Tipărire

La odihnă - iulie 2012

Scris de Info Curier on .

Ioan Toma Bujor            

Pastorul Toma Bu­jor s-a născut pe 17 mar­tie 1926, în co­­­mu­na Bu­joru, jud. Teleor­man. A fost al cin­cilea co­pil al fa­­mi­liei. Du­pă ter­mi­na­­rea stu­diilor pri­mare la școala din localitate, a urmat cursurile liceale în orașul Giurgiu.

Deși i se deschidea o carieră pro­mi­țătoare în școlile lumii, inima fr. Bujor bătea pentru lucrarea lui Dumnezeu. Ca să fie mai aproape de aceasta, a ales să meargă la Școala Misionară de la Stupini. În septembrie 1952, după absolvire, a fost angajat în cadrul Con­ferinței Muntenia, lucrând de-a lungul timpului ca pastor şi contabil.

În 1953, și-a unit viața cu tânăra Ani Radu, căsnicia fiindu-le binecuvântată cu o fată, Ligia Carmen.

Deși, în 1986, s-a pensionat, sluji­rea lui nu s-a încheiat. Și-a dedicat timpul în special scrierii istoriei unor comunități adventiste din sudul țării. Lucrarea, intitulată Oameni și altare, este o sursă de informații referitoare la începuturile Bisericii Adventiste în diferite localități.

După o scurtă și grea suferință, fratele Bujor a adormit în Domnul pe 18 mai 2012, având credința că, în dimineața învierii, îi va revedea pe toți cei dragi și pe Cel pe care L-a slujit.


Maria Moldovan            

Sora Maria Mol­dovan s-a născut pe 11 oc­tom­brie 1925, în lo­calitatea Her­ghe­lia, fiind al trei­lea din cei patru copii a fa­miliei Văi­dean Zaharia şi Marta. În anii copi­lăriei, a învăţat hărnicia şi jertfirea, trăsături care au caracterizat-o pe tot parcursul vieţii.

Anii adolescenţei au însemnat baza unei relaţii speciale cu Dumnezeu. A frecventat biserica adventistă din Herghelia şi, la împlinirea vârstei de 18 ani, a devenit membră a Bisericii Adventiste.

În ianuarie 1946, s-a căsătorit cu Ioan Moldovan, care avea să devină slujitor al Evangheliei. Au avut o căsnicie fericită, timp de 54 ani, până la decesul soţului, în iulie 2000. În această perioadă, au împărţit dragostea între ei şi cei doi copii, Mimi şi Nelu, dar și peste tot pe unde au umblat în slujirea lor pastorală.

În cei doisprezece ani de singurătate, și-a urmat fiica şi ginerele (pastorul Szász Ernő și Mimi) oriunde aceștia au fost chemaţi să slujească. În ultima fază a vieţii, de pe buzele ei nu au lipsit gândurile din psalmul 23 şi lauda din psalmul 103. A murit pe 29 aprilie 2012 și s-a stins aşa cum se stinge un suflet împăcat cu Domnul.

 


Viorica Brezae            

Pe 16 august 1966, în familia Blă­naru Iacob și Pau­­lina, din comu­na Topraisar, jud. Constanța, a văzut lumina zilei Viorica, al șaselea copil din nouă. După o co­pi­lă­rie frumoasă în locurile natale, bucuria vieții în familia nu­me­roa­să și unită s-a întregit prin le­gă­mântul încheiat cu Dumnezeu prin botez în 1984, în comunitatea Viile Noi. Pe drumul vieții l-a întâlnit pe tânărul Cornel Brezae, cu care s-a că­sătorit în anul 1988. Au avut îm­preună doi copii, pe Adeline-Alice și pe Adriel-Daniel. Viorica s-a remarcat ca o soție iubitoare, devotată, având o fire optimistă, altruistă şi fiind mereu cu zâmbetul pe față. Adesea şi-a dat mâncarea de la gură celor care erau mai lipsiți decât ea.

În 2009, a apărut primul simptom de cancer, iar, în urma mai multor investigații, diagnosticul s-a confirmat. La începutul anului 2012, boala a evo­luat galopant și, pe 22 ianuarie 2012, s-a stins din viață.

Fiind conștientă de gravitatea stării de sănătate, deseori spunea: „Dacă Domnul mă cheamă la odihnă, să mă cheme repede, să nu sufăr.” Atitudinea sa curajoasă în fața bolii și a morții ne-a inspirat pe toți: „Nu vreau ca Domnul să mă vindece în mod miraculos; dacă m-ar vindeca, I-aș mulțumi, dar, dacă nu, nu-L voi întreba: de ce?

Joomla SEF URLs by Artio