Tipărire

La odihnă - august 2012

Scris de Info Curier on .

Marin Ilie

Marin Ilie„Îl iubesc pe Dum­nezeu şi vreau să Îi slujesc.” Acestea au fost ultimele cuvinte pe care le-a rostit în momente­le de luciditate fratele Marin Ilie. S-a stins din viaţă la vârsta de 80 de ani, lăsând în urmă un gol imens în familia al cărei părinte şi sprijin a fost.

S-a născut pe 1 decembrie 1931, în com. Priseaca, jud. Olt. La numai 7 ani, a rămas fără mamă, începând astfel să cunoască amarul şi truda vieţii pe pământ.

La 23 de ani, L-a primit în inimă pe Domnul Isus, ca Mântuitor personal, şi a încheiat un legământ cu El prin botez. Un an mai târziu, s-a căsătorit cu Floarea Neacşu, alături de care a pe­trecut cei 57 de ani de căsnicie. I-au crescut împreună pe cei trei copii dă­ruiţi de Dumnezeu, dar au fost un spri­jin nepreţuit şi pentru cei şapte nepoţi.

Şi-a construit viaţa şi familia prin muncă asiduă, fiind binecuvântat cu pricepere în multe domenii practice. Deşi ezitările caracteristice omului pe acest pământ nu l-au ocolit, a rămas nestrămutat în convingerile şi trăirea vieţii de creştin. De-a lungul anilor, a fost conducător al comunităţii locale şi a avut mai multe slujbe în biserică. Pe 18 iunie 2012, a închis ochii, luându-şi rămas-bun de la cea care i-a stat alături toată viaţa şi lăsându-le celor dragi mângâierea şi speranţa că, în ziua învierii, se vor îmbrăţişa din nou, pentru veşnicie.


Titu Dumitrescu

titu dumitrescuCa o carte pe care o mână nevăzută a în­chis-o în linişte, aşa s-a încheiat viaţa fratelui Titu Dumitrescu.

S-a născut în co­m. Cioara-Doiceşti, jud. Brăila, la 7 aprilie 1923, în familia Mariei şi a lui Zamfirache Dumitrescu. A crescut în atmosfera cre­dinţei entu­ziaste, avân­du-i ca exem­plu pe părinţii săi temători de Dumnezeu.

A ales să studieze la Seminarul Teologic de la Stupini, dar, după primul an de studii, seminarul a fost desfiinţat. După doi ani de studii la Facultatea de Matematică, circumstanţele vremii l-au împiedicat şi de această dată să absolve. Întâmpinând o serie lungă de necazuri pentru a păstra Sabatul în sistemul de învăţământ, a fost nevoit să se orienteze către alte domenii. A iubit florile şi muntele, iar muzica şi cărţile i-au fost prieteni până la bătrâneţe.

Ca membru al bisericii adventiste din Brăila, a fost neobosit, contribuind, alături de fratele Ene Paulini, la în­fiinţarea Şcolii Sanitare Adventiste. A fost unul dintre oamenii care nu şi-au plecat capul, chiar în anii de tristă rezonanţă. Într-un moment tensionat, când adversarii se luptau cu îndârjire să aducă la tăcere corul comunităţii, a venit plin de curaj în faţa corului, care aştepta doar un semn pentru a-L slăvi pe Dumnezeu.

În singura lună în care boala l-a ţinut la pat, cea mai mare bucurie şi-a găsit-o în rugăciune. S-a stins în pace, sub privirile îndurerate şi atente ale celor doi fii şi, deopotrivă, ale celor două nurori, aşteptând clipa învierii, ca, împreună, să se bucure de veşnicie.

Joomla SEF URLs by Artio