Tipărire

Ioana Tudorache

todirica În ziua de 14 ianuarie 1938, în familia Iosif și Anica Mocanu, din Ungureni, comuna Gherghița, se naşte ca un dar al lui Dumnezeu, o fetiţă pe nume Ioana,  – una dintre cele 5 fete și 2 băieți care compuneau  viitorul acestei familii. De timpuriu, Ioana a avut parte de o copilărie plină de griji și lipsuri, specifice perioadei dinainte și după război.

A fost o persoană harnică, ageră și perspicace, reușind să rezolve orice problemă cu care se confrunta. Încă de tânără încheie legământ cu Dumnezeu, botezându-se în Biserica Adventistă în anul 1958. A activat în cadrul comunității acolo unde a fost nevoie, fiind mulți ani soție de prezbiter, ospitaliră cu toate grijile gospodăriei își făcea timp să primească oride câte ori era cazul, musafiri, era o bună gospodină și o excelentă bucătăreasă, dar cel mai tare i-a plăcut să activeze ca instructoare la copii. Aici a reușit să iasă în evidență cel mai mult, cucerindu-i inima unui tânăr al comunității, Ion Tudorache care s-a stabilit în Gherghița,venind din localitatea Merii Petchii, din zona Snagovului. Căsătoria a avut loc în data de 17 Mai 1959.

Au fost binecuvântați de Dumnezeu cu 4 copii – 3 fete – Gina și Sofia (care au fost gemene), Livia, și în final, după 15 ani de la căsătorie și un băiat – Doru. Acesta sa bucurat de o iubire aparte atât din partea tatălui și a mamei (ca un fiu născut la o vârstă mai înaintată)– cât și din partea surorilor care erau mult mai mari decât el.

Dumnezeu i-a binecuvântat cu o noră deosebită - OANA - și trei gineri serioși, harnici, cuminți și credincioși: Nicu, Ionel și Dorian (toți constructori!). De aceea poate, că au fost și toți iubiți la fel…

Dumnezeu le-a hărăzit zile să-și vadă nepoții și chiar strănepoții! Au fost binecuvântați cu câte doi nepoți la fiecare copil:

-Sofia și Nicu le-au oferit pe Adelina – care la rândul ei căsătorindu-se cu Manu, le-a oferit pe Ema și Rareș. Tot de la Sofia și Nicu, Dumnezeu le-a dăruit prin Iulian care căsătorindu-se cu Florentina care este însărcinată cu încă un strănepot, pe care bunica Ioana, nu a mai apucat să îl cunoască.… 

-Gina și Ionel le-a oferit pe Gabriela – care la rândul ei căsătorindu-se cu Liviu, le-a oferit doi nepoți, Lucas și Emanuel. Tot de la Gina și Ionel le-a fost oferit de Dumnezeu și Adrian care căsătorindu-se cu Cristina au mai adus în familie alți doi strănepoți: Vlăduț și Elisa.

-Livia și Dorian le-au oferit cu ajutorul Domnului și ei doi nepoți – Emanuel și Celine.

-Doru și Oana le-au oferit cu ajutorul Domnului și ei doi nepoți, pe Sebi și Fabian.

După cum ați putut observa în toate familiile care s-au format din marea familie pornită de la mama Ioana și tata Ionică, există câte cel puțin un Emanuel, ceea ce înseamnă că Dumnezeu a fost şi există  în aceste familii. Chiar dacă toți au fost greu încercați putem spune cu mâna pe inimă că, până aici ,,Dumnezeu a fost cu noi “!

Ce să vă mai spun…

Pe mama Ioana o putem caracteriza așa cum am mai spus despre ea la tinerețe – o fire tenace care atunci când punea mâna pe cârma corăbiei vieții, o lua de multe ori înaintea soțului și aproape mereu cu succes. Tata Ionică era și este o fire mai liniștită, mai retrasă,care vorbea mai puțin. Dacă ar fi să exemplificăm biblic viața lor, mama Ioana a fost o adevărată MARTA, iar tata Ionică, o adevărată MARIA. 

Copiii declarau cu ceva timp în urmă că ei credeau că mama lor nu dormea niciodată!

Se culca seara târziu și se scula dimineața devreme... Însă nopțile pierdute și munca peste măsură a început de la un timp să-și pună amprenta pe trupul acesta supus putrezirii, și a început să se miște din ce în ce mai greu. Una câte una, bolile au început să se așeze în trupul său, până într-o zi când a căzut pe pragul de jos al ușii ducând mâncare la nepoți...

Toate acestea au făcut ca acest corp puternic să cedeze în urma a două atacuri cerebrale succesive, care au întrerupt orice legătură cu cei dragi în ultimele trei luni de zile. Toți copiii, nepoții, strănepoții au fost lângă ea în tot acest timp, încercând cu toţi s-o ajute şi s-o mângâie în suferinţa ei. 

Dar cu tot efortul lor, ea a ascultat glasul Divin care a chemat-o la odihnă și a încheiat socotelile cu viața aceasta zbuciumată de pe acest pământ, duminică noaptea spre luni la ora 1, 31 octombrie 2016, așteptând învierea celor drepți pentru a se reîntâlni cu noi.

Mama Ioana şi-a încheiat viaţa cu asigurarea dobândită din Sfânta Scriptură că într-o zi Îl va vedea pe Isus Hristos venind pe norii cerului căci El o va trezi din somnul morţii şi o va reda familiei care a iubit-o, pentru ca împreună să primească locaşurile promise în Împărăţia lui Dumnezeu.

Viaţa mamei Ioana constituie un exemplu de credinţă, dragoste şi dreptate, un exemplu care merită să fie urmat de noi toţi, pentru ca, în ziua glorioasă a învierii să ne putem întâlni cu ea. Slăvit să fie Dumnezeu pentru că ne-a pus în inimi această dulce speranţă a revederii! 

A consemnat ing. Ionel Turturică, ginere.

Joomla SEF URLs by Artio