Timp de citire: 4 minute

Atitudinea civică – secularizarea lucrării de binefacere?

Sunt peste 22 de ani de la primul meu proiect de lucrare socială, finanțat din fonduri europene. De atunci am tot citit și analizat sute de pagini ale programelor de finanțare pentru a scrie proiecte și a atrage fonduri pentru diferite cauze sociale. M-am deprins cu termenii deja consacrați gen: altruism, atitudine civică, voluntariat, acțiuni de caritate și ajutorare, categorii sociale defavorizate, familii aflate în situații de risc și multe altele. Nimic rău în asta, doar că dorința mea sinceră de a sluji nevoilor semenilor noștri, ca rezultat al manifestării
dragostei lui Dumnezeu în viața mea, a trebuit întotdeauna să fie cenzurată și plasată în domeniul voluntariatului.

Am participat la numeroase întâlniri și forumuri ale organizațiilor nonguvernamentale (ONG) care intervin în sfera gestionării nevoilor de ordin social la nivel local, național și chiar internațional și am cunoscut experți și profesioniști deosebiți. Și am mai văzut cum semenii noștri, frații noștri au devenit grup-țintă, beneficiari direcți sau indirecți, sau chiar rezultate în diverse proiecte.

Am simțit cum secularizarea societății în care trăim a condus la scoaterea lui Dumnezeu din ecuația socială, iar dragostea nemărginită a lui Isus, manifestată pe pământ, a fost înlocuită cu exemple de bună practică și politici sociale. Astfel, Evanghelia socială, lucrarea de salvare a sufletelor aflate în nevoie, a devenit o atitudine civică.

Isus – Model al slujirii noastre

Și m-a apucat așa un dor de Cuvânt, de Evanghelie, de bucuria slujirii așa cum a făcut-o Domnul nostru Isus. Mi-am reamintit ce minunată a fost misiunea Mântuitorului pe acest pământ: „Duhul Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns să vestesc săracilor Evanghelia, M-a trimis să tămăduiesc pe cei cu inima zdrobită, să propovăduiesc robilor de război slobozirea și orbilor căpătarea vederii, să dau drumul celor apăsați” (Luca 4:18).

Ne aducem aminte de pe paginile Scripturii cum Isus mergea din loc în loc și făcea bine, vindecând orice suferință și alinând sufletele greu încercate de poveri ale oamenilor.

Uneori și pentru noi, în calitate de creștini, există riscul de a ne concentra mai mult asupra acțiunilor de amploare, asupra campaniilor de atragere de fonduri, a strategiilor, lucruri de altfel foarte importante, dar e posibil să neglijăm cele mai simple și la îndemână aspecte: compasiunea, împreuna-simțire, o vorbă bună, un zâmbet, o mângâiere, acolo unde este cazul.

„Dragostea, mila și compasiunea erau manifestate în fiecare act al vieții Sale, inima Sa se deschidea cu multă simpatie fiilor oamenilor… Oamenii cei mai săraci și cei mai umili nu se temeau să se apropie de El. Chiar și copilașii erau atrași de El. Aceștia simțeau o plăcere deosebită să stea pe genunchii Săi și să privească fața Sa expresivă, blândă și iubitoare.”1

Nu întâmplător, într-un anumit context, Domnul Isus spunea: „Duceți-vă de învățați ce înseamnă: «Milă voiesc, iar nu jertfă!»” (Matei 9:13).

Ce minunat să avem ca exemplu de slujire modul cum Domnul Hristos Se îngrijea de nevoile și suferințele celor bolnavi sau apăsați de efectele păcatului! Și poate cel mai important aspect pentru noi, ceea ce este cu adevărat minunat, este faptul că, prin experiența noastră de slujire dezinteresată a semenilor noștri, Dumnezeu dorește să ne formeze adevărate caractere pregătite pentru veșnicie.

ADRA România – o reflectare a dragostei lui Dumnezeu pentru oameni

„În providența lui Dumnezeu, văduvele, orfanii, orbii, surzii, șchiopii și persoanele chinuite în diferite feluri au fost așezate într-o relație creștină strânsă cu biserica Lui pentru a-și încerca poporul și a-i dezvolta un caracter adevărat. Îngerii lui Dumnezeu privesc să vadă cum tratăm aceste persoane care au nevoie de mila, iubirea și dărnicia noastră dezinteresată. Acesta este testul lui Dumnezeu pentru caracterul nostru. Dacă avem adevărata religie a Bibliei, vom simți ca o datorie de iubire, bunătate și interes a lui Hristos față de frații Lui.”2

M-am bucurat foarte mult când am găsit această manifestare a dragostei lui Dumnezeu într-una din declarațiile de credință ale ADRA România: „A lucra cu cei care au nevoie este o expresie a iubirii noastre pentru Dumnezeu.”

Ce poate fi mai minunat decât să împărtășesc în mod practic, împreună cu echipa de experți ADRA, în cadrul proiectului finanțat din fonduri europene „A.I.C.U.M. – Babadag”, bucuria de a aduce o rază de speranță și alinare în inima a peste 50 de vârstnici și a 30 de mame cu copii cu vârsta 0-2 ani, provenind din familii defavorizate, cu un grad crescut de risc social.

Printr-o dedicare maximă, muncă în echipă, timp, efort, planificare și organizare riguroasă, putem să ne bucurăm de un zâmbet, de o față luminoasă, un suflet fericit și recunoștință în ochii semenilor noștri, ca rezultat al împlinirii unei nevoi, a unei provocări existențiale.

Adrian Ballai, manager proiect ADRA

1 Ellen G. White, Calea către Hristos, p. 11.

2 Idem, Lucrarea de binefacere, p. 35.