Tipărire

Mesagerul Domnului - o influenta care ne arata directia

Reuel U. Almocera ¦ Centenarul Ellen White

 

Anii întâlnirilor de tabără: 1869–1881

Ellen G. White a fost recunoscută ca mesager al Domnului pentru Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea încă de la fondarea ei. Cum a fost influenţată biserica prin viaţa acestui mesager de-a lungul anilor de maturitate şi dezvoltare? Iată aici o povestire.Ellen White - 1878

În timpul Sesiunii Conferinţei Generale (CG) din mai 1869, care a avut loc la Battle Creek, adunarea a hotărât să „citească mai atent şi să aplice mai strict Mărturiile pentru biserică.”(1) După sesiune, influenţa lui Ellen G. White a crescut vizibil. Această influenţă a fost susţinută de o intensă lucrare publică, de predici şi discursuri, de publicarea în editurile bisericii a articolelor, cărţilor şi broşurilor ei.

Însă accentul conducerii CG asupra importanţei şi semnificaţiei lucrării profetice a lui Ellen White pentru biserică a cauzat un regres temporar. În 1871, Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea a înregistrat o scădere de 12,8% a numărului de membri, în principal, din cauza respingerii darului profetic în lucrarea lui Ellen White.

Atunci, Dumnezeu a intervenit. Într-un vis din 30 aprilie 1871, Dumnezeu i-a definit lui Ellen White relaţia dintre Biblie şi mărturii. Scriind acest impresionant vis, Ellen White nota: „Domnul vrea să vă avertizeze, să vă mustre, să vă sfătuiască prin mărturiile date şi să vă umple minţile cu importanţa adevărului Cuvântului Său. Mărturiile scrise nu sunt pentru a da o nouă lumină, ci ca să imprime în mod viu în inimă adevărurile inspiraţiei care deja au fost desco­perite.”(2)

Viziunea ei din 10 decembrie 1871, din Bordoville, a declanşat o reînviorare spirituală şi a dus la o încredere mai mare în lucrarea profetică a lui Ellen White. Influenţa ei, prin lucrările publicate, a continuat să înflorească, în contextul în care James White, din cauza problemelor de sănătate, a predat conducerea bisericii lui George Butler chiar în timpul sesiunii CG din decembrie 1871.

 

„Mâna călăuzitoare” şi redeşteptarea din 1873

În 1873, Ellen a locuit în California şi Colorado, timp în care a scris peste 20 de articole pentru Review and Herald, Health Reformer şi Youth's Instructor. Cele mai multe aveau în centru viaţa lui Hristos.(3) În luna august, ea a publicat Mărturia 23, în care a descris starea bisericii laodiceene. Mărturia avea un apendice scris de James White, „un apel urgent”, în care enumera puncte importante care să fie luate în considerare de biserică pentru un program hotărât de extindere.

Ca răspuns, G. I. Butler a convocat o a doua Sesiune a Conferinţei Generale, în 1873. Susţinuţi de o „mână călăuzitoare”(4), James şi Ellen White au părăsit Colorado ca să participe la sesiunea din noiembrie. În Sabat, la Battle Creek, Ellen a ţinut o predică puternică despre ispitirea lui Hristos. Multe inimi au fost atinse. Biserica s-a redeşteptat şi au fost iniţiate planuri pentru creşterea şi progresul bisericii. Având probleme fizice şi emoţionale, James White a simţit că el ar trebui să aibă mai multă influenţă asupra lucrării lui Ellen. Aşa stând lucrurile, ea a hotărât că ar fi mai bine pentru ei să lucreze o vreme independent, spre slava lui Dumnezeu.(5)

Astfel că, în vara anului 1874, Ellen l-a lăsat pe James în California să pregătească primul număr din Semnele timpului, iar ea a plecat în Est ca să participe la întâlnirile din corturi. Unul dintre scopurile sale era să adune fonduri pentru dezvoltarea lucrării pe coasta Pacificului. Ea a avut un mare succes.

James a devenit din nou preşedinte al CG în august 1874. Aceasta i-a oferit lui Ellen ocazia de a influenţa direcţiile strategice pentru progresul bisericii. Iată două exemple: viziunea din 3 ianuarie 1875 a oferit câteva strategii majore pentru misiunea mondială a bisericii (trimiterea de misionari în ţări străine şi înfiinţarea de edituri în multe ţări) şi, al doilea exemplu, visul din 12 septembrie 1875, în care Ellen a văzut lucrarea de colportaj, din care s-a născut lucrarea de evanghelizare prin literatură – unul dintre programele misionare cu cel mai mare succes din istoria bisericii.

............................................................................................................

Reuel U. Almocera este directorul Biroului Fundației White, din Filipine.

Traducere: Iosif Diaconu

Pentru mai mult comandă aici revista Curierul Adventist.

_________________________________________________________

1. Ellen G. White, în Review and Herald, din 25 mai 1869.

2. Ellen G. White, Mărturii pentru biserică, vol. 2, p. 605.

3. Toate articolele scrise de Ellen White în Youth’s Instructor şi multe în Review and Herald şi Signs of the Times (1872–1874) au fost despre viaţa lui Hristos.

4. James White a menţionat această „mână călăuzitoare” care a influenţat decizia soţilor White de a participa la cea de-a 12-a sesiune a CG (vezi Review and Herald, 30 dec. 1873). Şi G. I. Butler s-a referit la această „mână călăuzitoare” ca la puterea din spatele redeşteptării din 1873 (vezi Review and Herald, 25 nov. 1873).

5. Ellen G. White, Scrisoarea 38, 1874. Vezi şi Arthur White, Ellen G. White: ani de dezvoltare (Washington, D.C.: Review and Herald Pub. Assn., 1986), vol. 2, pp. 432–434.

Joomla SEF URLs by Artio