Tipărire

Mihai Ciucă

              Mihai CiucaPentru cei mai mulți dintre noi nu este prima oară și poate nici ultima dată când conducem spre locul de odihnă un semen, fie el rudă apropiată, prieten, vecin sau cunoscut. Suntem obișnuiți deja cu tipicul necrologului, așa că vom rememora concis viața de familie, socială și spirituală a celui ce a fost Mihai Ciucă.

Acest om a venit pe lume în anul 1938 în familia Ioana și Lisandru Ciucă, pe meleaguri oltene. La o vârstă destul de fragedă, după terminarea școlii, a urmat o perioadă ca ucenic la un meșter local, de la care a învățat multe în meseria de constructor, după care a lucrat într-o echipă la Brașov, de unde, după câțiva ani, a venit în Galați, unde s-a stabilit definitiv. Aici și-a întemeiat o familie din care au rezultat trei copii. Pentru el, familia a fost cel mai important dar al Celui de sus în existența sa pământească, motiv pentru care a facut tot ce i-a stat în putință ca să-i asigure condiții prielnice de viață și un mediu sigur în vederea creșterii , educării și dezvoltării copiilor.

Ca meșter, și-a format o echipă de muncitori vrednici, de care s-a preocupat îndeaproape pentru a-i perfecționa. Întreprinderea la care a lucrat i-a incredințat importante lucrări pe care le-a realizat în termen și de o calitate superioară, echipa sa fiind preferată de mulți beneficiari. În echipă a integrat mulți tineri din familii sărace, pe care i-a format, devenind cu timpul nu numai buni meseriași, ci și oameni de incredere. Toată viața sa a muncit aproape fără oprire, chiar și după pensionare. Pasiunea lui fiind construcțiile, supraveghea și îndruma cu pricepere derularea lor până la finalizare, intervenind și oferind soluții în multe situații.

În societate a știut să închege relații de prietenie cu mulți pe care nu i-a dezamăgit, pe care i-a ajutat moral și material. Pe cei mai apropiați prieteni i-a prețuit și le-a fost devotat până la capăt. Nu voi uita nicicând prietenia lui.

S-a manifestat ca un bun membru al Bisericii din care a făcut parte toată viața și în care a activat mulți ani ca diacon și prezbiter, mulți ani dovedind reale calități de organizator, fiind sufletul și susținătorul multor evenimente plăcute din sânul comunității. Familia sa a fost una dintre cele mai primitoare de oaspeți. Aici au poposit nenumărați pastori și musafiri care s-au bucurat de o atmosferă caldă și prietenească. Acest om a iubit mult Biserica, oferindu-se cu trup și suflet pentru ea, mai cu seamă atunci când a parcurs perioade dificile, cum a fost aceea a renovării bisericii, mai bine zis a rezidirii din temelii în vremuri ostile, când autoritățile nu numai ca nu eliberau autorizații de reparații sau construcții, ci puneau piedici de tot felul și în cazul renovării lacașurilor de cult. El a apelat la toate cunoștințele pe care le avea pentru obținerea aprobării continuării lucrărilor la actualul sediu al Bisericii Betel, când acestea erau întrerupte.

In concluzie, viața lui a fost o flacără vie, care a ars pentru Dumnezeu, familie și prieteni. A adormit în Domnul în ziua de 24 aprilie 2016, cu nădejdea că va auzi chemarea dulce: ''Veniți binecuvântații Tatălui Meu, de moșteniți Împărăția care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii!''

Petrică Tănase, medic, Galați

Joomla SEF URLs by Artio