Tipărire

Apostol Chelbegean - Aventura unei chemări

Scris de Romulus Chelbegean on .

Romulus Chelbegan ¦ La odihnă


 

Apostol Chelbegean s-a dus. A murit la 87 de ani (1927-2014). A murit așa cum a trăit – cu demnitate. Nu a zăcut și nu s-a chinuit nicio clipă. A murit de stop cardiac pe când ședea pe balcon admirând maiestatea Tâmpei, respirând aerul proaspăt al Brașovului și spunându-I Domnului cât se simte de binecuvântat că și-a petrecut ultimii douăzeci de ani din viață înconjurat de grija Lușei și a copiilor ei, Andra și Armand, și cât de privilegiat se simte să aibă un fiu pastor și profesor la Universitatea Andrews, cu familia căruia tocmai petrecuse câteva zile de sacră părtășie. A murit de prea multă dragoste de viață. A trecut la odihnă îmbrățișând moartea așa cum îmbrățișase fiecare zi din viață – cu pasiune. Apostol chelbegeanu

Pentru că a trăit un pic prea mult pentru muritorii de rând, cei mai mulți dintre tovarășii lui de luptă pentru păzirea Sabatului de prin multele unități militare și pușcării comuniste nu l-au putut onora cu prezența la înmormântare, dar au promis să-l întâmpine pe meleagurile reînnoirii, unde îngerii necăzuți îi așteaptă să le ia interviuri pe scena deschisă a universului. În afară de Biblie, pe care încă o mai citea la rând, zilnic, cu voce tare și din care încă mai memora și recita psalmi de biruință, pe biroul Apostolului se mai găseau câteva cărți de sănătate, din care propovăduia sistematic, și o corespondență recentă de suflet cu nonagenarul Vasile Cojea.

Așa cum spunea fratele Eduard Călugăru la serviciul de înhumare din 22 iunie 2014, dacă l-ai întâlnit vreodată pe pastorul Apostol Chelbegean, n-ai cum să-l uiți. Impactul prezenței lui în adventismul românesc este de netăgăduit. Un creștin integru, un predicator de excepție, un prieten de nădejde. Dar se pare că el nu știa asta. Doar alții o vedeau în el.

Mottoul preferat al călătoriei acestui muritor de excepție a fost Psalmul 113:7,8: „El ridică pe sărac din ţărână, înalţă pe cel lipsit din gunoi ca să-l facă să şadă împreună cu cei mari, cu mai-marii poporului Său.” Aplicația relațională divino-umană a acestei referințe biblice era clară pentru Apostol, directă și personală. „Cine am fost eu, măi fraților” – obișnuia el să spună – „să ajung pastor la adventiști, consilier la Uniune sau președinte de Conferință? Un nimeni. Un țăran dintr-un sat din Oltenia, uitat de lume, un adolescent fugit de-acasă, un rebel romantic rătăcitor, un vagabond de care Dumnezeu și-a făcut milă.” Ori de câte ori povestea experiența vieții lui de credință – și ce povestitor era –, omul acesta își plasa existența în contextul călăuzirii divine. Nu și-a putut scrie autobiografia (Aventura unei chemări) până n-a fost convins că Dumnezeu va fi recunoscut de cititor ca eroul principal al cărții.

Un exeget sau omiletician mai atent însă ar putea sesiza cu ușurință potențialul escatologic post-lapsarian al Psalmului 113:7,8. Nu l-am numit noi pe pastorul Apostol Chelbegean înainte de a-l coborî în groapă: „țărână din țărână”? În lumina aceasta, „El ridică pe cel sărac din țărână ca să-l facă să şadă împreună cu cei mari” e pentru așteptătorii revenirii lui Isus o trimitere clară la cea dintâi înviere, un ecou ușor de recunoscut al făgăduinței mesianice din Isaia 53:12: „De aceea, Îi voi da partea Lui la un loc cu cei mari şi va împărţi prada cu cei puternici, pentru că S-a dat pe Sine Însuşi la moarte şi a fost pus în numărul celor fără de lege, pentru că a purtat păcatele multora şi S-a rugat pentru cei vinovaţi.”

În limba greacă koine a Noului Testament, apostelo înseamnă „a trimite” și apostolos înseamnă „trimisul” cuiva. Exact ca disciplinatul soldat roman din discursul centurionului: „Şi zic unuia: «Du-te!» Şi se duce, iar altuia: «Vino!» şi vine (Luca 7:8), Apostol Chelbegean a fost inițial chemat să dovedească faptul că viața poate fi trăită cu onoare, cu pasiune și demnitate, ca reprezentant al unei lumi mai bune. Și a executat bucuros ordinul. Acum i s-a spus din nou: „Du-te!” A fost trimis la odihnă. Și s-a conformat întocmai. Bazați pe principiul ascultării necondiționate a creaturii de Creator, pe care Mântuitorul a calificat-o drept „credință mai mare decât cea din Israel”, socotim că și ordinul divin: „Vino!”, al chemării înapoi dintru țărână întru slavă, va fi ascultat de Apostol Chelbegean fără ezitare în ziua marelui advent. Și probabil că n-ar fi deloc deplasat să considerăm că abia atunci se va scrie a doua și cea mai frumoasă parte a volumului autobiografic Aventura unei chemări. Abia aștept!

Romulus Chelbegean, profesor la Universitatea Andrews.

Joomla SEF URLs by Artio