Tipărire

Predica și destinul

Scris de Marian Mihai.

Daniel Dincă ¦ Experiență

Imagini Page 01 Image 0004Ce v-a determinat să luați hotărârea pentru botez?” îl întreabă pastorul pe un candidat? „Predica pe care ați rostit-o la înmormântarea vecinei mele, în toamnă”, răspunde candidatul. „Acele cuvinte mi-au intrat la inimă și m-au determinat să iau hotărârea de a urma adevărul și de a face parte din poporul lui Dumnezeu. Sunt bucuroasă că viața mea s-a schimbat; am speranța mântuirii și aștept cu nerăbdare ca Mântuitorul să vină.”

Nu de puține ori, destinul unui suflet depinde de o predică. De aceea, predicatorul are o responsabilitate imensă, deoarece viața sau moartea oamenilor depinde de predica lui. Predica este mijlocul prin care li se transmite ascultătorilor mesajul Evangheliei, mesaj menit să lege inima ascultătorilor de Hristos, unica sursă de viață.

Sunt mulți factori de care depinde valoarea unei predici, dar un lucru este sigur: atunci când ascultătorii simt că Dumnezeu le vorbește, conștiința este trezită de Duhul Sfânt și viața este transformată.

Predica în timpurile biblice

Pe munte. În situații speciale, cele mai eficiente predici din istoria biblică au fost adresate poporului în mijlocul naturii. Predica lui Ilie pe Carmel este formată dintr-un apel, o lecție practică și o rugăciune. Ținta predicii lui Ilie era să-L descopere pe Dumnezeu poporului.  Spre deosebire de predicile obișnuite, în care apelul este lăsat mai la urmă, predica lui Ilie începe cu apelul: „Până când vreți să șchiopătați de amândouă picioarele? (1 Împărați 18:21). Partea practică a predicii este jertfa, după care urmează rugăciunea. Tot poporul a simțit manifestarea directă a lui Dumnezeu și, la sfatul predicatorului, poporul ia atitudine promptă față de prorocii lui Baal.

În pustie. Ioan Botezătorul predică în pustia Iudeei. Scopul predicii lui este să-L descopere poporului pe Mesia. Oamenii își mărturisesc păcatele și sunt botezați. Ioan predică cu așa putere, încât oamenii se întrebau dacă nu cumva el este Hristosul (Luca 3:15).

În oraș. Apostolul Petru predică la Cincizecime, în orașul Ierusalim. Scopul predicii lui era să le descopere neamurilor pe Isus, ca Mântuitor și Domn. Oamenii au rămas străpunși în inimă și au întrebat: „Fraților, ce să facem?” Aproape trei mii de suflete au fost botezate după predică. Această predică a schimbat destinul a trei mii de oameni.

Predica în biserică

Astăzi folosim instrumente moderne în predicare, săli dotate cu amplificare și mirarea este că ascultătorii și cei care predică sunt mulțumiți fără străpungerea inimii. Nimeni nu mai întreabă: „Fraților, ce să facem?” Nu se mai aud mărturisiri, botezurile sunt tot mai rare, iar povara pentru salvarea sufletelor nu mai naște îngrijorare.  

Este nevoie urgent de o schimbare. Se poate oare ca eu, predicatorul, să stau în fața poporului la altar fără jertfă (partea practică a predicii de pe Carmel)?

Oare cei care mi-au ascultat predica au simțit prezența lui Dumnezeu în inima și conștiința lor? Destinul membrilor bisericii depinde de predica rostită de la amvon. Dacă cei care-mi ascultă predica nu întreabă „Ce să facem acum?, înseamnă că predica mea a fost lipsită de conținut. Trebuie ca cel ce predică să redescopere puterea inspirației divine, pentru ca ascultătorii să audă glasul lui Dumnezeu, altfel, va fi răspunzător pentru destinul celor care îi ascultă predica.

Biserica este în criză pentru că, de fapt, ceea ce lipsește este instruirea și motivarea pentru misiune. Chemarea timpului nostru este ca predicatorul, împreună cu membrii bisericii, să ducă predica la oameni, la drumuri și la garduri, din casă în casă, în orașe și la sate, la munte și la câmpie.

Predica și destinul: Destinul planetei

Îmi stăruie în minte o imagine frumoasă despre predica dintr-un Sabat de noiembrie. Trei pastori au decis să ducă predica la munte și la câmpie. Ei au coborât de la amvon și au împărțit bucuria predicării cu membrii. Dumnezeu ne-a pregătit o zi cu soare. A fost o atmosferă deosebită în care, din toate părțile, din jumătate în jumătate de oră, de la fiecare echipă din cei 80 de lucrători se auzea întrebarea: „Fraților, ce mai facem, unde mergem acum?” Nu există o imagine mai frumoasă ca aceea în care membrii bisericii devin predicatori, mergând din casă în casă pentru a le descoperi oamenilor un destin mai frumos.

Patru mii de cărți au fost distribuite în zece localități, aceasta însemnând patru mii de familii care, prin cartea Destinul planetei, au avut șansa unei predici în casa lor, descoperind un destin minunat. Într-adevăr, frumoasă predică!

Iată ce spune mesagerul Domnului despre această lucrare:

„Revistele și cărțile sunt mijloace ale Domnului pentru a păstra continuu solia înaintea oamenilor. Prin faptul că luminează și întăresc sufletele în adevăr, publicațiile vor face o lucrare cu mult mai mare decât cea care poate fi îndeplinită doar prin lucrarea de propovăduire a cuvântului. Mesagerii tăcuți, care ajung în casele oamenilor prin lucrarea colportorului, vor întări lucrarea de propovăduire a Evangheliei din toate punctele de vedere, căci Duhul Sfânt va lucra asupra minții, atunci când ei citesc cărțile, tot așa cum El lucrează asupra minții acelora care ascultă cuvântul predicat. Aceeași lucrare a îngerilor însoțește atât cărțile care conțin adevărul, cât și lucrarea predicatorului.” (Mărturii, vol. 6, pp. 315–316)

Fie ca focul Carmelului să înflăcăreze spiritul predicării, pentru ca membrii să devină predicatori, iar pastorii, împreună-lucrători pentru a pregăti, din casă în casă, calea venirii Mântuitorului. Așa să fie, Doamne!

Daniel Dincă este pastor în Conferința Muntenia. 

Joomla SEF URLs by Artio