Tipărire

Elena Bocăneanu

Elena BocaneanuÎn dimineața zilei de 16 septembrie 2016, Elena Bocăneanu, în vârstă de 93 de ani, a trecut la odihna binemeritată după o viață de servire devotată a lui Dumnezeu și a semenilor în nevoie.

Și-a început viața la data de 5 iunie 1923, la Băicoi, Prahova, în familia Gheorghe și Maria Bunea, ca al treilea copil din șapte. Tatăl își împărțea timpul între munca de sondor și lucrul câmpului, așa că și Elena s-a deprins de foarte mică să muncească din greu. La școală a arătat o minte cercetătoare și foarte dornică de dezvoltare. Credința adventistă era privită cu multă ostilitate, așa că a învățat de asemenea să fie statornică în fața insultelor și pedepselor cu motivație religioasă. După trei clase, tatăl a decis să o retragă de la școală, pentru a suplini lipsa mamei, care tocmai murise. Elena a rămas pentru tot restul vieții o cititoare avidă a Bibliei și a cărților religioase.

Către sfârșitul războiului, pe 30 decembrie 1944, s-a căsătorit cu Titu Bocăneanu, originar din Brăila, dar care locuise câțiva ani la Băicoi, la sora lui mai mare. Tânăra familie s-a stabilit la Slănic-Prahova, unde a participat din plin la avântul extraordinar al bisericii după război până la consolidarea puterii comuniste. Implicarea în viața bisericii a devenit și mai intensă când, în anii 1954-55, noua biserică din Slănic s-a ridicat alături de locuința în construcție a familiei. Pentru zeci de ani, Elena și soțul ei au purtat de grijă de biserică la fel de mult ca de propria gospodărie, fiind în același timp gazde ospitaliere pentru pastori și alți vizitatori ai bisericii. 

Mare iubitoare de flori, Elena a transformat proprietatea într-una dintre cele mai frumoase curți din orășelul minier și turistic. Pentru zeci de ani, florile care împodobeau curtea de primavara până la sosirea iernii, ca și florile dăruite prietenilor, trecătorilor și în special bolnavilor au fost o mărturie puternică pentru iubirea lui Dumnezeu și dorința Sa ca să trăim o viață abundentă, înfloritoare, în orice împrejurări și în orice etapă a călătoriei noastre pe acest pământ.

Elena Bocăneanu a avut o puternică înclinație să ajute pe cei în nevoie, în special pe bătrânii singuri, bolnavi și săraci. În viața personală, a luat cât de poate de serios tot ce a știut despre voința lui Dumnezeu. Ascultarea necondiționată de Scriptură a fost trăsătura dominantă a vieții ei, dându-i curaj să lupte, să învețe mereu lucruri noi, să își depășească timiditatea și frământările lăuntrice. Împreună cu generația ei, a fost caracterizată de o râvnă arzătoare pentru credința pe care o iubea și la care invita pe oricine, prin cuvinte pline de pasiune și mai ales prin fapte nobile.

În familie s-au născut doi băieți, Eugen, care a rămas în orașul natal, și Adrian, care a devenit pastor. După moartea soțului, în anul 2001, Elena a petrecut cea mai mare parte a timpului la București, în familia fiului mai mic. Ultimii ani au fost marcați de suferință și pierderi, alinate totuși de cuvintele Scripturii, de prețioasele cărți spirituale, de cântările îndrăgite și de rugăciune.

Pentru familie și cunoscuți, rămân amintiri de neșters, un îndemn care nu poate fi trecut cu vederea la credință în Dumnezeu și o viață dăruită binelui semenilor, și dorința de a ne revedea și a rămâne împreună, în veșnicia fericită promisă de Dumnezeu. Pentru ea, o odihnă binemeritată după multă trudă a trupului și a spiritului, și certitudinea că, potrivit Bibliei, este bine de morții care mor în Domnul.

Adrian Bocăneanu, pastor

 

 

Joomla SEF URLs by Artio