Tipărire

100 de ilustrații pentru predici (IV)

Traducere: Cristina Ruță

1. Râsul

Cercetătorii de la Universitatea Michigan afirmă că în timp ce un copil râde, în medie, de 150 de ori pe zi, persoana adultă nu o face decât de circa 15 ori.

2. Legi încă în vigoare

În Waterloo, Nebraska, bărbierilor le este interzis să consume ceapă între orele 7 şi 19.

În Camel, New York, bărbaţii nu au voie să iasă în oraş purtând sacou şi pantaloni neasortaţi.

În Gary, Indiana, cetăţii nu au voie să meargă la cinema sau teatru şi să circule cu mijloacele de transport în comun, în primele 4 ore după ce au consumat usturoi.

În Comitatul Nicholas, Washington, Vancouver, clericii nu au voie să spună glume sau să relateze istorioare comice de la amvon.

În New Jersey, poţi fi arestat dacă sorbi supa în restaurant.

În Corvallis, Oregon, tinerele femei nu au voie să bea cafea după ora 6 p.m.

În Baltimore, nu poate fi comercializat decât „lapte curat, nemodificat, nesofisticat şi sănătos”.

3. Secretul unui conducător

Pentru a fi un conducător trebuie să ai aderenţi. Pentru a avea aderenţi, trebuie să le câştigi încrederea. De aceea, calitatea supremă a unui lider este integritatea fără de care nici un succes veritabil nu este cu putinţă, indiferent dacă este vorba de teritoriul bandei de cartier, de terenul de fotbal, de armată sau de un birou într-o instituţie. Dacă cineva este descoperit de asociaţi ca fiind fals şi lipsit de integritate, omul acela nu va reuşi ca lider. Între ceea ce spune el şi ceea ce face trebuie să existe un acord total. De aceea, prima mare nevoie este de integritate şi ţel înalt. – Dwight D. Eisenhower.

4. Despre autoritate

Concepţia despre autoritate drept ceva în virtutea căreia cineva face ceea ce doreşti să facă se reflectă în majoritatea definiţiilor. De exemplu, iată cum sună definiţia Dex: autoritate= drept, putere, împuternicire de a comanda, de a da dispoziţii sau de a impune cuiva ascultare.” Este mai mult decât evidentă ideea de bază de control, comandare a acţiunilor altora.

Aceeaşi concepţie răzbate şi din analizele sofisticate ale conceptului de autoritate. De exemplu, într-un articol apărut în 1970, în Colorado Institute of Technology Journal, William Oncken identifică 4 componente ale autorităţii:

  1. Autoritatea competenţei: cu cât mai competent te consideră ceilalţi, cu atât mai multă încredere vor avea în ceea ce le spui şi, deci, cu atât mai dispuşi să îţi asculte ordinele, cerinţele, sugestiile. Te vor considera o autoritate în domeniu şi vor echivala neascultarea dorinţelor tale cu asumarea unui risc.
  2. Autoritatea poziţiei: această componentă îţi conferă dreptul de a spune cuiva: „Fă asta şi asta”. Are prestanţă. „Şeful a zis” este un sunet de trâmbiţă ce poate pune tot personalul în alertă.
  3. Autoritatea personalităţii: Cu cât mai uşor le este celorlalţi să discute cu tine, să te asculte sau să lucreze cu tine, cu atât mai uşor le va fi să răspundă cerinţelor tale.
  4. Autoritatea caracterului: Această componentă denotă ratingul de încredere din partea celorlalţi, reflectând cinstea, loialitatea, sinceritatea, moralitatea, etica şi măsura în care cineva se poate baza pe tine. Evident, cineva care îţi respectă caracterul îţi va oferi mult mai mult şi mai bine, decât unul care nu o face.

5. Ţinta face pe om

Matthew Henry a mers la Londra, a cunoscut o tânără din rândul nobilimii şi care avea şi avere şi cei doi s-au îndrăgostit unul de celălalt. Fata şi-a întrebat tatăl dacă poate să se căsătorească cu el. Tatăl i-a răspuns: „Tânărul acesta nu provine dintr-o familie cu trecut; nici nu ştii de unde vine.” Fata i-a spus: „Da, este adevărat. Însă ştiu unde merge şi vreau să-l însoţesc.”

6. Conducătorul

Liderul este cineva cu magnet în inimă şi busolă în cap.

7. Cocostârcii

Aceste păsări mari care pot parcurge distanţe considerabile se disting prin aceste trei calităţi: în primul rând, conducătorii se schimbă prin rotaţie; nici o pasăre nu rămâne în frunte pentru totdeauna; în al doilea rând îşi aleg conducătorii care pot face faţă turbulenţelor. Şi în al treilea rând, pe toată perioada în care o pasăre se află în frunte, celelalte îl croncănesc afirmativ.

8. Conducător adevărat

Într-o biserică la care obişnuiam să merg într-o anumită perioadă a vieţii mele, am avut ocazia să întâlnesc un om cu o credinţă extraordinară. Soţia lui era alcoolică, fiica avea probleme psihice. El însuşi nu de puţine ori avea probleme de sănătate. Şi cu toate acestea, săptămână după săptămână, omul acesta nu dădea glas nici unei plângeri. Întotdeauna zâmbea şi mă întreba ce fac. Şi cu credincioşie ajuta o persoană nevăzătoare să ajungă la biserică pentru a participa la serviciile divine. Mereu stătea lângă acest orb, şoptindu-i în ureche cuvintele imnurilor pentru a le putea cânta. Dacă există pe lumea aceasta un lider creştin adevărat, omul acesta era cu siguranţă. – „Dear God, Don’t Let Me Be a Christian Leader”, Fundamentalist Journal.

9.  În trenul greşit

Pe când se apropia momentul ca un tren să plece dintr-o gară, conductorul a început să controleze biletele pasagerilor. Verificând biletul primului pasager, conductorul a exclamat: „Domnule, aţi greşit trenul!” „Dar doamna de la bilete mi-a spus că acesta este trenul în care trebuie să mă urc!” După o scurtă discuţie în contradictoriu, conductorul s-a hotărât să meargă la casa de bilete şi să verifice afirmaţiile pasagerului...pentru a descoperi că de fapt el, conductorul, se urcase în trenul care nu trebuia! Când liderul s-a rătăcit, cum vor putea discipolii să meargă pe calea cea bună?

10. Decizia cea mare

Lucrul cel mai greu de învăţat în viaţă este pe care pod să treci şi pe care să îl arzi.... – David Russel

11. Competenţă şi caracter

În armată, am cunoscut mulţi lideri deosebit de competenţi, dar care nu aveau caracter. Pentru fiecare lucru pe care-l făceau cum trebuie, căutau recompensă sub formă de promovări, decoraţii, ba chiar căutau să promoveze în pofida altora.

Vedeţi dumneavoastră, aceştia erau oameni competenţi, însă fără caracter. Am mai întâlnit şi mulţi lideri cu o ţinută morală splendidă, dar care erau deficitari în ceea ce priveşte competenţa. Aceştia nu doreau să plătească preţ din demnitatea personală pentru a fi lideri.

12. Avertismentul balenei

Avertizare pentru proaspăt numiţii în poziţii de conducere: nu uitaţi ce i-a spus mămica balenă, puişorului ei: „Când vei ajunge sus şi te vei „descărca”, nu uita că atunci oferi ţinta cea mai bună harponului aruncat de pescari.”

13. Calitatea conducătorului

Dwight Eisenhower definea astfel calitatea de conducător: „Actul de a face pe cineva să facă ceea ce tu vrei să se facă pentru că el vrea s-o facă.”

14. Punctele tari, nu cele slabe

Duke Ellington compunea piesele grupului său de jazz, având în minte fiecare membru în parte. „Atunci când compui, păstrezi în minte slăbiciunile acestora şi astfel îi uimeşti cu tăria lor.”

15. Modalităţi de învăţare

1% - gustativ

1,5% - tactil

3,5% - olfactiv

11% - auditiv

83% - vizual

16. Unde se învaţă cel mai bine

Pare de necrezut, însă cel puţin un dascăl face elogiul unei metode revoluţionare de învăţare. Este foarte simplu: afişe pe pereţii băilor. Un instructor de la Universitatea din New York coordona un experiment educaţional prin afişarea de informaţii de resuscitare cardio-pulmonară (CPR) în „locuri strategice”, în băile dormitoarelor. Rezultatul? Cei care au citit posterele au obţinut rezultate cu 25% mai bune decât grupul de control. De asemenea, studenţii care au citit informaţia de pe afişe au obţinut rezultate la fel de bune cu cei care au participat la cursuri de CPR. Mai departe, instructorul plănuieşte să afişeze postere cu informaţii despre manevra Heimlich.

17. Trei modalităţi de învăţare

Spune-mi şi voi uita. Arată-mi şi poate că îmi voi aminti. Implică-mă şi voi înţelege şi voi învăţa.

18. A fi moral

Dacă comportamentul moral s-ar reduce la respectarea mecanică a regulilor, am putea programa un computer ca să fie moral.

19. Mary Leproasa

Aproape fiecare veac îşi are marginalizaţii ei, oameni excluşi din viaţa socială normală, fie din cauza unor afecţiuni fizice, fie a etniei. Cineva care a trecut peste aceste bariere, în India, a fost pionierul misionar  Mary Reed. Aceasta a vizitat o colonie de leproşi şi a fost zguduită de suferinţa acestor oameni. După ce ea însăşi s-a îmbolnăvit de lepră, a mers să lucreze pentru leproşi, dornică să le spună că acum cunoştea personal care le erau suferinţele fizice şi sufleteşti. A ajuns conducătorul coloniei de lepră şi în anii care au urmat, mulţi au fost salvaţi, ba chiar a fost construită o biserică.

20. Statistica minciunii

În cartea Ziua în care americanul a spus adevărul, ni se spune că 91% din cei chestionaţi mint în mod obişnuit în chestiuni pe care ei le consideră a fi triviale, 36% - mint în chestiuni importante, 86% - îşi mint părinţii în mod regulat, 75% - îşi mint prietenii, 73% - fraţii, iar 69% - soţii.

21. Minciuna „necesară”

În urma unui studiu USA Today s-a descoperit că 56% dintre americani îşi învaţă copii să preţuiască onestitatea. Iar un alt sondaj Louis Harris a dat la iveală faptul îngrijorător că 65% din elevii de liceu ar copia la un examen important. Recent, un medic renumit a făcut afirmaţia într-un show televizat: „Minciuna este un element important din viaţa socială şi copiii care nu sunt capabili să mintă sunt copii cu posibile probleme de dezvoltare.”

22. Daltonism moral

Minciuna nu are picioare. Minciuna are  nevoie de alte minciuni pe care să se sprijine. Spune o minciună şi vei fi nevoit să spui şi altele pentru a o susţine pe prima. Cei care cred că este îngăduit să spui minciuni „albe” riscă să ajungă daltonişti. – Augustin O’Malley

23. Contradicţie în stil mare

Ca viitor student la Universitatea Harvard, am participat la un tur al campusului. La un moment dat, ghidul ne-a oprit în faţa unei statui, pe al cărei piedestal se citea inscripţia: „John Harvard, fondator, 1638”. Ghidul ne-a informat că această statuie era cunoscută cu numele de statuia celor 3 minciuni. În primul rând, artistul căruia i-a fost comandată sculptura nu a găsit nici o fotografie clară după care să se inspire, aşa că a folosit fotografia unui gentleman cu înfăţişare respectabilă, din epoca respectivă. În al doilea rând, John Harvard nu a fost fondatorul Universităţii Harvard, ci doar o persoană care, în primii ani de existenţă ai instituţiei, a contribuit cu sume substanţiale. În ale treilea rând, data de pe soclul statuii reprezintă nu data morţii lui John Harvard, aşa cum s-ar crede, ci anul în care acesta şi-a donat biblioteca şi jumătate din avere, colegiului. Ironia rezidă în faptul că pe o latură a statuii se află emblema Harvard cu moto-ul şcolii, Veritas.

24. Simptomatologia minciunii

Semne ale minciunii: intensificarea clipitului şi dilatarea pupilei. Expresie facială incongruentă cu ceea ce se afirmă. Mişcare corporală intensificată (mai ales gestica mâinilor). Propoziţii scurte. Cuantum ridicat de termeni negativi şi radicali.

25. Cu ce ne petrecem anii vieţii?

Somn ................23 de ani.......................32,9%

Muncă................16 ani...........................22,8%

TV......................8 ani.............................11,4%

Mâncat...............6 ani.............................8,6%

Călătorii............6 ani..............................8,6%

Relaxare............4,5 ani..........................6,5%

Boală.................4 ani.............................5,7%

Îmbrăcat............2 ani............................2,8%

Religie...............0,5 ani.........................0,7 %

Total..................70 ani..........................100%

26. Durate de viaţă

Experţii estimează că dacă o casetă audio normală este rulată de circa 100 de ori pe an, calitatea sunetului se va deteriora după circa 100 de ani, dar caseta va putea fi ascultată şi în continuare. Un pantof sport obişnuit purtat de un alergător obişnuit pe o suprafaţă obişnuită va rezista în medie 560-800 km.

Cu un creion obişnuit pot fi scrise în jur de 30000 de cuvinte sau se poate trage o linie de mai mult de 50 km lungime. Cea mai lungă durată de viaţă de om, atestată, este de 113 ani şi 214 zile. Studiile arată că persoanele căsătorite trăiesc mai mult decât burlacii. O bancnotă de 1 dolar rămâne în circulaţie aproximativ 18 luni de zile.

27. Imposibilul posibil

În primul an de studenţie la Universitatea Berkeley, George B. Dantzig (ulterior cunoscut drept părintele programării lineare) a ajuns mai târziu la un curs de statistică. Pe tablă erau scrise două probleme pe care luându-le drept temă pentru acasă, şi le-a copiat în caiet, iar după câteva zile le-a predat profesorului, rezolvate. Şase săptămâni mai târziu, într-o dimineaţă de duminică, profesorul s-a înfăţişat la uşa lui Dantzig, fluturând în faţa ochilor acestuia un manuscris. Dantzig a aflat atunci că problemele fuseseră date doar ca exemplu de probleme nerezolvate, iar acum manuscrisul cu lucrarea lui Dantzig era deja gata de publicare.

28. Cât de bine asculţi

1) Ţinând cont că procesul de recepţionare se desfăşoară de 4 ori mai repede decât procesul de vorbire, folosiţi răstimpul rămas pentru a vă gândi la altceva, în timp ce urmăriţi în continuare conversaţi?

2) Daţi atenţie în primul rând datelor mesajului şi apoi ideilor exprimate?

3) Evitaţi ascultarea acelor comunicări care vi se par greu de înţeles?

4) Puteţi spune din înfăţişarea şi vorbirea unei persoane că nu are nimic care să merite să fie auzit?

5) Când cineva vă vorbeşte, păreţi că daţi atenţie în timp ce sunteţi cu gândul în altă parte?

6) Sunt cuvinte sau expresii care vă împiedică să ascultaţi cu atenţie?

7) Atunci când ascultaţi, vă lăsaţi distras de sunetele şi imaginile din jur?

29. Cea mai mare nevoie

În timpul unui interviu parte a unui studiu realizat în San Francisco, prostituatele adolescente au fost întrebate: „Este ceva de maximă nevoie şi  care vă rămânea inaccesibil?” Răspunsul acestora, invariabil precedat de lacrimi, a fost: „Cea mai mare nevoie aveam de cineva care să mă asculte. Cineva căruia să-i pese suficient de mult de mine ca să mă asculte.”

30. Sofisme

Iată câteva exemple de date sofistice, date publicităţii de New York’s Miner Institute:

-       Aproape toţi oamenii bolnavi au mâncat morcovi. Evident efectul este cumulativ.

-       Aproximativ 99,9% din persoanele care mor de cancer şi boli cardiace au mâncat morcovi.

-       99,9% din persoanele implicate în accidente rutiere au mâncat morcovi în ultimele 60 de zile, anterioare accidentului.

-       93,1% dintre infractorii adolescenţi provin din familii în care se consumă morcovi cu regularitate.

-       În rândul persoanelor ce s-au născut după 1839 şi care au consumat morcovi s-a înregistrat un indice al mortalităţii de 100%.

31. Sfârşitul lui Freud

Armand M. Nicholi, profesor de psihiatrie la Facultatea de Medicină din cadrul Universităţii Harvard, ne spune că Sigmudn Freud şi-a încheiat viaţa la vârsta de 83 de ani, acru şi deziluzionat. În mod tragic, medicul vienez, unul dintre cei mai influenţi  gânditori ai veacului nostru, nu a avut prea multă simpatie pentru omul de rând. Freud scria în 1918: „Nu am descoperit decât puţine lucruri bune în fiinţa omenească. Din proprie experienţă pot spune că majoritatea acestora nu sunt decât nişte gunoaie, indiferent de sistemul etic la care subscriu în mod oficial.” (Veritas Reconsidered, pag. 36)

Freud a murit fără prieteni. Este un fapt bine cunoscut că a rupt relaţiile cu toţi aderenţii lui. Sfârşitul i-a fost amar.

32. Singurătatea şi foamea de comunicare

Singurătatea reprezintă o problemă majoră în societatea noastră. Un studiu efectuat de Consiliul American de Asigurări de Viaţă a raportat că grupul cel mai singuratic este alcătuit din studenţi, urmaţi de persoanele divorţate, mamele singure, elevii din mediul rural, femeile casnice şi bătrânii.

Studiul acesta ne dezvăluie cât de singuri pot fi oamenii! Într-un ziar din Kansas a apărut anunţul: „Vă voi asculta fără să comentez timp de 30 de minute, la preţul de 5 dolari.” Sună a farsă, nu-i aşa? Dar omul acela era foarte serios. Şi a sunat cineva? În scurt timp omul nostru a început să primească de la 10 la 20 de telefoane pe zi. Durerea suferinţei era aşa de mare că unii erau dispuşi să facă orice pentru o jumătate de oră de companie.

33. Laudă omului

În 1972, NASA a lansat naveta spaţială Pioneer 10, cu destinaţia Jupiter, unde trebuia să fotografieze planeta şi sateliţii acesteia, transmiţând datele înapoi pe pământ prin câmpul gravitaţional al plantei Jupiter, centurile de radiaţie şi atmosferă. Oamenii de ştiinţă considerau a fi un plan cutezător, căci la data aceea nici un satelit de provenienţă terestră nu trecuse dincolo de Marte şi se temeau că centura de asteroizi avea să distrugă naveta mai înainte să ajungă la ţintă. Însă Pioneer 10 nu numai că şi-a îndeplinit misiunea, ba ajunsă în dreptul gigantului în anul 1973, imensa forţă gravitaţională a plantei a propulsat naveta spaţială către marginea sistemului solar. La un miliard de mile distanţă de soare, Pioneer 10 a trecut de Saturn; după un alt miliard de mile, a trecut şi pe lângă Uranus. La trei miliarde de mile depărtare de soare a trecut pe lângă Neptun şi după ce a mai parcurs circa un miliard de mile, a trecut şi de Pluto. În 1997, la 25 de ani de la lansare, Pioneer 10 se găsea la mai mult de 6 miliarde de mile depărtare de soare.

În ciuda distanţei imense, Pioneer 10 a continuat să transmită semnale radio, oamenilor de ştiinţă de pe pământ. „Poate faptul cel mai extraordinar este acela că semnalele sunt emise de un transmiţător de 8 W, echivalentul unei lumini de veghe, şi ajung pe pământ în decurs de 9 ore.

34. Prima datorie a omului

Peter T. Forsythe avea dreptate când spunea că „prima datorie a oricărui suflet este nu de a-şi descoperi libertatea, ci de a-şi găsi Stăpânul.”

35. Atitudinea biruitoare

Când William Sangster  a primit vestea că suferă de atrofie musculară progresivă, a luat următoarele hotărârii şi pe care şi le-a ţinut fără rabat: 1) nu mă voi plânge niciodată; 2) voi ţine evidenţa binecuvântărilor; 4) voi încerca să transform acest prejudiciu într-un câştig.

36. Pierduţi

Un roman recent de Madeleine l’Engle poartă titlul Viespea tăiată pe din două. Dacă te adresezi tinerilor sau unui auditoriu cu stomacul tare, titlul, inspirat de unul din eseurile lui George Orwell, oferă o imagine extrem de plastică a condiţiei umane. Orwell vorbeşte despre o viespe pe care „sugând gem din farfuria mea, am tăiat-o în două. Viespea nici nu a băgat de seamă, ci şi-a văzut de masă, până când un firicel de gem a început să se prelingă din esofagul secţionat. Doar în momentul în care a dat să zboare, a realizat lucrul îngrozitor care i se întâmplase.” Viespea şi oamenii au multe în comun. Luaţi-le sufletele şi oamenii vor continua să se înfrupte lacom din dulceaţa vieţii. Şi când va veni momentul să îşi ia zborul, numai atunci îşi vor da seama de condiţia lor îngrozitoare. 

37. Dedublatul Lot

Deşi Petru îl numeşte „neprihănitul Lot”, omul acesta a ales să trăiască printre locuitorii nelegiuiţi din Sodoma, pentru că iubea banii şi poziţiile de vază. A fost un om cu inima împărţită, care dorea şi să slujească lui Dumnezeu şi să se bucure de plăcerile acestei lumi. Lucrul acesta reiese clar din faptul că Lot a ales să trăiască în câmpia din preajma cetăţilor Sodoma şi Gomora. Odată ajuns acolo, s-a mutat în cetate, integrându-se în cultura locală (Gen. 19:1). Este adevărat că nu a abjurat de la standardele morale înalte învăţate de la unchiul său, Avraam, şi nici nu consimţea la lucrurile rele pe care le vedea şi auzea, însă, ca oficial la poarta cetăţii, nu avea decât un impact neînsemnat asupra societăţii din care făcea parte.

Inima împărţită a lui Lot i-a adus multă nelinişte lăuntrică şi l-a făcut neputincios, din punct de vedere moral. Nu a putut să îşi convingă nici măcar proprii gineri (nici pe soţiile lor) să părăsească Sodoma mai înainte de venirea judecăţii lui Dumnezeu. Doar el, soţia şi cele două fiice necăsătorite au scăpat. Soţia lui a murit imediat ce a privit înapoi, neascultând porunca lui Dumnezeu. Până la urmă, Lot a pierdut chiar lucrurile pe care şi le dorise – avere şi poziţie.

38. Agape

Cuvântul grecesc „agape” pare să fi fost nici mai mult, nici mai puţin decât o invenţie creştină – un cuvânt nou pentru un lucru nou (în afară de cele 20 de apariţii în versiunea grecească a Vechiului Testament, cuvântul este aproape inexistent înainte de Noul Testament). Agape îşi capătă sensul direct din descoperirea lui Dumnezeu în Hristos. Nu desemnează o formă de afectivitate naturală, fie aceasta oricât de intensă, ci roada supranaturală a Duhului Sfânt (Gal. 5:22). Este o chestiune de voinţă sau de alegere, iar nu de sentiment (căci creştinii trebuie să îi iubească chiar şi pe cei pe care nu îi simpatizează – Mat. 5:44-48). Este elementul principal al asemănării cu Hristos.

Citiţi 1Coritneni 13 şi observaţi că aceste versete se referă la primatul (vers. 1-3) şi permanenţa (vers. 8-13) dragostei; mai observaţi şi profilul dragostei pe care îl trasează (vers. 4-7). – James Packer, Tatăl vostru vă iubeşte, Harold Shaw Publishers, 1986.

39. Compasiunea care lucrează

Fără doar şi poate că Ted Stallard se califică drept unul dintre „cei de pe urmă”. Neacceptat la şcoală. Cu o înfăţişare şleampătă. Fără expresie. Neatrăgător. Până şi profesoara lui se delecta să-i însemneze cu roşu lucrările de control. Dar dacă i-ar fi studiat dosarul cu mai multă atenţie, iată ce ar fi aflat:

Clasa I: Ted promite în ceea ce priveşte purtarea şi rezultatele la învăţătură. Situaţia de acasă – dificilă.

Clasa a II-a: Ted ar putea şi mai bine. Mama foarte bolnavă. Sprijin din partea familiei – minor.

Clasa a III-a: Ted este un băiat bun, însă prea serios....Nu are agerime. Anul acesta şi-a pierdut mama.

Clasa a IV-a: Ted este foarte încet la învăţătură, însă cu o foarte bună conduită. Tatăl nu manifestă nici o urmă de interes în creşterea băiatului. 

A venit Crăciunul şi copiii au nămeţit catedra cu cadouri care mai de care mai complexe. Ted a adus şi el un cadou, împachetat în hârtie obişnuită şi lipit cu bandă adezivă. Miss Thompson a deschis cadourile rând pe rând, cu toţi copiii adunaţi în jurul ei. Din pachetul lui Ted s-a prăvălit o ţipătoare brăţară cu ştrasuri, jumătate din ele, căzute, şi o sticluţă de parfum. Copiii au început să râdă, dar doamna i-a făcut să tacă punând-şi puţin parfum pe încheietura mâinii, trecându-le-o apoi pe la nas ca să  miroasă. Apoi şi-a pus şi brăţara.

La terminare, după ce toţi copiii au plecat acasă, Ted s-a apropiat de catedra învăţătoarei şi i-a spus: „Domnişoară Thompson, mirosiţi exact ca mama mea. Şi vă stă foarte bine cu brăţara. Mă bucur că v-a plăcut cadoul meu.” Apoi a plecat. Imediat domnişoara Thompson s-a plecat pe genunchi, rugându-L pe Dumnezeu să o ierte şi să o ajute să îşi schimbe atitudinea.

În ziua următoare, copiii au fost întâmpinaţi de o învăţătoare schimbată, care se consacrase să-i iubească pe toţi, mai cu seamă pe cei înceţi, mai cu seamă pe Ted. Surprinzător – sau poate deloc surprinzător – Ted a început să facă progrese, ba chiar i-a ajuns din urmă pe mai toţi din clasă, iar pe câţiva, i-a întrecut.

A trecut timpul. Domnişoara Thompson nu mai ştia nimic de Ted, până într-o zi în care a primit un bileţel:

„Dragă domnişoară Thompson,

Am vrut ca dumneavoastră să aflaţi prima că voi absolvi al doilea în clasă.

Cu drag,

Ted.”

După alţi patru ani, a mai sosit o scrisoare:

„Dragă domnişoară Thompson,

Tocmai am fost anunţat că voi termina primul. Am dorit ca dumneavoastră să fiţi prima care află. Nu a fost uşor în facultate, dar mie tot mi-a plăcut.

Cu drag,

Ted.”

După alţi patru ani:

„Dragă domnişoară Thompson,

Cât despre prezent, sunt Theodore Stallard, doctor Theodore Stallard. Am vrut ca dumneavoastră să fiţi prima care află. Luna viitoare mă căsătoresc, pe 27, mai precis. Doresc să veniţi şi să staţi acolo unde ar sta mama, dacă ar mai fi în viaţă. Tata a murit anul trecut şi practic, dumneavoastră sunteţi singura mea familie.”

Domnişoara Thompson a mers la nuntă şi a sta pe locul pe care ar fi stat mama lui Ted. Compasiunea pe care a arătat-o faţă de acest tânăr îi conferea acest privilegiu.

40. Puterea iubirii

În sec. 17, Oliver Cromwell, Lord Protector al Angliei, a condamnat la moarte un soldat. Execuţia urma să aibă loc la bătaia clopotului care anunţa apusul soarelui. S-a întâmplat însă că în seara aceea clopotul nu s-a auzit. Logodnica soldatului s-a urcat în clopotniţă şi s-a agăţat de clopot ca să nu bată. Când Cromwell i-a cerut socoteală de faptele sale, fata a plâns şi i-a arătat mâinile sângerânde. Inima lui Cromwell a fost impresionată: „Preaiubitul tău va trăi graţie sacrificiului tău. În seara aceasta clopotul nu va bătea.”

41. Prioritatea unui preşedinte

Cu câţiva ani în urmă, Biblioteca Harry S. Truman a expus cele 1300 de scrisori recent descoperite şi care fuseseră scrise de-a lungul a 50 de ani de preşedintele Truman, lui Bess, soţia sa. Domnul Truman îşi făcuse o regulă din a scrie soţiei sale în fiecare zi petrecută departe de ea. Dacă istoricii examinează scrisorile pentru a descoperi posibile indicii care să aducă mai multă lumină în istoria politică şi diplomatică, noi suntem impresionaţi de simplul fapt că în fiecare zi departe de casă, preşedintele Statelor Unite îşi lua timp pentru a scrie o scrisorică, soţiei sale.

42. Medalia

La înmormântarea tatălui lui, americanul Carl Lewis a aşezat în coşciug, medalia de aur câştigată la cursa de 100 de metri, cu ocazia jocurilor Olimpice din 1984. „Nu-ţi face probleme”, i-a spus mamei care-l privea surprinsă, „am să câştig alta”.

Un an mai târziu, la finala cursei de 100 m, Lewis concura împotriva canadianului Ben Johnson, deţinătorul recordului. Jumătate din cursă, Johnson a condus la o distanţă de 1,5 m. Lewis era convins că îl va putea ajunge din urmă. Însă cu 20 m înainte de terminarea cursei, el tot cu 1,5 m în urmă se afla. „Am pierdut, tată,” gândea Lewis. Johnson a trecut linia de sosire cu braţele ridicate victorios. Lewis dispera. Observase muşchii proeminenţi şi ochii gălbui, ambele semnalmente ale folosirii de steroizi.

„Nu am câştigat medalia, însă ceva tot mai puteam oferi tatălui prin faptul că mă purtam cu demnitate,” declara Lewis ulterior. A dat mâna cu Johnson  şi a părăsit pista. La scurt timp după aceea a sosit vestea că testul de steroizi ieşise pozitiv în cazul lui Johnson. Medalia de aur a mers atunci la Lewis, în locul celeia pe care i-o dăduse tatălui său.

43. Statistică în orfelinate

Dovadă mai convingătoare în ceea ce priveşte efectele absenţei grijii parentale nu este ca cea oferită de un orfelinat din America de Sud. 97 de copii se aflau acolo, privaţi de contact fizic şi emoţional cu cineva apropiat. Din cauza lipsei de fonduri, nu exista personal suficient pentru a oferi o grijă corespunzătoare acestor copii, cu vârste între 3 luni şi 3 ani. Surorile schimbau scutece, hrăneau şi spălau copiii. Însă nu mai rămânea timp şi pentru a ţine în braţe, a legăna şi a vorbi aşa cum o mamă are posibilitatea să o facă. Pe lângă lipsa poftei de mâncare şi insomnii, mulţi dintre copii aveau o privire absentă. După vârsta de 5 luni, starea de lucruri se înrăutăţea şi mai mult.

Copiii stăteau în pătuţuri, plângând încetişor, cu feţişoarele speriate. Când medicul sau o soră ridicau copilul în braţe, acesta începea să ţipe. În primul an au murit 27 dintre copii, iar nu din lipsă de mâncare sau îngrijire, ci dintr-o lipsă de contact fizic şi emoţional. În al doilea an au mai murit 7. Doar 21 au rămas în viaţă, majoritatea cu serioase tare psihologice.

44. Ba e frumoasă!

Mă aflam lângă patul unei tinere femei care tocmai suferise o operaţie de extirpare a unei tumori din obraz. Gura femeii rămăsese paralizată într-o expresie de clovn. Un căpătâi din nervul facial fusese secţionat şi femeia avea să rămână aşa pentru totdeauna. Chirurgul urmase cu zel religios liniile ţesutului facial, însă secţionarea acelui nervişor fusese inevitabilă. Tânărul soţ se afla şi el în salon, de cealaltă parte a patului şi în lumina intimă a lămpii din salon, cei doi păreau a fi într-o altă lume. Şi mă întrebam cine sunt aceşti doi, tânărul acesta şi femeia aceasta cu gura strâmbă, care se privesc şi se ating atât de generos, atât de lacom?

Tânăra întrebă: „Gura îmi va rămâne aşa pentru totdeauna?”

„Da”, i-am răspuns, „din cauză că nervul a fost tăiat.”

A dat din cap, fără să spună nimic. Dar soţul a zâmbit: „Mie-mi place...Arată nostim.” Şi se plecă să îi sărute buzele strâmbe şi, fiind  suficient de aproape, am putut vedea cum şi-a strâmbat buzele după ale ei. – Richard Selzer, M.D., Mortal Lessons: Notes on the Art of Surgery

 

45. Iubirea face

Cine iubeşte mult, face mult. – Toma de Kempis

46. Inelul de divorţ

Cuplurile divorţate din Albuquerque, New Mexico, pot profita de serviciile unei companii, pe nume Inelele libertăţii: bijuterii pentru persoanele divorţate, şi care a fost fondată de bijutierul, divorţat, Lynn Peters. Compania transformă verighetele în bijuterii. Fiecare client Inelele Libertăţii achită o taxă şi ceremonia zdrobirii şi remodelării verighetelor începe, cu şampanie şi muzică la dispoziţie. Înainte de începerea ceremoniei, maestrul de ceremonii spune: „Şi acum vom segrega şi ultimele legături ce vor mai fi rămas cu trecutul vostru, prin transformarea inelului de căsătorie – reprezentând trecutul – într-un simbol al unui nou început. Luaţi ciocanul. Luaţi-vă un moment pentru a vă gândi la transformarea care e pe cale să aibă loc în viaţa voastră. Sunteţi gata? Loviţi!”

Lynn Peters foloseşte un ciocan de 2 kg pentru a transforma acea emblemă a dragostei într-o bucată de metal amorfă. Şi cu aceasta ceremonia ia sfârşit.

47. Acceptul renunţării

Căsătoria înseamnă a fi de acord să petreci restul vieţii dormind într-o încăpere în care e prea cald, împreună cu cineva pentru care în cameră e prea frig.

48. Cele patru „d”uri

Cele patru „d”uri damnate ale căsătoriei sunt, potrivit scriitoarei Fay Angus, „depresia, disperarea, dezinteresul şi divorţul”.

49. Indicativul era soţia

Cineva l-a întrebat pe Joseph H. Choate, un gentleman şi foarte distins avocat: „Domnule Choate, dacă ar fi să fiţi altcineva, cine aţi fi?”

Fără nici cea mai mică ezitare, Choate a răspuns: „Cel de-al doilea soţ al doamnei Choate.”

50. Cele 10 păcate admisibile

Cu ocazia nunţii de aur, bunica mi-a dezvăluit secretul căsătoriei sale fericite: „În ziua nunţii, m-am gândit la 10 defecte ale viitorului meu soţ pe care aveam să le trec cu vederea, de dragul căsătoriei noastre.” Am întrebat-o care erau acele defecte. „Să-ţi spun drept, niciodată nu am ajuns să le trec pe listă. Însă când soţul meu făcea ceva ce m-ar fi suit pe pereţi de furie, îmi spuneam: ‚norocul lui că ăsta este cel de-al 10-lea defect admis.”

51. Mama

Prin ianuarie 1992, pe la ora 1 dimineaţa, o mămică epuizată a auzit un tuşit de copil. „Imediat m-am ridicat în capul oaselor şi dintr-un salt am ajuns în baie unde, aprinzând lumina, am putut-o vedea pe fiica noastră cea mică, aplecată peste marginea căzii. Tot ce mâncase la cină se afla acum pe podea, pe capacul de la toaletă şi bineînţeles, pe ea. Am început să curăţ podeaua, iar pe Sara am băgat-o în cadă pentru a-i face un duş. În momentul în care am dat drumul la apă, Sara mi-a spus: „Mami, am vomat şi pe Collett.” Collett este fetiţa noastră cea mare, de 9 ani, şi care doarme în acelaşi pat cu Sara. Nici nu am ieşit bine din baie că am dat nas în nas cu Collett, care mă anunţa ceea ce deja ştiam. Am mers în dormitorul fetelor şi spre  stupefacţia mea am văzut cina fetiţei împrăştiată pe 5 pături, 2 perne, 2 cearceafuri, o păturică de copil şi pijamalele lui Collett. Le-am strâns pe toate, le-am dus în spălătorie, am înfăşat patul cu aşternuturi curate şi am aşezat un lighenaş, pe partea pe care dormea Sara, apoi m-am băgat la loc în pat, lângă soţul meu cel bine învelit în pături, care mă întrebă prin somn: „S-a întâmplat ceva?”

52. Căsătoria cu copacul

Brahmanii din India de sud interzic prin tradiţie căsătoria fraţilor mai mici înaintea fraţilor mai mari. Astfel, în situaţia în care nu se găseşte nici o mireasă potrivită pentru fiul cel mare, acesta se poate căsători, ceremonial, cu un copac, astfel dând fratelui mai mic posibilitatea de a-şi găsi o soţie. Uneori cele două căsătorii pot avea loc concomitent, cu speranţa că orice nenoroc ce ar putea lovi cuplul uman, va fi deturnat 100% de copac.

53. Media căsătoriilor

În medie, în fiecare zi 13500 de americani se căsătoresc.

54. Obiceiuri barbare

În loc de schimbul de inele cu ginerele, în cadrul vechilor ceremonii maritale anglo-saxone, mireasa îi dădea ginerelui, propriile încălţări cu care apoi ginerele o ciocănea în cap.

55. Păcat puritan

În zilele coloniale, un căpitan de marină, din Boston, pe nume Kemble, a fost condamnat la 2 ore de detenţie pentru că şi-a sărutat soţia în public, într-o zi de duminică, la întoarcerea după 3 ani petrecuţi pe mare.

56. Legi puritane

O veche lege din Kentucky statuează că soţia nu poate muta mobila din casa bărbatului ei, fără acordul acestuia. Însă nici omul din Kentucky nu era liber de orice restricţii: în mod legal nu avea dreptul să se căsătorească cu bunica soţiei lui.

57. Oameni celebri necăsătoriţi

Iată câteva nume de oameni care nu s-au căăstorit niciodată: Ioana d’Arc, Ludwig van Beethoven, Frederich Chopin, poetesa Emily Dickinson, Florence Nightingale, eseistul şi filosoful Henry David Thoreau, Susan B. Anthony, preşedintele James Buchanan, J. Edgar Hoover.

58. Obiceiuri de nuntă

În vechea Grecie, tortul de nuntă cel mai ales era o prăjitură cu brânză glazurată cu miere.

În vechea Romă era obiceiul de a frânge prăjitura de nuntă deasupra capului miresei, iar îndeplinirea acestuia nu era lucru mic: doar copiii aceleia care îndeplinise ritualul erau eligibili în funcţii guvernamentale înalte.

59. Luna cu cele mai puţine nunţi

În luna ianuarie au loc cele mai puţine nunţi.

60. Descoperiri de sine

Dacă vrei să fii fericit, sănătos, să ai succes şi să trăieşti mult, atunci, în fiecare zi, înainte de a merge la lucrul tău, sărută-ţi soţia. Aceasta este concluzia unui studiu condus de un grup de medici şi psihologi germani, în cooperare cu agenţiile de asigurare. Potrivit rezultatelor, cei care îşi sărutau soţia în fiecare dimineaţă, înainte de plecare, lipseau mai puţin de la serviciu, din motive de sănătate, decât cei care nu făceau aceasta. Ba şi numărul de accidente rutiere în drum spre locul de e muncă era mai mic. Ca să nu mai vorbim de cele 20-30 de procente mai mult câştigate lunar şi de cei 5 ani de viaţă mai mult decât cei care omiteau să dea soţiei un pupic. Motivul este că cei din prima categorie încep ziua cu o atitudine pozitivă.

61. Paharul spart

În lucrarea sa despre fericiri, Octava cerească, F.W. Boreham consemnează: „Făcătorul de pace ideal este acela care previne uzurparea păcii. Prevenirea bătăliei este cea mai bună strategie de a câştiga o bătălie. Într-o anumită ocazie îi spuneam unui rabin: ‚Este adevărat că la nunţile evreieşti se sparge un pahar, ca parte a simbolismului ceremoniei?’ ‚Cât se poate de adevărat. Ridicăm paharul sus, îi dăm drumul ca să se spargă în fărâme, după care, arătând spre cioburi, le spunem celor doi să păzească cu gelozie relaţia sfântă în care au păşit, căci odată fracturată, aceasta nu se va mai reface niciodată.”

62. Rostul spiritual al căsătoriei

Căsătoria te învaţă loialitatea, răbdarea, stăpânirea de sine şi multe alte calităţi de care nu ai avea nevoie dacă ai rămâne singur.

63. Cantitatea contează

Mituri despre căsătorie: timpul petrecut în compania soţului sau soţiei contează mai puţin decât calitatea acestui timp. Însă, potrivit unui studiu recent, 90% din cuplurile chestionate care au răspuns că au o relaţie maritală solidă şi strânsă, au mai afirmat şi că petrec mult timp împreună. În schimb, cuplurile divorţate observau că înainte de despărţire, petreceau puţin timp împreună.

64. Dincolo de aparenţe

Actriţa Amy Irving, care aştepta un copil al cărui tată era actorul Steven Spielberg, declara că cei doi semnaseră un contract prin care „Steven are, în mod legal, acelaşi responsabilităţi pe care le-ar avea dacă am fi căsătoriţi. Avocatul nostru ne-a redactat contractul în baza căruia Spieberg are aceleaşi drepturi şi responsabilităţi ca un tată obişnuit. Într-un fel am putea chiar să ne căsătorim, ca o celebrare a dragostei pe care ne-o purtăm....însă, sufleteşte suntem atât de căsătoriţi unul cu celălalt, că o nuntă ar fi numai redundantă...”

Şi-atunci, de ce toate contractele?

65. Înţelepciunea rusă

Nu-ţi cumperi doar casă, ci şi vecini.

Sau altfel spus, nu te căsătoreşti doar cu fata, ci şi cu familia ei.

66. Convieţuirea nu e căsătorie

A trăi împreună nu echivalează cu a fi căsătorit. Domnul S-a întâlnit cu acea femeie din Samaria, care avusese cinci bărbaţi pe care Domnul îi numeşte soţi. Însă pentru cel cu care trăia în prezent, Domnul refuză să folosească apelativul de „soţ”.  „Iar cel cu care eşti acum nu este soţul tău” (Ioan 4:17-18). Diferenţierea este clară. Mariajul nu este o chestiune privată. Două persoane nu sunt căsătorite doar pentru că se dedică unul celuilalt în particular, ci atunci când o fac în prezenţa unui martor, înaintea lui Dumnezeu. Domnul nostru şi mama Lui au luat parte la nunta din Cana şi de aici înţelegem că era un eveniment care primea recunoaşterea publică şi oficială, cu toate rudele şi prietenii luând cunoştinţă că cei doi erau căsătoriţi în toată regula.

67. 10 reguli despre fericire

1. Nu vă mâniaţi amândoi de-odată.

2. Nu uitaţi că e nevoie de doi pentru a începe o ceartă.

3. Cedaţi în faţa dorinţelor celuilalt – ca un exerciţiu de autodisciplinare.

4. Dacă aveţi de ales între fericirea personală şi fericirea celuilalt – alegeţi cea de-a doua alternativă.

5. Nu readuceţi în discuţie greşelile trecutului.

6. Dacă simţiţi nevoia de a critica imediat, aşteptaţi până a doua zi şi faceţi-o cu iubire.

7. Neglijaţi întreaga lume mai degrabă decât să vă neglijaţi unul pe celălalt.

8. Nu lăsaţi să treacă ziua fără să faceţi măcar un compliment partenerului de viaţă.

9. Dacă aţi făcut o greşeală, mărturisiţi-o şi cereţi-vă iertare.

10. Nu mergeţi la culcare supăraţi.

68. Cele mai frecvente nemulţumiri

 Dr. Robert Travis, codirector al Centrului de studii de sănătate şi maritale, din cadrul Universităţii din Alabama, a realizat o listă cu cele mai comune nemulţumiri ale soţilor şi soţiilor:

Soţiile: Nu mă ascultă. E sigur de mine. Nu este romantic. Nu mă ajută cu copiii.

Soţii: Nu înţelege că am nevoie de răstimpuri pe care să le petrec singur. Mă cicăleşte pentru orice fleac. Are pretenţii emoţionale prea mari. Se plânge că stau prea mult la serviciu.

69. Cine ia deciziile?

Cine e responsabil de deciziile din casă? Iată rezultatele unui studiu USA Today, realizat asupra unui grup de 4500 de bărbaţi şi femei. Răspunsul: femeile răspund de deciziile legate de meniu-ul cinei şi pregătirea acesteia, administrarea bugetului casei, creşterea copiilor. Bărbaţii şi femeile decid împreună unde îşi vor petrece concediul, bugetul cheltuielilor de calibru mare, cuantumul asigurărilor şi agenţia la care vor fi încheiate. Bărbaţii au responsabilitatea de a decide programul pe care familia îl va urmări la televizor.

70. Statistici ciudate

Specialiştii în demografie prezic că 10% din tinerii şi tinerele de astăzi nu se vor căsători niciodată, iar jumătate din cei 90% care o vor face, vor divorţa. Aproximativ 37% dintre persoanele cu vârste peste 18 ani sunt celibatari şi aproximativ 25% din căminuri sunt alcătuite dintr-o singură persoană. Mai mult, unul din patru copiii se naşte în cupluri necăsătorite şi circa 25% din toţi copiii sunt crescuţi de unul dintre părinţi. Toate acestea se vor repercuta şi asupra sănătăţii naţionale? În urma studiilor îndelungate, experţii în sănătate au observat că persoanele căsătorite au o stare de sănătate mai bună decât cele necăsătorite, iar rata deceselor este semnificativ mai mare în rândul persoanelor singure şi retrase. Studii şi mai recente indică rate ale mortalităţii cu 100-300% mai mari pentru bărbaţii burlaci şi 50-150% - pentru femeile solitare, faţă de femeile integrate în viaţă socială.

71. Înţelepciune jamaicană

Mai înainte să te căsătoreşti, ţine deschişi amândoi ochii. După ce te căsătoreşti, închide unul.

72. Statistici despre milionari

Avem dovezi convingătoare că cu cât mai bine stau lucrurile acasă, cu atât mai bine vor merge la serviciu. Dacă cineva are probleme cu persoana iubită, situaţia aceasta se va reflecta într-o prestaţie mai slabă la locul de muncă. În studiul despre milionarii americani (U.S. News and World Report), imaginea milionarului „tipic” este aceea a individului  care lucrează 8-10 ore pe zi, timp de 30 de ani şi care este căsătorit cu iubita din liceu sau facultate. Astfel, din 1365 de vicepreşedinţi de companii, 87% încă mai erau căsătoriţi cu soţia lor din tinereţe, iar 92% proveneau din familii cu părinţi nedivorţaţi. Iată o dovadă copleşitoare a faptului că familia este temelia societăţii şi baza prosperităţii ei.

73. Sexul – pe ultimul loc

Sexul nu este lucrul cel mai important într-o relaţie de iubire. În cadrul unui studiu realizat de Universitatea din Syracuse, mai multe cupluri căsătorite au fost rugate să numească cele mai importante 10 lucruri dintr-o relaţie de căsătorie. Sexul a ieşit pe locul 9, înaintea împărţirii responsabilităţilor casnice.

74. Lipsa relaţiei orbeşte

Doamna Lenore Turpey, soţia unui milionar, trecea printr-o perioadă de depresie. Se plimba de colo-colo, abătută, cu ochii stinşi, fără tragere de inimă, fără bucurie. Lucrurile s-au înrăutăţit aşa de tare că domnul Walt Turpey, acest „om de lume” a făcut ceea ce orice persoană sofisticată ar fi făcut. A făcut o programare la psihiatru. În ziua stabilită, au mers la cabinetul psihiatrului, au luat loc şi au început să discute. Nu a trecut mult şi medicul, înţelept, şi-a dat seama care era problema. Şi, fără să spună nici un cuvânt, s-a ridicat în picioare, s-a apropiat de scaunul femeii, i-a făcut semn să se ridice, a luat-o de mână şi privind-o lung în ochi, a luat-o în braţe. Îmbrăţişarea aceasta a avut efect imediat asupra femeii: trăsăturile i s-au destins, ochii au prins viaţă, iar faţa îi strălucea.....Dându-se cu un pas înapoi, doctorul i-a spus soţului: „Vedeţi, nu are nevoie decât de atât.” La care, soţul a răspuns: „OK. Marţea şi joia le am ocupate la club. Însă lunea, miercurea şi vinerea sunt gata să o aduc la dumneavoastră.”

75. Căsătorie – definiţie

O căsătorie reuşită este uniunea dintre două persoane care ştiu să ierte. – Ruth Bell Graham

76. Cine să se schimbe?

Mariajele dezacordate încep să se refacă şi comunicarea este restabilită în momentul în care unul dintre parteneri este dispus să facă pasul şi să spună: „Doamne, începe cu mine. Eu sunt cel care are nevoie să se schimbe, să iubească mai adânc şi mai înţelept.” Chiar dacă sunteţi convins că partenerul de viaţă este 100% greşit, atunci când vă aflaţi în prezenţa lui Hristos, începeţi să vedeţi că şi dumneavoastră aveţi neajunsuri. Vă veţi da seama că aţi eşuat în a vă asuma responsabilităţile maritale şi veţi putea atunci spune: „Doamne, schimbă-mă!” Creştinul s-a angajat în a-L urma pe Hristos pe drumul pe care El l-a parcurs până la capăt în iubire. Deci, ca punct de început, încetaţi a mai cere ca partenerul de viaţă să se schimbe, în schimb lăsându-vă schimbat de Dumneavoastră.

77. Timp pentru comuniune

Cuplurile care lucrează petrec nu mai mult de 12 de minute în conversaţie unul cu celălalt. Cam 36 de minute sunt petrecute cu gătitul, curăţenia, cumpărăturile, achitarea facturilor şi demonstrarea afectivităţii.

78. Lincoln despre căsătorie

Căsătoria nu este nici rai, nici iad, ci pur şi simplu purgatoriu.

79. Dacă ar fi să mai alegi o dată, tot cu ea te-ai căsători?

Un ziar a intervievat mai mulţi bărbaţi căsătoriţi. „Dacă ar fi s-o faceţi încă o dată, v-aţi căsători tot cu actuala soţie?” Cu o majoritate copleşitoare, răspunsurile au fost afirmative: 77,1% dintre bărbaţii aflaţi la prima căsătorie au declarat că tot cu actuala soţie s-ar căsători, faţă de cele 50% dintre femeile care au răspuns afirmativ la aceeaşi întrebare. A doua întrebare a sondajului era „De ce da?” Printre răspunsuri: „De ce nu?” 

80. Pacea dinaintea execuţiei

În 1555, Nicholas Ridley, a fost ars pe rug din cauza mărturiei sale pentru Hristos. În noaptea de dinaintea execuţiei, fratele lui s-a oferit să rămână cu el în celulă. Nicholas a refuzat pe motiv că avea de gând să se bage în pat şi să doarmă, aşa cum făcuse toată viaţa lui. Pentru că Ridley cunoştea pacea lui Dumnezeu, se putea încrede în braţele veşnice ale Domnului, pentru sprijin şi ajutor. Şi tot la fel şi noi.

81. Auto-evaluarea unui perfecţionist

John Quincy Adams  a deţinut mai multe funcţii de vază decât oricine altcineva din istoria Statelor Unite. A slujit cu distincţie ca preşedinte, senator, congresman, diplomat în mai multe state europene, a luat parte cu diferite responsabilităţi la Revoluţia Americană, Războiul din 1812 şi evenimentele ce au condus la Războiul Civil. Şi cu toate acestea, la vârsta de 70 de ani, J. Q. Adams scria: „Întreaga mea viaţă nu a fost decât o succesiune de dezamăgiri. De-abia dacă mi-aduc aminte de un succes în toate acţiunile pe care le-am întreprins.”

82. Prietenul

Cu ocazia alegerii lui Harry Truman în funcţia de preşedinte, la moartea lui F.D. Roosevlet, Sam Rayburn l-a sfătuit părinteşte:

„De acum înainte vei avea în preajmă mulţi oameni care vor încerca să te înconjoare cu un zid pentru a te izola de orice altă idee în afară de cea susţinută de ei. Şi-ţi vor spune ce om deosebit eşti. Însă tu şi cu mine ştim foarte bine că nu eşti.”

Ulterior, când Sam Rayburn a aflat că este grav bolnav, a anunţat Camera Senatului că pleacă acasă pentru investigaţii medicale. Unii s-au întrebat de ce nu le făcea în Washington, unde putea beneficia de servicii medicale deosebite. Răspunsul lui a fost: „Bonham [oraş în Texas] este locul unde oamenii ştiu când eşti bolnav şi le pasă când mori.”

83. Probleme lăuntrice

Cu ocazia remodelării Statuii Libertăţii s-a descoperit că sistemul interior de suport trebuia schimbat în întregime. Stratul exterior de cupru se prezenta bine, neavând nevoie decât să fie curăţat. Rugina distruse însă suporturile din interiorul statuii. Dacă nu se intervenea, statuia avea să se năruiască în nu mai mult de 20 de ani. Suporturile de fier au fost înlocuite cu unele de oţel. Acum, statuia putea face faţă vânturilor de 125 m/h. Un popor fără suportul lăuntric al integrităţii morale este condamnat să îşi piardă libertatea.

84. O predică scurtă

În cartea Sudoarea sfântă, Tim Hansel ne povesteşte despre un predicator aflat în vizită într-o biserică mare, care şi-a început astfel predica: „Predica de astăzi are trei idei principale.” Majoritatea oamenilor au căscat deja plictisiţi: auziseră fraza aceasta de multe şi nenumărate ori.

Predicatorul a continuat: „Prima idee: în acest moment, 2 miliarde de oameni nu au ce mânca.”

Reacţia comunităţii – la fel ca mai înainte: nici aceasta nu era ceva nou pentru urechile lor.

Predicatorul a zis atunci: „Cea de-a doua idee.”

Şi toată lumea a ciulit urechile...nu trecuse nici un minut şi el deja trecea la cea de-a doua idee! După o mică pauză, predicatorul a spus: „Cea de-a doua idee este că majoritatea dintre voi nu daţi nici un ban pentru asta.”

A mai făcut  o pauză, după care a continuat: „Iar cea de-a treia idee este că adevărata tragedie în dreptul creştinilor de astăzi este că mulţi dintre voi, acum, sunteţi preocupaţi de faptul că am spun „ban”, iar nu de acela că am spus 2 miliarde de oameni muritori de foame.” Apoi predicatorul s-a aşezat.

Predica nu a durat decât un minut, a fost însă una dintre cele mai puternice predici care au fost spuse vreodată. Suntem chemaţi la fapte, iar nu la a face declaraţii frumoase.

Isus a predicat cu concizie. Dar ce predicare! Isus a arătat clar ce fel de lucrare a venit să facă: o lucrare pentru cei săraci şi marginalizaţi, cei orbi şi cei muţi.

Isus a făcut o declaraţie puternică în acea zi: Eu sunt Hristos! Mântuirea a devenit reală şi manifestă în acea zi.

85. Cine mângâie

Nu este tablou mai relevant pentru opresiunea şi captivitatea umană decât cel oferit de lagărele de concentrare naziste din timpul celui de-al doilea război mondial. Elie Wiesel, un adolescent la acea dată, a fost martorul morţii multora dintre cei apropiaţi. Elie îşi aduce aminte de ziua în care împreună cu ceilalţi prizonieri a fost eliberat de trupele aliate. Erau cu toţii slabi, numai pielea şi osul, secătuiţi de orice urmă de vlagă. Elie îşi aduce aminte de un soldat american, un negru masiv, copleşit de oroarea suferinţei omeneşti, prăbuşindu-se la genunchii lui. Prizonierii, acum liberi, au mers la soldat, şi-au pus braţele în jurul lui, căutând să-l liniştească.

86. Lucrarea  pentru săraci

Noele Martin, din New South Wales, Australia, ne povesteşte despre ocazia în care Maica Tereza a vizitat continentul australian. Un proaspăt recrut al ordinului franciscan din Australia a fost însărcinat să-i fie ghid pe perioada vizitei.

            „Peste măsură de entuziasmat de perspectiva de a fi aşa de aproape de această femeie de marcă, novicele nostru visa la toate cele pe care are să le înveţe de la ea şi la cele despre care vor vorbi. Însă pe parcursul vizitei, omul nostru a început să simtă o oarecare frustrare. Deşi era tot timpul în preajma ei, călugărul nu avusese nici cea mai mică ocazie de a-i spune măcar un cuvinţel. Mereu şi mereu se găsea altcineva cu care să-i facă cunoştinţă.

            În sfârşit, turul s-a încheiat, maica Tereza urmând să zboare spre Noua Guinee. Cuprins de îngrijorare, călugărul franciscan i s-a adresat: „Dacă îmi cumpăr biletul spre Noua Guinee, pot să stau lângă dumneavoastră în avion ca să vă vorbesc şi să învăţ de la dumneavoastră?

            Maica Tereza l-a privit, apoi i-a spus:

            „Ai atâţia bani cât să îţi plăteşti biletul până în Noua Guinee?”

            „Da,” a răspuns el fără ezitare.

            „Atunci dă banii aceia la săraci. Vei învăţa mai mult din asta decât din cele pe care ţi le-aş spune eu.”

87. Nădejdea Domnului

Vaclav Havel, poet şi preşedinte ceh, nota aceste cuvinte cu referire la anii de persecuţie: „Nu sunt un optimist, căci nu sunt sigur că toate se termină cu bine. Dar nici pesimist nu sunt, căci nu pot să bag mâna în foc nici că  absolut toate se termină prost. Ce pot să spun este că păstrez speranţa în inimă...Viaţa fără speranţă este pustie, anostă şi inutilă. Nu cred că aş putea întreprinde ceva fără să am speranţă în inimă.. Îi sunt recunoscător lui Dumnezeu pentru acest dar. Este un dar pe măsura vieţii!

88. O lume agresivă şi critică

Cu ocazia pensionării de pe poziţia de CEO al companiei Coca-Cola, Donald R. Keough s-a adresat absolvenţilor de la Emory, promoţia 1993. Acestor tineri şi tinere care curând aveau să dea piept cu o lume deosebit de dură şi de critică, Keough le-a spus: „Un prieten de-al meu, arhitect spunea: ‚Cu un aparat foto, utilat cu mai multe tipuri de lentile, pot să fac cea mai nouă clădire din lume, realizată de cei mai buni arhitecţi din lume, să arate ca şi cum ar fi pe punctul de a se prăbuşi. Şi aceasta pentru că voi găsi câteva imperfecţiuni minore pe care voi focaliza aparatul şi astfel voi realiza o imagine care vă va convinge că acea construcţie este la un pas de ruină.”

Într-o societate în care o mână de oameni focalizează lentilele vieţii asupra evenimentelor cotidiene, dacă noi vom recurge la camerele lor foto pentru a le focaliza asupra propriilor noastre vieţi, nu de puţine ori vom fi dezamăgiţi, temători şi în general descurajaţi şi nefericiţi....Păziţi-vă de cei care vor să îşi focalizeze aparatele neîncetat asupra defectelor şi deficienţelor existenţei noastre.”

89. Speranţa

Vă aduceţi aminte de cutia Pandorei, din mitologia greacă? Zeus i-a dat ca mireasă lui Epimetheus, pe frumoasa Pandora. Unul dintre lucrurile cele mai fermecătoare la Pandora era curiozitatea ei, aceeaşi trăsătură care avea să-i aducă necazuri. Într-o zi, Mercur, mesagerul zeilor, a fost trimis cu o cutie la tânărul cuplu. Cutia trebuia să le fie o delectare, însă nu aveau voie să o deschidă să vadă ce e înăuntru. Deja aţi prins ecourile istoriei biblice despre fructul oprit. Ceea ce îi fusese interzis a ajuns să fie pentru Pandora lucrul cel mai râvnit. Şi într-o zi, Pandora a deschis cutia pentru a privi înăuntru. Şi iată că roiuri de tot felul de gângănii s-au revărsat afară din cutie, năpustindu-se asupra celor doi. Amândoi au fost înţepaţi cu ghimpele suspiciunii, al urii, al temerii şi al răutăţii. Şi în cuplul altădată fericit a izbucnit cearta. Epimetheus a devenit caustic, iar Pandora a început să plângă cu inima zdrobită. Din mijlocul discuţiilor cei doi au auzit un glas mic: „Lăsaţi-mă să ies ca să vă ostoiesc durerea!” Plini de teamă au deschis cutia şi iată un fluture frumos s-a înălţat dinăuntru. Fluturele a atins cuplul şi – minune – suferinţa le-a fost vindecată pe dată şi din nou au fost fericiţi. Despre fluture ni se spune că se chema Speranţa. Speranţa este cea care ne susţine şi cea care ne ostoieşte suferinţa.

90. Iubirea

Mulţi dintre voi cunosc numele lui Eli Wiesel, renumit teolog şi scriitor prolific. În volumul Toate râurile curg în mare, ne povesteşte despre Maria:

„Şi apoi mai este Maria. Iar ea, mereu ea. Am mai evocat-o, revin la ea. Bravă, curajoasă, fidelă, cu frica lui Dumnezeu, totdeauna mulţumită de soarta ei. Am spus destul de răspicat că făcea parte din familie? Când plecam în vacanţă, ne însoţea. La sărbătorile şi doliile noastre lua parte şi ea. Ne-a părăsit doar atunci când guvernul le-a interzis neevreilor să lucreze pentru evrei. În ziua aceea a plâns cu lacrimi fierbinţi şi a jurat că se va întoarce îndată ce se va termina cu toate acestea. Se furişa adesea în ghetou, trecând printre bariere şi sârmă ghimpată, pentru a ne aduce brânză şi ouă, legume şi fructe. Şi să ne ofere ca loc de refugiu căsuţa ei din munţi. După o scurtă discuţie, îi mulţumim pentru generozitatea ei, dar…

Adesea mă gândesc la Maria cu afecţiune şi cu recunoştinţă. Dar şi cu perplexitate. Această femeie simplă, cu totul lipsită de cultură, s-a ridicat din punct de vedere moral cu mult deasupra intelectualilor din oraş, a notabililor şi a clerului. Tatăl meu avea multe relaţii şi chiar prieteni în comunitatea creştină, dar nici unul dintre ei n-a fost în stare să manifeste forţa sufletească a acestei ţărănci cu inima rănită. Ce valoare avea atunci credinţa lor, cât cântărea educaţia lor, poziţia lor socială, dacă nu-i făceau să aibă nici conştiinţă, nici compasiune?”

91. Dragostea este îndelung răbdătoare

Încă de la începutul carierei sale în politică, Lincoln a avut un critic, un duşman, care în continuu l-a tratat cu dispreţ, un bărbat pe nume Edwin Stanton. Stanton a declarat reporterului de la un ziar că Lincoln era „un clovn şiret” şi „gorilă originală”, adăugând că era ridicol ca exploratorii să mai plece în Africa pentru a captura gorila „când aveau una la îndemână, în Springfield, Illinois.” Lincoln nu a răspuns niciodată la toate aceste afirmaţii denigratoare, iar când, ales preşedinte, a avut nevoie de un secretar de stat, l-a ales pe Edwin Stanton. La întrebarea prietenilor ce motiv avea pentru o asemenea decizie, Lincoln a răspuns: „Pentru că e omul cel mai bun pentru această poziţie.”

Au trecut ani şi a venit noaptea fatală în care Lincoln a fost împuşcat în sala unui teatru. Trupul lui Lincoln a fost dus într-o altă încăpere. Stanton s-a apropiat de trupul mort, s-a cutremurat şi printre lacrimi a spus: „Aici zace cel mai de seamă conducător dintre oameni pe care l-a cunoscut lumea.” Până la urmă, animozitatea lui Stanton a fost frântă. De ce? De iubirea îndelung răbdătoare, nepizmuitoare a lui Lincoln.

92. Iubirea este acţiune

Jurnalistul şi pastorul George Crane ne povesteşte despre o soţie care a intrat în biroul lui, plină ochi de ură împotriva soţului ei. „Nu numai că vreau să mă descotorosesc de el, da vreau şi satisfacţie. Înainte de a divorţa, vreau să îi întorc tot răul pe care mi l-a făcut.”

Şi pastorul Crane i-a sugerat planul cel mai ingenios cu putinţă: „Mergeţi acasă şi purtaţi-vă ca şi cum l-aţi iubi. Spuneţi-i cât de mult înseamnă pentru dumneavoastră. Lăudaţi-l pentru fiecare trăsătură pozitivă. Mergeţi până acolo încât să vă arătaţi bună, atentă, generoasă peste măsură. Nu faceţi nici o economie în eforturile dumneavoastră de a-i face pe plac. Faceţi-l să creadă că îl iubiţi. Şi când l-aţi convins de dragostea dumneavoastră veşnică, detonaţi bomba. Spuneţi-i că divorţaţi. Asta o să-l usture cât să ţină minte toată viaţa.” Cu răzbunarea sticlindu-i în ochi, femeia a zâmbit sardonic: „Splendid! Splendid! O, ce surpriză o să mai aibă!” Imediat a trecut la fapte. Timp de două luni şi-a potopit soţul cu dovezi de iubire, bunătate, consideraţie, comuniune. Revenind în biroul pastorului Crane, acesta a întâmpinat-o cu vorbele: „Ei bine, sunteţi gata să iniţiaţi procedurile de divorţ?”

„Divorţ? Acum când mi-am dat seama cât de mult îl iubesc? Niciodată! Nici în ruptul capului!”

Propriile acţiuni i-au schimbat sentimentele. Acţiunea a generat emoţia. Capacitatea de a iubi este alimentată nu atât de mult de promisiunile fierbinţi, cât de acţiunile repetate.

93. Poartă-te ca şi cum ai iubi

În Creştinismul redus la esenţe, C.S. Lewis scria: „Nu vă pierdeţi vremea frământându-vă dacă vă iubiţi sau nu vecinul; ci purtaţi-vă ca şi cum l-aţi iubi! Căci făcând aşa, descoperim unul dintre cele mai mari secrete: atunci când ne purtăm ca şi cum am iubi pe cineva, imediat ajungem să îl iubim. Dacă rănim pe cineva nesuferit, omul acela ne va fi şi mai nesuferit. Dar dacă îi facem bine, omul acela ne va fi mai puţin nesuferit.”

94. Iubirea

Iubirea înseamnă să alegi să faci binele indiferent de sentimentele pe care le ai. – Heldur Nork

95. Credinţa şi speranţa

Credinţa are de-a face cu lucrurile care nu se văd, iar credinţa cu lucrurile care nu sunt la îndemână. – Toma d’Aquino

96. A iubi

Care este vieţuirea inteligentă cea mai înaltă, cea mai glorioasă? Este în iubire. Iubirea nu caută nici motiv, nici scop, nici răsplată. Iubesc pentru că iubesc; iubesc ca să iubesc. Sf. Bernard de Clairvaux

97. Rugăciunea

Tatăl nostru, fiecare zi este o viaţă în miniatură; fiecare noapte, o moarte în miniatură. Ajută-ne să trăim cu credinţă şi speranţă şi iubire. Înalţă-ne datoria mai presus de povară, ajută să nu ne lase puterile, nici văzul să nu ne slăbească, în arşiţa şi în truda zilei. Oh, Doamne, fă-ne răbdători şi miloşi unul cu celălalt în frământul zilei, adu-ne aminte că fiecare avem de dus o luptă grea şi de umblat o cale solitară. Iartă-ne, Doamne, dacă ne vom răni semenii, învaţă-ne glasul blând şi vorba dulce şi tonul vindecător. Sprijineşte-ne, Doamne, atunci când trebuie să dăm piept cu necazul, dă-ne curaj pentru astăzi şi speranţă pentru mâine. Amin – Franciso d’Assisi (1181-1226)

98. Artera iubirii

Cu mai mult de 2000 de ani în urmă, medicii greci credeau că o venă specială, a iubiri, conexa degetul mijlociu cu inima, care numai logic a ajuns să fie degetul pe care se poartă verigheta.

99. Întunericul cel mai adânc este înainte de zori

Georg Frederick Handel a fost hăituit toată viaţa de neşansă. A acumulat datorii peste datorii, deznădejdi după deznădejdi. A suferit o hemoragie cerebrală, în urma căreia a rămas cu o pareză pe partea stângă. Patru ani nu a putut nici să se deplaseze, nici să scrie. Doctorii deja îşi pierduseră orice speranţă în privinţa recuperării lui. Handel a mai scris câteva opere, după care s-a înglodat din nou în datorii. La vârsta de 60 de ani credea că viaţa lui ajunsese la final. Atunci un prieten i-a propus să scrie un oratoriu, cu titlul „Mesia”. Pe parcursul a 24 de zile, fără să pună-n gură nici măcar un dumicat de pâine, Handel a muncit ca un nebun, realizând ceea ce mulţi consideră a fi cel mai de seamă oratoriu scris vreodată.

100. O lumină în locurile întunecoase

Alexander Papaderos, doctor în filozofie, a activat ani de-a rândul pentru a aduce pacea între statele europene, divizate în urma celui de-al doilea război mondial. Ceea ce îl motiva pare să fi avut la origine un eveniment din copilărie, pe care ni-l relatează astfel: „O parte din copilărie mi-am petrecut-o tot în vreme de război. Familia mea era săracă şi locuiam într-un sat uitat de lume. Într-o zi, pe drum, am dat peste mai multe cioburi de oglindă. O motocicletă germană fusese avariată în acel loc. Din toate am ales bucata cea mai mare... I-am şlefuit marginile, frecând-o de o piatră. Am început să mă joc cu ea, fascinat de faptul că puteam să reflect lumină în locuri întunecate, în care soarele nu pătrundea niciodată. Devenise o joacă pentru mine să aduc lumina în locurile cele mai inaccesibile pe care le puteam găsi. Au trecut ani şi, din când în când, în momentele libere, mai scoteam oglinjoara păstrată cu grijă, reluând joaca copilăriei. M-am făcut om mare şi am ajuns să înţeleg că aceasta era o metaforă a ceea ce aş fi putut face în viaţă. Am ajuns să înţeleg că nu eu eram lumina, nici sursa luminii. Lumina [sau adevărul] sunt şi vor fi străluci în locurile întunecoase doar dacă eu voi ajunge să le reflect.”

Apoi concluzia: „Eu sunt o bucată de oglindă a cărei formă completă îmi este necunoscută. Dar chiar şi aşa, pot să reflect lumina în locurile întunecate din această lume şi să schimb ceva în oameni. Poate că şi alţii, văzând aceasta, vor face la fel.”

Joomla SEF URLs by Artio