentala: „ea a facut tot ce a putut”.

   

      Dumnezeu ne-a dat daruri,fiecaruia dintre noi si ne-a dat putere sa le folosim. Intrebarea care se pune este daca am facut tot ce am putut. Au fost atatea ocazii, au fost cazuri, au fost imprejurari, au fost situatii despre care am spus ca nu ne intereseaza si nu ne priveste, si am trecut mai departe, si atunci o soapta se aude la urechea si sufletul nostru: ai facut ce ai putut pentru situatia aceasta? Ai auzit vorbindu-se ceva, ai vazut intamplandu-se ceva, a fost o ocazie in dreptul unui om sau s-a intamplat ceva cu cineva: ai facut ce ai putut? Ai fi putut sa faci ceva?

    

     b)Este vreo situatie in care nu putem face nimic? Nu, nu exista nici o situatie in care nu putem face nimic. Putem noi sa intervenim in conflictul din Afganistan? Nu este nevoie sa luam armele si sa plecam acolo, dar putem sa intervenim: rugati-va pentru cei pusi in dregatorii, locuri inalte, pentru cei pusi sa ia decizii.putem noi sa intervenim in tratatul dintre Rusia si Statele Unite cu privire la armamentul nuclear? Oh, asta este treaba lui Bush si a lui Putin, ei discuta, presedintii…Putem sa intervenim? Sigur ca da. Putem sa luam loc la masa tratativelor cu o rugaciune inaltata lui Dumnezeu ca ingerii sa asiste acolo, asa cum ne este spus, ca ei intra in consilii.

    

       „Ea a facut ce a putut”. E adevarat ca sunt neputincios, nu pot sa fac ce vreau si cat as vrea sa fac, dar trist este ca nici nu vreau sa fac cat pot. Daca mi-as pune la inima lucrul acesta si mi-as pune intrevarea: pot sa fac ceva, sunt convins ca as putea sa dau un raspuns la aproape orice situatie. „Doamne, ce as putea sa fac?” si uneori solutia este asa de simpla si depinde atat de mult de noi, noi care zicem: nu ma priveste, nu-i treaba mea, depinde atat de mult de noi  incat am fi rusinati si am pleca in jos ochii daca ne-ar fi aratat intr-o zi: „daca ai fi spus un cuvant, daca ai fi intervenit, daca ai fi facut ceva, ar fi fost cu totul si cu totul diferit. Este de dorit sa auzim in dreptul nostru cuvintele acestea: el a facut ce a putut. Nu ce a putut altul, ce a putut ea, ce i-a dat Dumnezeu ei sa faca.

    

    c)Ilus. Citeam despre un om care a fost insotit de sotia lui in Europa, si conditiile au fost teribile. Ei s-au oprit in statul Virginia, si femeia era gospodina si cu suflet si a ajutat si au pus acolo pe picioare o coliba, mai tarziu au cioplit busteni, au facut o casuta, apoi dupa o vreme greutatile, bolile au rapus-o. Pe piatra ei de mormant, scrie si in ziua de azi cuvintele pe care le-a scris sotul ei: ea a atins pamantul Virginiei cu piciorul ei delicat si pustiul a devenit camin”.Ea a facut ce a putut, a spus Domnul Hristos. Ea nu a putut sa schimbe toata America, n-a putut sa construiasca New York-ul sau Cicago, n-a putut sa lanseze naveta Discovery sau Challanger, dar acolo unde a calcat ea in Virginia, a curatit locul, a facut o casuta si a transformat pustiul intr-un camin. Ea a facut ce a putut.

 

       Gandul acesta trebuie sa ne insoteasca si pe noi in lucrarea vietii noastre. Nu va uitati acolo unde nu puteti sa ajungeti, ci uitati-va in jurul vostru. Ce aveti la indemana a intrebat Domnul Hristos? Nu va uitati la marginile pamantului; de unde sa cautam 200 de paini? Nu, nu. Nu despre 200 de paini vorbeste Dumnezeu, ci despre ce aveti la indemana? Ce puteti face voi, chiar acum in clipa aceasta? Este o cantare care spune foarte frumos: nu poti sa dai daruri mari pentru lucrarea Domnului dar poate poti sa dai paraua vaduvei; poate nu poti sa convertesti puternici, dar poate poti sa vorbesti cu vecinul tau, poate poti sa vorbesti cu cineva care trece printr-o situatie grea.

 

2.De unde credeti ca a venit gandul acesta al ei?


       a)De unde i-a venit lui David in minte sa Ii zideasca o casa Domnului? Domnul a fost placut surprins de gandul care i-a venit lui David si anume sa-I construiasca o casa. Domnul ii spune: am cerut Eu vreodata asa ceva? Am cerut Eu sa-mi faceti vreo casa? Nu, dar pentru ca te-ai gandit la asa ceva… a fost o expresie a dragostei lui pentru Dumnezeu. La fel a fost si pentru aceasta femeie.

    

      Trebuie sa intelegem ca noi nu suntem inaintea lui Dumnezeu roboti telecomandati si Dumnezeu nu este ca unul care vine si-mi da 5 mii lei ca maine sa ii cumpar un cadou. Aceste ganduri au izvorat din dragostea lor pentru Dumnezeu, altfel dragostea nu mai este dragoste. Daca-ti spun eu ce sa faci ca sa ma iubesti, atunci ce fel de dragoste este aceea? Duhul Domnului a gasit placere in gandul ei, Isus a fost motivul inspiratiei, dar gandul acesta a fost produsul iubirii ei pentru Dumnezeu. Aceasta asteapta Dumnezeu de la noi: expresia iubirii noastre. Noi am ajuns sa facem din voia lui Dumnezeu o scuza, un paravan dupa care ne ascundem.

       

       b)Multa lume a inconjurat pe Domnul Hristos, insa putini oameni aveau o inima pentru Domnul, putini oameni il iubeau cu adevarat. Multi oameni au folosit de pe urma Lui, au mancat si peste, aumancat si paini, s-au facut sanatosi si fara sa aibe asigurare la spital. Multi oameni se foloseau de Domnul Hristos. Dar putine inimi erau care il iubeau in adevar. Ce simte inima ta fata de Domnul Isus? Ai in inima ta un colt acolo, un gand in care in fiecare zi Ii spui niste cuvinte frumoase, stiute numai de tine si de El? Ai ce sa Ii spui? Daca nu ai ce sa Ii spui spune-I acest lucru: nu am ce sa-ti spun, nu-mi vine nimic in minte pentru tine, te rog descopera-Te mie, deschide-mi ochii ca sa vad…

 

     c) Ilus.Thomas Arnold, cel care a avut un accident aproape mortal in santierul naval in Anglia si dupa ce s-a facut sanatos, a fost o minune a lui Dumnezeu care a impresionat toata Anglia, el insusi a fost impresionat cu gandul distrugerilor din randul baietilor; rataceau pe strazi, fara meserii, adanciti in pacat, in nelegiuiri de tot felul si in saracia lui Thomas Arnold a deschis prima scoala de baieti, cu meserii, cu pregatire pentru viata. Si dupa ce scoala aceasta s-a dezvoltat mult si tot mai mult si au ajuns sa fie sute si mii de studenti din toata Anglia, a ajuns sa devina un exemplu pentru lume. Thomas spunea: daca al primi in scoala, dupa mii de studenti, un singur student fara sa am emotii, fara sa-mi bata inima, fara sa-l primesc cu placere, ca pe un print, ca pe un imparat a lui Dumnezeu, daca as primi pe unul singur asa, in clipa aceea ar trebui sa plec din slujba pe care o am. N-as mai vrea sa raman in slujba aceasta., in momentul in care nu as mai avea emotii la primirea unui student in randurile noastre.

     

       Pastram noi inca in sufletul nostru fiorul acesta al intalnirii, al umblarii cu Domnul Hristos? Simtim noi cand venim la rugaciune maiestatea prezentei Lui? Sau ne asezam pe genuncji si dam drumul la o caseta veche care scartaie, care nu se mai intelege bine ce spune? Ne arde inima in noi de prezenta Lui? Mai este Isus nou, proaspat si viu pentru noi? Sau este ceva care este purtat, cu care ne-am obijnuit asa de mult ca nu ii mai sesizam valoarea?

     

3.Ce va ramane in urma noastra, ce vor pomeni oamenii in dreptul nostru?

 

    a) „Ea a facut ce a putut; Mi-a uns trupul mai dinainte, pentru ingropare. Adevarat va spun ca, oriunde va fi propovaduita Evanghelia aceasta, in toata lumea, se va istorisi si ce a facut femeia aceasta, spre pomenirea ei.

 

   Oamenii ne vor pomeni oricum, pana acolo unde pomenirea se va uita, dar ce vor pomeni ei despre noi? Ce au vazut ei in viata noastra?

  

      Ilus. Loyd Garrison avea un scris nemaiauzit de frumos; scrisul la fiecare in parte este specific, dar omul acesta avea un scris nemaiauzit. Erau oameni care ii cereau permisiune sa stea langa el cand scria acte; nu puteau sa creada ca din penita si un toc in mana acestui om poate sa iasa asa ceva. Fiecare pagina scrisa era o pictura, era arta, era ceva care te facea sa te rusinezi, te facea sa te simti mic, murdar. Si unii l-au intrebat: cum ai ajuns tu la aceasta performanta? Ai scris dintotdeauna asa? Si el a raspuns: n-am scris dintotdeauna asa, am fost pedepsit, am primit note proaste la scoala din cauza scrisului, iar invatatorii nu intelegeau nimic din ceea ce scriam. Dar cum ai ajuns sa ai scrisul acesta au intrebat ei? El a raspuns ca: intr-o zi am mers pe strada si am auzit o predica, si acolo am primit credinta, l-am primit pe Hristos ca Mantuitor al meu, si in clipa cand am primit credinta am facut un legamant cu Dumnezeu in inima mea, si am spus: „Isus te rog intra in orice detaliu al vietii mele, sa nu ramana nimic pe care voi pune mana de unde sa nu se vada ca Tu esti prezent. Vreau sa fac tot ce pot.” Si Isus a intrat si in scrisul meu si de atunci m-am apucat sa pun literele la locul lor, sa le fac egale si sa scriu cat mai frumos, si foarte multi oameni stiind originea acestei arte extraordinare din viata lui, stiind ca Isus era motivul scrierii lui frumoase nu mai admirau o opera de arta pe o pagina, ci dincolo de ea au vazut ce inseamna Isus in viata unui om. Omul acesta nu a scris pe cer, nu a mers pe luna ca sa isi lase un steag acolo cu numele lui, asa cum au facut astronautii, nici n-a scris carti macar, nici nu a tinut predici, dar a facut ce a putut. A scris asa de frumos, vrand sa comunice lumii ca Isus in viata unui om schimba orice aspect si orice detaliu al vietii si ca se cunoaste.

      

      b)Ati auzit care a fost rationamentul oamenilor care l-au ascultat pe Petru, chiar pe cand se chinuia sa se jure, pe cand se chinuia sa vorbeasca asa cum vorbeau oamenii de langa foc, cu vorbele lor brutale si murdare, cat se chinuia sa fie asemenea lor. Ce au sesizat oamenii din jurul lui? Tu ai umblat cu cineva, se cunoaste ca ai umblat cu Isus, felul cum vorbesti, se cunoaste; poate ca tu nu iti mai dai seama acum, dar cine te vede si te aude, nu poate sa nu vada ca ai umblat cu Isus.

 

     c) O mare problema care confrunta inima noastra si cu care noi venim adesea inaintea oamenilor si apelam la ei:pot ei conta pe mine ? Omenirea nu mai are aceasta intrebare :crezi sau nu in Isus ? S-au schimbat multe in lumea noastra. Omenirea nu se mai confrunta cu aceasta intrebare a credintei in Dumnezeu sau nu. In realitate, in subconstient se gaseste o alta intrebare: crede Dumnezeu in mine? Adica: are incredere in mine? Conteaza Dumnezeu pe mine? Asteapta Dumnezeu ceva de la mine? Conteaza inaintea lui Dumnezeu ce fac eu? Biblia spune: tu ai crezut ca Eu sunt ca tine? Sau ai crezut ca sunt ca oamenii? Dumnezeu conteaza pe tine si asteapta din partea ta sa faci nu ce nu poti, ci ce poti. „Ea a facut ce a putut”. Si ma rog din toata inima ca acelasi lucru sa il spuna si Hristos si in dreptul nostru al tuturor. El sau ea a facut tot ce a putut

 

4.Exista o lege a binelui si a raului si anume:

 

     a) Diavolul este hotarat sa raspunda oricarui bine cu rau. Este o lege aceasta. Nu trebuie sa fie nimeni surprins. Aceasta este natural. Uitati-va la Fiul lui Dumnezeu, cum i-a fost rasplatit Lui, cum i-a fost raspuns Lui? Orice bine va fi intotdeauna rasplatit cu rau, intr-un fel sau altul. Orice bine facut pentru Dumnezeu va fi grait de rau.Pentru ce era femeia aceasta vorbita de rau? De ce erau oamenii acestia asa de suparasi pe ea si faceau tot ce puteau ca sa o supere, sa o chinuie? Pentru ce? Pentru Domnul. Deci, voi o chinuiti pe ea pentru ca a facut un lucru frumos pentru Mine? Nu trebuie sa mire pe nimeni lucrul acesta, si nu trebuie sa opreasca sau sa previna pe cineva de a face bine  si de a face lucrarea lui Dumnezeu pentru ca va fi rasplatita cu rau. Asa se va intampla. Asa va fi. Nici o indoiala, nici o surpriza in directia aceasta. Proprii copii, cei din casa ta, oamenii pentru care ai fost gata sa iti pierzi viata ca ei sa nu si-o piarda pe a lor, cel pe care nu i-a lasat sa moara, va face tot ce va putea ca sa nu te lase sa traiesti. Nu e nici o mirare in directia aceasta. Invatati de la Mine, spune Domnul Hristos. Ce mult contine cuvantul acesta.

     

    b) Ce era rau in ce facea ea de erau asa de suparati oamenii aceia din jurul ei? Si figurile lor suparate, lungi, intunecate, scrajnirile lor, maraierile lor de acolo, au putut aceasta sa impiedice pe femeia aceasta sa-si incheie lucrarea care i-a incoronat viata ei? Nu, n-a putut, pentru ca ea nu la fetele acelea se uita, ci la o singura fata, cu unul singur discuta. Voi slujiti Domnului Hristos, nu oamenilor”, nici la amvon, nici la cor, nici in cea mai inalta slujba in ce priveste credinta oriunde in lume, voi nu slujiti oamenilor, voi slujiti Domnului. Daca multumesc, pentru ei multumesc ca au caracter, dar daca nu, pentru ei nu multumesc, n-au caracter sau au caracter negativ. Dar voi, slujiti Domnului Hristos. Apostolul Pavel spune: noi suntem unii care ne cautam lauda de la Dumnezeu si nu de la oameni. Si raspunsul pe care l-a primit el, pentru ca totdeauna el si-a pus viata in joc ca sa-i aduca la mantuire si la Dumnezeu, raspunsul a fost: pietre, bice, minciuni, atacuri, lanturi, inchisoare, si in final decapitat. Aceasta a fost plata.

        

        Femeia aceasta a trecut prin aceasta experienta, prin care trecem, si vom trece si noi adesea. Nu va descurajati, sa nu va para rau niciodata ca ati facut un bine sub ceruri, niciodata. Nu va pierdeti rasplata din pricina aceasta. Lasa-ti sa rasplateasca Cel ce vede in ascuns. Nu obositi, spune Biblia in facerea binelui. Din motivul acesta, ea a facut tot ce a putut. Nu obositi in facerea binelui, caci veti secera la vremea secerisului daca nu ati cazut de oboseala. Daca ai cazut de oboseala: m-am saturat, nu mai imi trebuie, pana aici, imi ajunge, am terminat… atunci nu vei secera la vremea secerisului, ci ai cazut de oboseala. Te-au obosit vorbele oamenilor, te-au obosit nemultumirile oamenilor, cartirile, nemultumirile lor. Veti secera daca nu ati cazut de oboseala.

     

     c )Ceea ce trebuie insa sa ne urmareasca in fiecare zi este ca asa cum spunea cineva: „nu cumva ca luptand cu un monstru sa devii tu insuti monstru”. Ia seama la treaba aceasta, exista riscul acesta. Striga unul la tine, strigi si tu la el mai tare; devii si tu monstru imediat. Iti spune cineva vorbe urate, ii spui si tu vorbe urate. Te vorbeste el, il vorbesti si tu. Apostolul indeamna prin cuvinte foarte clare: „biruiti raul prin bine”.

 

       Plecam capul sa-ti marturisim ca noi nu am facut tot ce am putut. Ne pare rau in adevar, din adancul sufletului, dar stim cat esti de bun si ca esti gata sa ne dai o noua sansa sa rascumparam vremea pierduta. Numai Tu poti sa mai faci lucrul acesta si-Ti multumim ca il vei face si in viata noastra. Deschide-ne ochii ca sa facem intotdeauna tot ce putem cu darurile si cu harul pe care l-ai dat fiecarui dintre noi. AMIN! 

Joomla SEF URLs by Artio