Tipărire

Marturii ale harului

Scris de Curierul Adventist.

Interviu cu fratele Ioan Paraschiv, membru în comunitatea Popa Tatu.

 

 Povestiți-ne ceva din timpul armatei. marturii

Primul an de armată l-am făcut în Constanța, în cadrul Forțelor Armate. Următorii doi ani
i-am făcut în Fetești, la batalion de muncă. Atunci când am plecat în armată, Biserica Adventistă din Alexandria, orașul în care locuiam, a promis susținere specială în rugăciune pentru cei care au fost încorporați.

Nicăieri în țară nu aveam rude atât de multe ca în Constanța. Trei frați ai mamei mele locuiau în Constanța și lucrau pe vapor.

În primul Sabat, am raportat comandantului meu că nu lucrez sâmbăta. Acesta mi-a spus să nu stau prin curte ca să nu se lege cineva de mine și să merg în biroul lui să stau cu Manu, furierul. Manu îmi punea întrebări, iar eu răspundeam. De aceea, Manu nu a mai lucrat nimic și a ținut și el primul Sabat. La prânz, am uitat amândoi de ora mesei și am luat doar masa de seară.

 

Cum ați petrecut al doilea Sabat din armată?

Dumnezeu îmi pregătise ceva ce nu îmi puteam imagina. Comandantul Diviziei a venit în control la bateria noastră. Era ofițer superior din Armata veche. A intrat în sala de mese, s-a plimbat printre cei 700 de militari, iar când a ajuns în dreptul meu, m-a privit fix, eu am sărit în picioare, și el mi-a spus:

– Tu vii imediat după ce termini masa la biroul comandantului.

Când am intrat în birou, comandantul mi-a spus:

– Am nevoie de un băiat bun la cazarmare. Nu vreau să mai văd plutonieri burtoși, că toți fură. Cinci am băgat în închisoare... Vreau să pun un militar în termen la cazarmare, iar eu voi controla personal toată activitatea. Ce zici, ai să mă faci de rușine sau nu? Eu am răspuns:

– Dacă dvs. ați intrat în sala de mese și ați venit la mine, nu a fost întâmplător. A fost providențial. Vă veți convinge.

 Comandantul a spus:

– Văd că ești un băiat hotărât. Îmi place!

Apoi apare comandantul meu direct, căruia îi spune:

– Pe Paraschiv ți-l iau.

Apoi comandantul Diviziei mi-a dat învoire de joi până luni dimineață.

 

Cum ați început lucrul la cazarmare și cum s-a încheiat?

Luni, la ora 8, am început lucrul la cazarmare. Până joi după-amiază, totul a fost gata. De joi la prânz a început pelerinajul! Toate bateriile din Constanța au fost chemate să vadă o cazarmare model cu un militar în termen. Vineri seara i-am raportat comandantului Diviziei că, începând de vineri seara până sâmbătă seara, eu nu pot lucra. Și, după extazul bucuriei, l-a apucat o stare de nervi încât tremura. Și tremuram și eu că nu știam cum se va sfârși. Comandantul a comentat:

– Am crezut și eu că am găsit un om de treabă și acum vii cu sâmbăta ta! Dar ai să vezi că nu mă las până nu îți scot gărgăunii din cap.

Ştiam că pe comandant am să-l dezamăgesc, dar nu voiam să-L dezamăgesc pe Dumnezeu și mă rugam necontenit.

 

.........................................................................................................................................................

Pentru mai mult comanndă aici revista Curierul Adventist.

 

Joomla SEF URLs by Artio