Tipărire

Ultima casa

Scris de Curierul Adventist.

DE BENJAMIN BAKER ¦ EXPERIENȚE

Era vara anului 1993. „Torid” este cuvântul pe care l-aş folosi pentru a descrie vremea. Ai ieşit vreodată dintr-un jacuzzi pentru a intra într-o saună în care cineva tocmai a udat pereții fierbinți cu apă rece, încât abia poți respira? Aşa de cald era în acel iulie, în sudul Americii.

Era prima mea vară de colportaj. Învățasem formulele de adresare, zâmbetul meu era perfect şi reuşeam chiar să mă rog în timp ce vorbeam – exact aşa cum fusesem învățat. În mâna dreaptă țineam o carte de bucate, Răspunsuri biblice, Tragedia veacurilor, Hristos, Lumina lumii, două cărți pentru copii şi Calea către Hristos. Pe umărul stâng aveam o geantă plină cu cărți de rezervă şi un buzunar lateral pentru banii pe care urma să-i câştig. img experiente

Primele săptămâni a mers bine. Toată lumea din echipă îmi spunea că sunt natural. Poate că eram. Dar în a patra săptămână, m-am lovit atât de tare de un perete, metaforic vorbind, încât aproape că nu mi-am revenit.

Lovirea zidului

Duminică eram plin de energie; discursul meu era clar şi proaspăt. Dar am fost respins de zeci de ori. Luni, m-am dat jos din microbuz şi am început cu credința că duminică a fost pur şi simplu o zi slabă. Această zi va fi diferită. Şi a fost diferită, într-un sens mult maidureros! Oamenii nu m-au mai respins, ci pur şi simplu nu mi-au deschis uşa!

Marți, temperatura crescuse atât de mult, încât atunci când un cuplu m-a invitat în casa lor cu aer condiționat şi m-au servit cu limonadă, am tras de timp pentru a nu fi nevoit să ies din nou în căldura de-afară. Mă tot întrebau ce caut afară pe o vreme aşa de fierbinte. Începusem să-mi pun aceeaşi întrebare! Ţineți minte, eram atât de tânăr atunci, încât nu puneam la îndoială chemarea mea sau credința mea în Dumnezeu.

Nici miercuri nu a cumpărat nimeni cărți, dar am primit mai multe sticle cu apă. Oamenilor le era milă de mine. Conform cu cele spuse de Isus că „oricine va da de băut numai un pahar de apă rece unuia din aceşti micuți, în numele unui ucenic, adevărat vă spun că nu-şi va pierde răsplata” (Matei 10:42), acele cartiere în care am lucrat sunt pline de oameni care vor fi în ceruri!

La sfârşitul zilei de miercuri, după ce am terminat ziua de lucru, membrii echipei mele erau în microbuz, calculându-şi banii câştigați. Pentru un evanghelist cu literatura care a avut o zi slabă, acesta este cel mai greu moment al zilei – mai greu decât respingerile de la uşă. Părea că toți ceilalți avuseseră o săptămână bună, plină de vânzări şi mărturii. O colegă mi-a dat 20 de dolari, explicându-mi că ştie că am avut câteva zile proaste şi că doreşte să mă ajute.

Punând la îndoială chemarea

În acea noapte, am început să-mi pun câteva întrebări. De ce sunt aici? Am vreo lipsă în umblarea mea spirituală? Îşi arată Dumnezeu dezaprobarea față de ceva ce am făcut? N-am putut găsi răspuns la niciuna din întrebări.

Joi a fost ultima zi lucrătoare a săptămânii pentru noi. Înainte de a coborî din microbuz, liderul echipei s-a rugat pentru noi şi mi-a promis că va veni cu mine la câteva case. Fusese cu mine şi marți, fără succes. Dacă şi această zi era ca
celelalte, atunci urma să-mi petrec vara făcând altceva.

.........................................................................................................................................................................................

Benjamin J. Baker este arhivist-asistent la Conferinţa Generală a Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea. 

Pentru mai mult comandă aici revista Curierul Adventist.

Joomla SEF URLs by Artio