Tipărire

Mesagerul Domnului – Biserica in crestere, noi provocari

O privire asupra vieţii şi moştenirii lui Ellen White, 1881–1891

 De Theodore Levterov ¦ Centenar Ellen White

 

mesiulDupă moartea lui James White, în anul 1881, Ellen White s-a mutat în California. Simţindu-se singură şi deprimată şi neputând să scrie mult, ea a aşteptat sesiunile Conferinţei Generale, vorbind la întâlniri de tabără, vizitând biserici şi ocupându-se de diferite iniţiative ale bisericii.

În Est şi în Vestul Mijlociu, ea a slujit la întâlniri de tabără în statele Vermont, Maine, New York, Nebraska, Michigan şi Indiana. În California, ea a ajutat la înfiinţarea Academiei Healdsburg.1 Healdsburg a devenit şi reşedinţa ei permanentă. A cumpărat o casă „cu o suprafaţă de un hectar de pământ, cultivat cu pomi fructiferi”,  găsind multă plăcere în lucrul în grădină şi în prepararea conservelor de fructe. În iulie 1882, a terminat de scris Mărturia 31, în care a abordat educaţia adventistă, instruirea parentală, probleme legate de tineret şi altele.2  A fi ocupată în mod constant, după cum se pare, era una din metodele prin care îşi trata durerea.

 

Inspiraţia profetică

Începutul anilor 1880 a adus noi valuri de opoziţie faţă de darul profetic al lui Ellen White, incluzând acuzaţia de „tăinuire” (ascundere intenţionată) a unor părţi din scrierile ei timpurii. Chestiunile au ieşit la iveală după decizia de a republica viziunile şi experienţele ei timpurii într-o carte nouă, intitulată Early Writings, [Scrieri timpurii]*, 1882). Scopul cărţii era acela de a reduce la tăcere criticile în creştere contra revelaţiilor timpurii ale lui Ellen White. Pentru unii membri ai bisericii, s-a întâmplat invers – cel puţin la început.3 Ellen White a folosit ocazia pentru a sublinia că inspiraţia biblică era dinamică, nu verbală sau dictată.

Un an mai târziu, ea a sprijinit şi decizia Conferinţei Generale de a revizui şi republica Mărturiile ei într-o ediţie nouă şi actualizată, în patru volume. „Acolo unde limbajul folosit nu este cel mai bun”, a scris ea, „doresc ca el să fie corectat din punct de vedere gramatical, deoarece cred că aşa trebuie în toate cazurile unde se poate face aceasta fără a altera sensul.”4 Câţiva ani mai târziu, ea nota:  „Nu cuvintele Bibliei sunt inspirate, ci oamenii au fost inspiraţi."5

 

........................................................................................................................

Theodor Levterov este Directorul Biroului Fundației Ellen White de la Universitatea Loma Linda.

Pentru mai mult comandă aici revista Curierul Adventist.

 ________________________________________________________

1.Vezi Arthur White, Ellen White: Woman of Vision (Ellen White: O femeie a viziunii)(Hagerstown, Md.: Review and Herald Pub. Assn., 2000), p. 215.

2.W. C. White, „Health of Sister White” (Sănătatea sorei White), Review and Herald, 26 septembrie 1882, p. 616.

3.Pentru discuţii mai detaliate, vezi Theodore N. Levterov, The Development of the Seventh-day Adventist Understanding of Ellen G. White’s Prophetic Gift, 1844–1889 (Dezvoltarea înţelegerii AZŞ despre Darul Profetic al lui Ellen G.White, 1844–1889), (New York: Peter Lang Pub., 2015), pp. 143–146, 155.

4.Ellen G. White, Selected Messages (Solii Selectate), (Washington, D.C.: Review and Herald Pub. Assn., 1958, 1980), vol. 3, p. 97.

5.Ibid., vol. 1, p. 21.

 

Joomla SEF URLs by Artio