Tipărire

Capernaum - satul lui Isus

De Traian Aldea


„A venit de a locuit în Capernaum, lângă mare, în ţinutul lui Zabulon și Neftali …, cetate din Galileea, și acolo învăţa pe oameni în ziua Sabatului.” (Matei 4:13; Luca 4:31)

 

Capernaum este una dintre cele mai în­drăgite localități din Evanghelii. Este so­­cotită cetatea-reședință a Domnului Hris­tos în timpul lucrării din Galileea. Deoarece Şi-a ales majoritatea ucenicilor din această par­­te, dintre pescari, vameși și oameni din alte categorii sociale, El a rămas mai mult aici. Se pare că a făcut din casa lui Petru casa Lui, unde revenea de la sinagogă sau din alte călătorii.


Aşezarea geografică

Capernaumul este așezat pe malul nordic al lacului, cam la mijlocul dis­tanței dintre colțul de est și cel de vest. La câțiva kilometri spre est, Iordanul intră în Lacul Galileei, iar aici se afla și granița dintre Galileea, teritoriul tetrarhului Antipa, și Gaulanitis, teritoriul tetrar­hului Filip, Capernaumul fiind astfel o localitate de graniță.

Sunt dovezi atât arheologice (ur­mele unei băi romane), cât și do­cu­mentare că în Capernaum se afla o mică garnizoană militară romană. Sa­tul era atât de sărac, încât nu a reușit să-și con­struiască singur sinagoga, lu­crare realizată de sutașul roman din apropiere (Luca 7:5). Această sinagogă a fost reconstruită în secolul al IV-lea
pe aceeași temelie din pietre albe de calcar și renovată astăzi. Se pare că era una dintre cele mai mari sinagogi galileene.

Capernaumul se afla pe drumul prin­cipal, Via Maris, având astfel o importanță oarecare aici, la marginea provinciei. Aici au conviețuit iudei și creștini, relațiile dintre ei fiind des­tul de tensionate, după relatările ra­binilor. Apo­geul tensiunilor a fost atins în 614 d.Hr., când iu­deii, susți­nuți de perși, au demolat biserica octo­gonală, apoi, în 629 d.Hr., creștinii, victorioși cu aju­torul împăratului Heraclius, au demolat sina­goga evreilor. După aceste incidente și venirea arabilor, în 636 d.Hr., Capernaumul își pierde din importanță, decade, iar, începând cu secolul al XI-lea, începe să se stingă.

Revenirea la lumină

A fost identificat de vestitul călător-explora­tor american Edward Robinson în 1838. Locul a fost cumpărat de franciscani și au început să se facă explorări arheologice încă din 1866, explorări conduse de Charles Wilson. În 1906, arheologii germani Heinrich Kohl și Carl Watzinger au început să facă săpături sistema­tice și au restaurat sinagoga. Cercetările și res­tau­rările au continuat aproape tot timpul.

Printre monumentele cele mai importante ale sitului, amintim sinagoga și biserica. Ambele se află față în față, la o distanță de aproximativ 30 de metri, despărțite de un cartier de case din bazalt, numit insula. Putem să vedem, să ne imaginăm și să înțelegem mult mai corect relatările Evangheliei când avem în fața noastră străzile și casele pe unde a trecut și a trăit Isus și oamenii din timpul Său. Într-una dintre aceste case, în timp ce Isus predica, oamenii au înlăturat o parte din acoperiș și au coborât pe acolo un paralitic. Acum ne putem imagina mai corect cum s-a întâmplat. Oamenii se îmbulzeau pe aceste străzi mici pentru a ajunge la Isus.

De departe, sinagoga este clădirea cea mai monumentală (20,4 x 18,65 m), la care se adaugă o curte anexă, lată de 11,5 m. Are trei nave interioare, despărțite de două rânduri de coloane corintice. Pe laturi se află două rânduri de bănci din piatră pentru ascultătorii mai în vârstă. Trei uși aflate pe zidul de sud oferă accesul în sinagogă dintr-un portic, interesant fiind că accesul se face prin partea din față a sinagogii. În timpul săpăturilor efectuate în interiorul sinagogii s-au găsit peste 25 000 de monede romane târzii.


Isus în Capernaum

Săpăturile din interiorul și exteriorul clădirii au scos în evidență faptul că ultima construcție, cea din piatră albă de calcar, a fost ridicată pe temelia de bazalt a vechii sinagogi din secolul I construite de sutașul roman, unde Isus a predicat de multe ori.

În prima ocazie când a intrat în această si­nagogă, Isus a fost întrerupt de un demonizat, care a tulburat liniștea adunării. Isus l-a vindecat, trezind nemulțumirea și comentariile fariseilor (Marcu 1:21-27). Tot în această sinagogă și tot într-o zi de Sabat l-a vindecat pe un om cu mâna paralizată (Matei 12:9-14). Apoi, în cetate, a vindecat-o pe soacra lui Petru, l-a iertat și l-a vindecat pe omul paralizat, l-a vindecat pe robul sutașului roman și a înviat-o pe fiica lui Iair, fruntașul sinagogii. Este impresionant să te afli în locul în care Mântuitorul nostru a ținut cele mai multe predici și în care a făcut cele mai multe minuni.


Prin Capernaum

Biserica din Capernaum este al doilea mo­nument important. O construcție modernă, sub forma unei bărci, susținută de șase piloni, plu­tește în timp peste ceea ce a fost casa lui Petru și biserica octogonală din Capernaum. Prima fază a construcției, datând din secolul I, este o cameră pătrată (5,8 x 6,45 m) care servea drept loc de adunare. În secolul al IV-lea, întreaga structură a fost despărțită de restul caselor prin­tr-un zid cu perimetrul de 112 metri. S-au făcut anumite amenajări și s-a realizat un pavaj de mozaic, clădirea rezultată numindu-se
Casa-Biserică (Domus Ecclesia). Pelerina Egeria consemna despre această biserică: „Casa prin­țului apostolilor (Petru) a fost schimbată într-o biserică; zidurile (casei), de altfel, sunt încă în picioare, fiind originale.”1

A treia fază a construcției datează din a doua parte a secolului al V-lea. Atunci au fost demolate vechile construcții și s-a ridicat, peste vechile ziduri, o biserică nouă, octogonală. Peste casa originală s-a ridicat primul octogon, ca un fel de prețuire a locului original. Alte două construcții octogonale au fost ridicate în jurul ei, la care s-au adăugat câteva camere anexe și un baptisteriu. Mozaicurile acopereau toate spa­țiile de circulație și interiorul bisericii. Această biserică a fost distrusă de iudei și perși în 614 d.Hr. Părți din frizele ei se pot vedea expuse în perimetrul sitului.

După venirea arabilor, în 636 d.Hr., Caper­naumul a intrat în perioada de decădere: si­na­goga a fost părăsită ca urmare a plecării evreilor, iar biserica nu a mai fost renovată, astfel că în­trea­ga localitate a încetat să mai existe. A fost redescoperită de arheologi, care au început cer­cetările și amenajările care se văd astăzi. Locul a fost achiziționat de frații franciscani din cadrul organizaţiei Terra Santa. Primele expediții ar­heo­logice au fost făcute încă din anii 1905.


 Lect. univ. dr. Traian Aldea este profesor de Vechiul Testament și arheologie biblică la Institutul Teologic Adventist.

1 Ephraim Stern, The New Encyclopedia of Archaeological Excavations in the Holy Land, vol. I, Ierusalim, Israel Exploration Society & Carta, 1993, p. 295.


Joomla SEF URLs by Artio