Tipărire

Nupțiale

Scris de Florin Lăiu.

De nuntă (I)

Deşi străbatem vremi de-Apocalipsă

Şi toamna lumii se-ncovoaie trist,

Deşi credinţa intră în eclipsă,

Noi implorăm minunile lui Christ.

 

Noi încă ne întoarcem la Geneză

Şi încă mai iubim ca în Eden

Şi facem nuntă; facem o sinteză

De dor adânc şi de cuvânt solemn.

 

Altarul începutului e gata

Şi trâmbiţa răsună împrejur.

Mirată, vremea îşi opreşte roata

Să vadă jertfă fără de cusur.

 

Curaj! Priviţi ’nainte prin credinţă,

Distrugeţi orice punte spre trecut!

Sunteţi făcuţi să smulgeţi biruinţă

Chiar din înfrângeri şi din nevăzut.

 

Lăsaţi-L pe Isus să vă lumine,

Să vă sfinţească paşii pe pământ.

El vă va duce zilnic spre mai bine,

Pe drumul Său adevărat şi sfânt.

 

El vă va duce la izvorul păcii,

Din apele iubirii Lui să beţi.

Vă va conduce astăzi şi-n toţi vecii,

În nesfârşite seri şi dimineţi.

 


De nuntă (II)

În cea mai însorită zi de har,

Venim să salutăm în voi iubirea,

Făcând din cortul vostru sanctuar

Spre care mulţi vor îndrepta privirea.

 

În ceasul fericit al împlinirii,

Când singuri aţi rămas în univers,

V-aducem flori, cununile iubirii

Şi lacrimi fericite, de neşters.

 

Să vă dea Cerul roua lui de har,

S-aveţi în casă, zilnic, preaiubire.

Veghind nestinsu-i foc de pe altar,

Să vă sfinţească ea spre mântuire.

 


De nuntă III (Oct. 1982) 

Azi visul vostru s-a-mplinit

Şi-i plin pământul de parfume,

Căci două inimi s-au unit

Să înflorească într-un nume.

 

E zi de cânt înmiresmată

Şi-s pline florile de rouă,

Din cupa binecuvântată

Să vă dea viaţa lor şi vouă.

                   


De nuntă (IV)

Din cerul ’nalt, din văi fertile,

Din largul celor patru zări,

Să vă dea Domnul multe zile

Şi-un râu de binecuvântări.

 

S-aveţi în casă nuci şi miere

Şi pâine proaspătă şi unt,

S-aveţi unire şi putere

Si niciodată păr cărunt.

 

S-aveţi lumină şi căldură

Şi fructe dulci şi căni cu must,

S-aveţi urechi şi s-aveţi gură

Doar pentru vorbe de bun gust;

 

Aer curat şi tihnă-n casă

Şi spor la lucru şi plimbări

Şi musafiri poftiţi la masă

Şi casa plină de cântări.

 

S-aveţi în suflet bucurie

Şi mângâiere din senin.

Să scoateţi zilnic apă vie,

Turnând potop peste venin.

 

Să nu vă fure nimeni timpul,

Nici zilele, nici veşnicia;

Să nu se veştejească chipul,

Să nu sculptaţi în el mânia.

 

Să vă dea cerul voie bună

Şi har în ceasurile târzii.

Cu noi şi Domnul să vă spună:

„Fiţi binecuvântaţi, copii!”

 


De nuntă (V)

De nunta voastră se topeşte bruma

Sub raza fericirii voastre noi,

Că nu mai sunteţi singuri, ci de-acuma

O singură zidire amândoi.

 

De nunta voastră au plecat cocorii

Dar eu am mai rămas să vă urez

S-aveţi în casă numai vers de glorii

O viaţă roditoare şi cu miez.

 

Sub viţa şi smochinul bucuriei

Să vă dea Domnul început de rai

Şi farmecul curat al Lui să ştie

Să ocolească drumurile cu vai.

 

Doresc în casa voastră numai soare

Şi binecuvântări ce nu se şterg,

Şi cerul să vă toarne în hambare,

În trup şi suflet darul Lui întreg.

 

Să vă dea Domnul multă-nţelepciune,

Să-i fericească astfel pe părinţi,

Ca viaţa să vă fie rugăciune

Urmată de nădejdi şi străduinţi.

 

Când Domnul va veni în slavă mare

Să vă găsească vatra tot fierbinte.

Spre veşnicii, la sfânta sărbătoare

Să vă conducă de-astăzi înainte.

 


De nuntă (VI)

Să cânte astăzi pietrele din drum

Şi norii să se-ascundă după dealuri.

Să plouă cu lumină şi parfum

Şi să răsară cântece din valuri.

 

Să se mlădie versul şi simţirea,

Arc de triumf voi, miri, pentru părinţi!

Mai mult parfum să dea din voi iubirea

Şi să vă facă frunte între sfinţi!

 

Să-şi verse cerul tot seninul său

Şi toată roua peste-a voastră fire.

Cu cât vrăjmaşii vor lovi mai rău,

Să vă boteze Domnul în iubire!

 

Să vă păzească El sub geana Lui,

Ca pe copiii cei mai scumpi din lume

Şi zilnic să vă ţină El sătui,

Hrănindu-vă din plin cu-al Său renume.

 

Să vă-nconjoare casa cu nădejdi

Şi vatra s-o-nfierbânte cu-mplinire.

Prietene, mereu să-ţi aminteşti

Că Domnul ţi-e maestru în iubire.

 

Acum porniţi şi mergeţi înainte,

Cu ochii aţintiţi către frumos.

Să nu vă temeţi, Biblia nu minte:

Cu voi va fi cuvântul lui Christos.

 


De nuntă (VII)

În ziua bucuriei voastre

V-aduc urări de dincolo de soare,

Balsam şi muzică de astre

Şi clopot de speranţe rugătoare.

 

Cu farmec de Eden vă duce

Cărarea printre flori de mântuire.

Şi serafimi cu şoaptă dulce

Vă pregătesc coliba de iubire.

 

În jurul vostru noaptea piere,

Şi visul rău se risipeşte-n haos,

Căci voi trăiţi o înviere

Cu noi nădejdi născute din repaos.

 

E ziua împlinirii voastre,

Când una amândoi, uitând de timp,

Vibrând de cântece măiastre,

Începeţi fericitul anotimp.

 

Veţi fi de-acum: bărbat, femeie,

Un singur trup şi-un spirit neîmpărţit.

Să vină ploi şi curcubeie

Peste ogorul vostru reunit.

 

Roiască-n casa voastră îngeri

Şi cântece curate de copii.

Dispară strigăte şi plângeri

Şi crească harul vostru în vecii.

 

S-aveţi pe cale mântuire

Şi zilnic, prin credinţă, viaţă sfântă.

Doar prin Christos, mireasă, mire,

Iubirea voastră-n slavă se avântă.

 


De nuntă (VIII)

Stau crengile-ncărcate de rod dulce,

Şi vântul suflă-n pânzele de ploi,

Iar timpul seri romantice aduce,

Doar pentru voi.

 

Nuntirea voastră-i cântec de lumină

Şi zâmbet printre norii cenuşii,

Odihnă de argint sub lună plină,

De bucurii.

 

Ca stoluri lungi de păsări călătoare,

Copilăria voastră s-a tot dus,

Lăsând înţelepciune şi candoare

Şi dor nespus.

 

Zidind acum o vatră înstelată,

Aţi strâns în jurul vostru-atâta cânt,

Cu dragoste sfinţită şi probată

În legământ.

 

Nimic nu va putea strivi iubirea,

Chiar piedicile-s aripi spre înalt,

Căci dragostea atinge nemurirea

Prin celălalt.

 

Toţi filosofii lumii de s-ar strânge

Ca să explice dragostea de sus,

Gândirea lor de Biblie s-ar frânge

Şi de Isus.

 

Păstraţi, de-aceea, arderea-i nestinsă,

Veghind în orice lucru sau cuvânt.

Noi vă dorim credinţă neînvinsă

Şi Spirit Sfânt.

 

Cu binecuvântări de împlinire

Şi cu dorinţe-adânci de cer senin,

Venim să vă urăm doar fericire

Şi mult amin.

 

La plugul vostru îngeri tari să tragă,

Şi heruvimi vă stea de strajă-n porţi.

Credinţa tot mai vie, mai întreagă,

Să-ndrepte sorţi.

 

Şi-acolo unde Domnul drum deschis-a,

Să v-avântaţi în zbor de porumbel,

Cu toată hotărârea-n piept, Larisa

Şi Gabriel.

 


De nuntă

Spre viitor, spre-a voastră împlinire,

O poartă minunată s-a deschis,

Ca să aflăm că-n drum spre nemurire

Nu-i mai frumoasă viaţa fără vis.

 

 E visul vostru, vis de dimineaţă,

Pecetluit cu binecuvântare,

Pe care-l veţi în urma în astă viaţă,

Alăturea cu Domnul pe cărare.

 

Căci dacă paradisul e departe,

Vă va-nsoţi Isus către Emaus,

Să tâlcuiască-n fapte Sfânta Carte,

Şi să vă dea în inimă repaus.

 

Prietene, să-ţi construiască cerul

O casă fericită,către soare,

În care voi să cercetaţi misterul

Iubirii Sale plină de răbdare.

 

Întoarce-te spre Domnul cât mai des,

În bucurii şi-n grijile sporite,

Şi vei vedea cum noi salvări se ţes

Din firele credinţei, aurite…

 

Orchestra prieteniilor se-aude

Tot mai încet de acum, tot mai de-afară,

Că azi ai, mai presus de prieteni, rude,

În casa ta o singură vioară.

 

Noi vă urăm să creşteţi în credinţă,

Şi-n încercări s-aveţi un chip senin.

Comori de adevăr, de biruinţă,

Şi sănătate să aveţi din plin.

 

Să câştigaţi cununa-mpărătească,

Cu cât mai multe pietre înstelate.

Căminul vostru drag să strălucească,

De-a lungul, veşniciei între toate.

 


Psalm nupţial (August 1977)

Iubirea voastră-i duh de floare rară,

Un arc ceresc de adevăr prezent,

Ca trâmbiţa de foc ce ne-nconjoară

În aşteptarea marelui Advent.

 

Să fie, dar, Isus coroana voastră,

El, singurul ce are drept să-nvingă

Şi nici o spaimă, dură sau măiastră,

Evlavia credinţei să n-o stingă.

 

Tu eşti o stâncă vie, mire drag,

Aşa te vrem, şi stâncă salvatoare.

Tu să ridici deşteptătorul steag

Pe munţii adormiţi în sărbătoare.

 

De mâine vei fi stâlp de sanctuar,

Fii drept mereu şi bun ca Legea sfântă.

Cărarea străbătută cu amar

Să nu-ţi îndoaie pasul care cântă!

 

Iar tu, mireasă ce priveşti spre cer,

Sfioasă ca o roză de cărbune,

Tu eşti un diamant, un giuvaer,

O ramură cu poame dulci şi bune.

 

Tu ai să faci din casă Paradis,

Cântare de cântări mângâietoare,

Ca să-l primeşti cu sufletul deschis:

Nu este el, iubirea ta cea mare?

 

Să sprijini braţul lui în rugăciune.

Şi tu s-o sprijineşti pe ea mereu,

S-o depărtezi de rău, de-amărăciune.

Iubeşte-o cum ne-ndeamnă Dumnezeu.

 

Ca să aveţi deplina fericire

Să vă-mplinească Domnul ce doriţi;

Să revedeţi pe-ai voştri-n nemurire,

Nedespărţiţi în veci, nedespărţiţi.

                                      

 


Cântec de dragoste (Bucureşti, 1 august 1994)

 

Când ne iubim suntem în Tine, Doamne,

Şi nici o teamă-n dragoste nu este.

Cine-ar putea veni să ne condamne,

Când e iubire mare, nu poveste.

 

Suntem în Tine, sfânt Emanuel,

Căci ne iubim în zbor adevărat.

Săgeată către ceruri, de oţel,

Indicator în Cruce ancorat.

 

Să ştie lumea-ntreagă unde-i raiul,

Să vadă spre Eden un drum direct:

Dragi călători, porniţi, pe-aici e drumul!

E-ngust şi tot mai ’nalt, dar este drept!

 

Noi suntem azi o jertfă de iubire,

O pasăre măiastră şi un foc.

Avizi de cer şi de nemărginire,

Ne facem, printre lumi, un singur loc

 

Căci am primit în noi poruncă nouă

Peste porunca veche din Eden:

Acelaşi jug pe capete-amândouă

Şi-ajunge doar o şoaptă, un îndemn.

 

Suntem indicator spre ţara vieţii,

Avem suport şi sens în Dumnezeu.

În seri de vis şi-n zorii dimineţii

Cu El ne bucurăm, copii mereu…

 

Ce bun e darul Lui, ce viaţă dulce,

Când o trăieşti în dragoste şi dor!

Suntem cu El un sfânt triunghi, la Cruce:

Cu fericitul nostru Creator.

 


Cântarea noastră (22 februarie 1979)

 

Iubitul meu e cel mai bun prieten,

Şi dintre toţi îl ştiu cel mai frumos.

Cu-atâta drag îl voi servi la masă,

Voi face totul ca pentru Christos.

 

Iubitul meu este ales la suflet,

E cel mai sincer om şi cel mai blând.

O, să nu-mi spuneţi altceva de dânsul,

Căci îl iubesc în faptă şi în gând.

 

Iubitul meu e-un înger de la Domnul.

Ez sunt a lui şi el este al meu.

La dreapta lui e mai aproape cerul

Şi-i mai aproape astfel Dumnezeu.

 

Iubita mea e muzică cerească,

Cea mai tăcută şi mai albă floare.

Nu ştiu în lume alta mai frumoasă

Decât mireasa mea cea zâmbitoare.

 

Mireasa mea e toată ca un cântec,

E sora cea mai bună de credinţă.

Ea e parfumul dulce, plin de farmec,

Când zilele amare ameninţă.

 

Ea este darul vieţii pentru mine,

Minune de la Domnul, slava mea,

Ea e cununa sfântă şi arípa,

Cu care peste neguri voi zbura.

 

Iubita mea e-n mine ca un glas

Al cugetului treaz, al conştiinţei.

Noi vom fi una-n fiecare pas,

Cântare a iubirii şi credinţei.

 


Binecuvântare (Aprilie 1989)

Am venit de la marginea lumii,

Peste mări înspumate, prin nori,

Ca să văd frumuseţea minunii,

Să văd iarăşi români iubitori.

 

Am trecut peste insule calde,

Am zburat prin văzduh ca un zmeu,

Peste munţi şi păduri de smaralde,

Dus de dor să-mi revăd satul meu.

 

Şi pe tata, pe mama să-i văd,

Pe toţi fraţii de-aici şi de-acasă;

Şi aproape nu-mi vine să cred,

Că mai văd şi-o mireasă frumoasă.

 

Să trăiţi fericiţi, măi Dorine,

S-aveţi parte de soare şi ploi,

Să vă fie şi răul spre bine,

Să-i iubiţi şi pe ei şi pe noi.

 

Să vă dea Dumnezeu bucurie,

Împliniri şi iubire de sus,

O răbdare adâncă şi vie,

Cu iertări de la Domnul Isus.

 

Să sorbiţi poezia în viaţă,

Dar şi proza din casă, din câmp,

Cuibul vostru va fi fortăreaţă,

Căci prin trudă devine mai scump.

 

Nu vă vindeţi secretul din casă,

Mulţumiţi pentru toate ce vin.

Să vă fie mâncarea gustoasă

Şi sărată cu pace. Amin.

 


Unui mire apicultor ( 1982)

 

La nunta voastră totul s-a-nnoit

Şi flori doresc nectarul să-şi ofere.

Albinele sunt gata de roit

Şi fagurii se umplu-ncet cu miere.

 

Prietenii abia de-i mai vedeţi,

Părinţii tot cu grija şi nesomnul.

Dintr-un potop de fete şi băieţi

Pe voi vă-ncununează astăzi Domnul.

 

E sărbătoare, truda nu se simte,

Chiar lacrimile au sclipiri de stea.

Cântările zâmbesc şi n-au cuvinte

Iar versul n-are-n plus ce să vă dea.

 

E nunta voastră, un ajun de rai,

E naşterea din nou a bucuriei

Şi luna cea de miere, mereu mai,

Vă fie stâlp de foc şi garanţie.

 

Şi nu uitaţi că mierea e lucrată

Din sacrificii, trudă şi vegheri.

Copilăria voastră-i încheiată,

Că toţi suntem doar fluturi efemeri.

 

Scriptura să vă fie Pomul Vieţii

Iar rugăciunea fluviu de Eden

Şi clopoţelul sfânt al dimineţii

Vă-mpingă după miere şi polen.

 

Să vă treziţi la timp pentru Isus

– Atât de mulţi tânjesc după o rază…–

Vă fie zborul fără de apus

Şi binecuvântarea veşnic trează.

 

La nunta voastră cerul e mai pur

Şi Dunărea se face mai albastră.

Atâţia porumbei şi-atât azur

Că-i început de lume nunta voastră!

Aprilie 1989

Cămin

Dacă vrei să înveţi bucuria şi pacea,

vino în casa creştinului,

acolo unde mama ascultă de Domnul şi cântă,

acolo unde copiii vorbesc limba Edenului,

iar tatăl e preot!

 

Vino să-ţi odihneşti sufletul în Betania,

sau în oricare din casele acestea

părăsite de demoni!

Vino în casa creştinului,

unde strigătele s-au topit în bunăvoinţa Domnului.                                 

Nu poţi vedea acolo podoabe terestre

– poate omul are numai trei sferturi de pâine! –

dar curăţenia, simplitatea te-mbie.

 

Vino în casa creştinului!

Dacă pe pământ n-ai aflat o asemenea casă,

degeaba ai trăit, degeaba ai muncit! 

Acolo e Paradisul cu toate comorile lui,

de unde nu lipseşte adevărata ştiinţă,

iubirea şi fapta.

Acolo nu te întâmpină gunoaiele lumii,

nici spiritul lumii.

 

Casa creştinului e altar şi biserică.

Acolo te întâmpină florile, cărţile sfinte

şi orele parfumate ale sabatului.

Acolo vei auzi cântarea lui Moise

şi a Mielului.                       

Şi în centrul fiecărei conversaţii,

pe tronul de safir al evlaviei,

vei vedea pe Isus.

 

 

Apocalips  19

 

Veniţi la masă voi cei de pe drumuri,

La nunta Mieluşelului ceresc,

Unde Ierusalimul e Mireasa,

Împodobită-n alb sărbătoresc.

 

Veniţi, veniţi în haina nepătată,

Ce vi-o oferă Marele-Împărat.

De la răscrucea drumurilor lumii,

Grăbiţi-vă s-ajungeţi la Palat.

 

Mai este loc în casa bucuriei;

Şi garderoba cerului stă tristă,

Că prea puţini îmbracă haina albă

Şi-atâţia invitaţiei rezistă.

 

Mai este loc, e sala-aproape goală,

Şi totu-i pregătit şi fără plată.

Veniţi la nuntă! „Vino!”, zice Duhul.

Cetatea strigă „Vino!” şi te-aşteaptă.

 

O, minunată nuntă a măririi,

O, tron al slavei, vraja ta ne cheamă!

Recunoştinţă Mirelui din ceruri,

Şi laude cânta-vom fără seamă.

 

Veniţi la nuntă! Uşa e deschisă

Spre locul cel mai sfânt din Sanctuar.

Acolo vom avea desăvârşirea,

Perseverenţa sfinţilor în dar.

 

Ferice de cel grabnic la sfinţire,

De cel al cărui nume va lipsi

Din cartea morţii, căci în nemurire

Chiar Mirele la masă-l va sluji.

Dedicaţii.

Joomla SEF URLs by Artio