Tipărire

Doar Biblia...!

Scris de Laura Vațe.

Laura Vațe ¦ Experiențe
Tăcerea şi Biblia

De curând am fost internată pentru zece zile la ORL – Foniatrie. Nu am avut voie să vorbesc. Puteam, dar nu trebuia s-o fac dacă doream să-mi recuperez vocea. Nu a fost simplu. Trebuia să tac şi tot ce aveam de spus trebuia scris! În acest timp, am citit o carte despre gândirea pozitivă1, din care am notat câteva lucruri interesante, cum ar fi: „Dacă vrei să ai o minte liniştită, practică zilnic tăcerea.”2 Apoi, un alt gând care mi-a atras atenţia a fost: „Tăcerea este o practică ce vindecă, alină, însănătoşeşte.”3biblia andrews

În timp ce continuam lectura acestei cărţi şi zilele se scurgeau în tăcere, cu exerciţii de recuperare a vocii, am primit un mesaj pe telefon din partea unor prieteni dragi: „Să aştepţi în tăcere ajutorul Domnului” (Plângerile lui Ieremia 3:21-26). După aceea am căutat mai multe referinţe în Biblie care accentuează ideea tăcerii, dar şi a vorbirii. Pentru câteva zile, am ales să citesc doar Biblia.

La un moment dat, în timpul exerciţiilor de recuperare a vocii, doamna asistentă m-a invitat să recit ceva, mai întâi monoton (cântat), iar apoi normal. Pentru că mintea mea era preocupată cu citatele biblice, am recitat mai multe versete memorate, spre încântarea asistentei despre care ştiam că este de religie penticostală. Am prins curaj, iar după-amiază, când la exerciţii era o altă asistentă, ortodoxă, i-am spus tot un pasaj biblic despre tăcere. Reacţia ei a fost: „Te rog, mai spune-l încă o dată! Nu am ştiut că Biblia este aşa de frumoasă!” Şi chiar atunci, deşi nu aveam voie să vorbesc, i-am spus cât de frumoasă este Biblia şi am încurajat-o să se înscrie la cursurile Sola Scriptura.

 

Profesorul şi Biblia

Din cartea amintită, am mai reţinut o experienţă deosebită despre un profesor universitar care era extrem de competent, dar care începuse să înregistreze diminuări ale abilităţilor de predare şi ale capacităţii de a menţine interesul studenţilor. Comisia administrativă a studenţilor, împreună cu preşedintele acesteia, a fost de părere că profesorul trebuia să-şi recupereze capacitatea de a preda cu interes şi entuziasm sau era necesar să fie înlocuit. Preşedintele comisiei l-a invitat pe profesor la el în birou şi i-a comunicat că membrii Comisiei administrative au fost de acord să-i ofere un concediu plătit de şase luni...  Exista doar o condiţie: ca el să se odihnească şi să-şi recapete forţa şi energia.

Preşedintele l-a invitat să folosească o cabană pe care o deţinea personal într-o zonă sălbatică şi i-a sugerat profesorului să nu ia cu sine alte cărţi în afară de Biblie. I-a propus ca programul zilnic să fie alcătuit din plimbări, perioade de pescuit şi muncă fizică în grădină, din citirea Sfintei Scripturi în fiecare zi, într-un asemenea ritm încât să o poată citi de trei ori în şase luni. I-a mai recomandat profesorului să memoreze cât mai multe pasaje, cu scopul de a-şi umple mintea cu vorbele înţelepte şi cu ideile importante conţinute în Biblie.

Preşedintele comisiei universităţii i-a mai spus: „Cred că, dacă vei petrece şase luni în natură cioplind lemnul, săpând pământul, citind Biblia şi pescuind în lacurile adânci, vei deveni o persoană nouă.” Profesorul a fost de acord cu această propunere. La început i-a fost puţin greu, dar s-a obişnuit neaşteptat de repede, s-a cufundat în lectura Bibliei şi, spre surprinderea lui, a descoperit „o bibliotecă în ea însăşi”, a descoperit credinţă, forţă şi pace. În şase luni, era un om nou.4

 

Bunica, nepoţelul şi Biblia

Zilele trecute am vizitat o doamnă, o prietenă pe care am cunoscut-o cu mult timp în urmă, în colportaj. Mi-a povestit cât de încântată este pentru căset biblii citeşte împreună cu nepoţelul ei de cinci ani setul „Descoperă Biblia”. Timp de 10-15 minute, mi-a povestit cât de fascinat este copilul de ceea ce bunica îi citeşte. Când au ajuns la porunci, copilul i-a spus: „Dacă sunt poruncile lui Dumnezeu, atunci trebuie să le ştiu fără greşeală şi să le respect!” Iar atunci când bunica i-a citit: „Dacă noi toţi am fi în stare să le respectăm, populaţia lumii ar trăi în pace şi fericire...”5, acest băieţel s-a hotărât nu doar să le înveţe fără greşeală, ci şi să le respecte!

 

Biblia şi misiunea mea

Ce-ar fi ca, pentru un timp, să facem din Biblie singura lectură pentru noi, pentru copiii şi nepoţii noştri?! Să spunem în fiecare dimineaţă împreună cu psalmistul: „Strâng Cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta” (Psalmii 119:11).

La spital, deşi nu puteam vorbi, ofeream câte un calendar de la Sola Scriptura, însoţit de un zâmbet generos. Am avut o mare bucurie când o tânără învăţătoare, care avea şi ea aceeaşi problemă, s-a apropiat de mine, mi-a mulţumit pentru calendar şi mi-a scris că este interesată să citească Biblia. Am păstrat legătura cu ea, m-a invitat la clasa ei pentru a le prezenta un seminar de sănătate elevilor şi i-am oferit Biblia mult dorită.

Am întâlnit mulţi oameni care spun: „În materie de literatură religioasă, prefer să citesc doar Biblia!” Mă bucur atunci când întâlnesc oameni de felul acesta – hotărâţi. Pe cei mai mulţi i-am încurajat să studieze la Sola Scriptura, altora am reuşit să le prezint setul „Marea Luptă”, de care

s-au dovedit interesaţi, pentru a-l avea şi citi.

Am cunoscut un domn pensionar, trecut de 80 de ani. Toată viaţa s-a considerat ateu, nu a citit niciodată Biblia, pe care o considera o carte grea şi de neînţeles. I-am vorbit despre valoarea Bibliei pentru sufletul nostru, despre Isus şi mântuirea posibilă doar prin El. L-am încurajat să citească Biblia, dar mi-a spus că nu o are. Atunci, i-am spus că i-o pot aduce şi el m-a rugat să revin când va lua pensia. I-am dus Biblia la data stabilită, iar în momentul în care mi-a dat banii, am observat că pregătise de cinci ori mai mult. I-am spus preţul corect şi i-am lăsat diferenţa. Omul avea un singur regret: că a aşteptat ziua pensiei ca să poată avea Biblia, când ar fi putut să o aibă mai repede dacă ştia că nu este atât de scumpă! Îmi spunea: „De acum, zilele îmi sunt numărate şi îmi doresc să apuc să citesc această Carte sfântă!” M-a impresionat faptul că era dispus să plătească oricât, doar să aibă BIBLIA!

Mă întreb cât de dispuşi ar trebui să fim noi să punem mai des mâna pe Biblie, şi nu doar pentru noi, ci să o deschidem împreună cu prietenii noştri şi să o dăm celor ce nu o au!

 

Laura Vațe este prim-colportor în București

 

 ____________________________________________

1 Norman Vincent Peale, Forţa gândirii pozitive, Curtea veche, Bucureşti, 2013.

2 Idem, p. 47.

3 Idem, p. 48.

4 Idem, pp. 70, 71.

5 „Descoperă Biblia”, vol. II, p. 25. Editura Viaţă şi Sănătate, 2013.

Joomla SEF URLs by Artio