Tipărire

La odihnă - aprilie 2012

on .

Samuel Micu

Samuel micuAnunțăm cu tristețe faptul că în ziua de 7 octombrie 2011 fratele pastor Samuel Micu a trecut la odihnă.

Fratele Micu s-a născut pe 25 aprilie 1933 în comuna Dedulești, județul Buzău. În anul 1953 Îl primește pe Domnul Hritos ca mântuitor personal și primește botezul prin scufundare. În perioada 1956 – 1960 urmează cursurile Seminarului Teologic Adventist din București, iar în luna octombrie a anului 1960  se căsătorește cu sora Milica Cristea.

Speranța de a lucra în via Domnului  s-a concretizat în anul 1963, fiind angajat în Conferința Sibiu. A slujit în districtele: Mediaș, Agnița și Deva. Începând cu anul 1981 a fost transferat în Conferința Bacău, activând în județul Vrancea.

După pensionare, fratele Micu a suferit mai multe intervenții chirugicale, iar în ultimul timp nu a mai putut participa la serviciile divine ale bisercii. În schimb, a petrecut aceste momente de suferință, rugându-se pentru comunitățile pe care le-a slujit și pentru întregul popor advent.

A adormit în Domnul nădăjduind până la capăt că în dimineața învierii va fi printre cei chemați să moștenească mântuirea.

 

Tuța Geantă

GeantaS-a născut la data de 29 iunie 1935 în familia învățătorului Dumitru Tucă din Braniștea Jud. Giurgiu, a fost înfiată la vârsta de 11 luni de către sora acestuia Dobrița Carabă din Giurgiu. Aici cu mama ei a cunoscut și a adoptat credința adventă botezându-se la data de 4 august 1957. La vârsta de 19 ani s-a căsătorit cu viitorul pastor Ion Geantă însoțindu-l și fiindu-i un ajutor potrivit timp de 57 de ani si cinci luni.

Datorită chemării soțului ei în diferite slujbe a locuit multă vreme în Giurgiu, iar în anul 1971 s-a mutat la București, apoi Ploiești, iar în final la Târgoviște.

Ca soție și mamă a fost printre cele mai conștiincioase și devotate femei față de datoria și menirea ei. Era de o sinceritate duioasă, harnică, ordonată, iar în sfera activității ei competentă. Ei i se potriveau la acest capitol ceea ce Solomon scria în Prov. 22, 29: ”Dacă vezi un om iscusit în lucrul lui, acela poate sta lângă împărați nu lângă oameni de rând.”

A fost parcă destinată să slujească asemănându-se mai mult cu Marta decât cu Maria. A slujit și casa ei dar și casa lui Dumnezeu alături de surorile diaconese din comunitățile unde era membră sau unde slujea soțul ei ca: Popa Tatu, Grant și Ploiești. Nu a fost dotată cu multă teorie creștină ci mai mult cu practicarea acesteia tăcută. Cu toate acestea speranța mântuirii ei nu se baza pe ce face omul ci pe ceea ce poate face harul și dragostea lui Dumnezeu și a Mântuitorului ei în mâinile Căruia și-a încredințat viața și suflarea în ziua de 1 martie 2012.

La înmormântare, pastorii George Pârlitu, Costin Bălan și Laurențiu Matei au evocat viața și credința sorei și au reamintit speranța preafericită a celor ce și-au pus destinele în mâinile Celui Atotputernic. Astfel că tristețea și durerea despărțirii a fost aureolată de bucuria neîntrecută a speranței revederii pe curând. Maranata (Domnul nostru vine).

 

Lucia Tăraș

Lucia Tăraş, s-a născut la 19 iunie 1927 în comuna Rucăr, judeţul Argeş. S-a căsătorit în 1950, a avut două fete şi un băiat, iar în 1983 a rămas văduvă. 

Soţul ei a aflat despre adevărul Evangheliei în staţiunea Eforie Nord în 1960, dar au coborât împreună în apa botezului în Bucureşti, comunitatea Labirint, în 1961.

În seara zilei de 15 noiembrie 2006, pe când pleca de la ora de rugăciune, a fost lovită foarte grav de o maşină în faţa bisericii. Fracturile multiple de bazin, bilateral, au fost vindecate de Dumnezeu încetul cu încetul şi a trecut de la imobilizare, la deplasare cu scaunul cu rotile, cadrul, bastonul şi... imobilizare. 

După ce le-a spus copiilor „Vreau să fim cu toţii în cer; eu L-am primit pe Domnul Isus”, a adormit la 7 martie 2012. Şi era mai frumoasă ca niciodată.

Joomla SEF URLs by Artio