Tipărire

Damian Zamfir

Damian ZanfirZamfir Damian s-a născut pe 8 Februarie 1929 în satul Bujoru jud. Teleorman în familia lui Florea și Maria Zamfir  fiind al 5-lea copil din cei 10  (5 băieți și 5 fete). În adolescență la 14 ani pleacă de acasă cu dorința de a ajunge la București să învețe meserie- pantofar. În inima dumnealui era dorința de a face ceva pentru Dumnezeu pe care a început să-l Iubescă din copilărie.

În August 1947, la 18 ani, se botează în dorința de a-și împlini visul pentru ca în 1953 să intre la Seminarul Teologic – prima promoție care absolvă la București. Este angajat în lucrare după absolvire în zona Bucureștiului în anul 1956. În 1957 se căsătorește cu Ileana Laszlo, fiica pastorului Ștefan Laszlo pe care a cunoscut-o la seminar unde au fost colegi şi în 1959 Domnul îi binecuvîntează cu primul lor copil cu Adrian, iar apoi la un an în 1960 să se bucure de darul lui Dumnezeu în al 2-lea băiat Ovidiu Laurențiu.

În slujirea pastorală a fost prin diferite comunități din zona Alexandriei Teleorman, Pucioasa – Dîmbovița. La Târgoviște a slujit 13 ani neobosit misiunea de predicare a Evangheliei. În 1976 se mută la Luduș în Conferința Cluj, în acest oraș al Transilvaniei este greu încercat prin pierderea soției Lia, în Martie 1977, după ani îndelungați de suferință. După un an, conducerea bisericii îi recomandă să se recăsătorească și în iunie 1978 se căsătorește cu Popescu Lucia.

După 3 ani și o scurtă suferință, la sfîrșitul anului 1981, Lucia trece şi ea la odihnă. Cu durere în suflet și încercarea despărțirii, Domnul îi oferă o mângâiere chemându-l să slujească într-o frumoasă zonă a țării, Maramureş, în 1982 . În 1983 se căsătorește cu Rozi Kvacs, care îi este alături în lucrarea Domnului până la sfârșitul vieţii lui.

Anul 1994 este anul pensionării, scriptic vorbind, pentru că în realitate pastorul Zamfir nu s-a pensionat decât la sfârşitul anului trecut, după 65 de ani de slujire. A slujit în ani dificili, cînd lucrarea lui Dumnezeu se confrunta cu o lipsă mare de pastori, dar a fost disponibil oridecîteori era nevoie în această zonă. Când fiul său Adrian i-a cerut să se mute la Reghin pentru a avea mai bine grijă de el , dumnealui spunea “sunt maramureșean făcut și aici rămân până imi închei alergarea”. 

“Alergarea” sa s-a încheiat - după o scurtă perioadă de suferinţă, dar cu pacea şi liniştea dată de speranţa învierii - în locuinţa sa din Vişeu de Sus pe data de 15 iunie 2016 şi a fost înmormântat la data de 17 iunie 2016 în cimitirul bisericii adventiste din localitatea Leordina, acolo unde şi-a dorit de fapt.

Închide ochii în liniște, cu pace în suflet și cu încrederea neclintită că în curând Îl va vedea pe Domnul lui.

A consemnat Pastor Aurel Alboș.

 

Joomla SEF URLs by Artio