Tipărire

BACIU PINTILIE – credincios în încercări (1)

Scris de Dana Bordeianu.

baciupCu câţiva ani în urmă, Dumnezeu mi-a oferit ocazia să cunosc un om deosebit: Baciu Pintilie. La vremea aceea avea 96 de ani. I-am admirat încrederea neclintită în Dumnezeul său, Cel care l-a condus şi i-a protejat viaţa pe frontul de luptă şi în lagăr.

 

B.P.: Mă numesc Baciu Pintilie, m-am născut în anul 1915, pe 27 februarie, în comuna Bereşti-Tazlău, judeţul Bacău, într-o familie de ortodocşi. Mama era din comuna Strugari, şi tata, de la Bereşti-Tazlău. În fiecare duminică, bunicul din partea mamei mergea cu cei 7 copii la biserică. Preotul l-a iubit mult. Mi-aduc aminte că de mic mama mă ducea la biserică la slujbele de duminica şi mă punea să sărut toate icoanele, apoi ascultam slujba. Odată am întrebat-o: „Mamă, pe acesta să-l sărut?” Era Satana, pictat într-o icoană care arăta cum este în iad.

Prin 1918, moşul meu, fratele mamei, Costache Dospinescu, s-a întors de pe front cu o Biblie. Citind, a descoperit cele Zece Porunci şi ziua Sabatului. Bunicul meu, care avea pe atunci cam 50 de ani, nu știa carte, dar a rămas impresionat. I-a cerut Cartea fiului său şi a mers la preot să vadă dacă este bună. Acesta i-a spus: „Aceasta este cartea pe care o am eu în biserică. Din ea citesc. Este scrisoarea lui Dumnezeu către noi, oamenii. Cine face ce stă scris aici va avea parte de raiul lui Dumnezeu o veşnicie.” Părintele ştia ce este sfânt şi ce nu este sfânt.

Părinții mei au început să asculte ce scrie în Biblie. Apoi au vrut o Biblie a lor. Mama a ţesut nişte şervete pe care le-a vândut la târg şi astfel au reușit să cumpere o Biblie aurită, în anul 1920. Tatăl meu l-a întrebat pe preotul satului dacă este bună cartea aceasta. Și acel preot i-a confirmat, dar a ținut să specifice că oamenii de rând nu trebuie s-o citească, pentru că n-o vor înțelege, ci numai preotul.

Părinţii mei au primit credinţa adventistă în anul 1923. Pe atunci aveam 8 ani. De acum, preotul ne ura. Într-o seară s-au strâns la noi câțiva credincioși împreună cu un lucrător biblic. Nu după mult timp, apare la poartă şeful de post şi primarul. Cel din urmă a spus: „Măi tâlharule, ce cauţi aici, mă?” adresându-se lucrătorului biblic, apoi i-a făcut semn şefului de post să-i verifice actele. Actele erau în regulă, dar primarul l-a pălmuit.

Dimineaţa au fost chemați la primărie: tata, lucrătorul biblic – fr. Cruceanu – și fr. Aruxandrei. Când au ajuns, pe tata l-a luat la rost boierul Costică Moţ: „De ce primeşti tu în casă pe toţi derbedeii şi faceţi satul nostru de râs?” Apoi l-a lovit atât de puternic, încât tata a căzut jos. L-a lovit cu cizmele până când a sângerat, apoi l-a îmbrâncit afară.

Pe Cruceanu – lucrătorul biblic – l-a bătut primarul cu o bară de fier până când a sângerat, apoi i-a dat apă să se spele, pentru ca oamenii din sat să nu vadă, iar pe fratele Aruxandrei l-a luat Românescu, cel care strângea impozitele.

După acest episod, primarul i-a spus: „Domnule Cruceanu, când te mai mănâncă pielea, să mai vii la Bereşti.” Atunci fratele Cruceanu i-a răspuns: „Domnule primar, să dea Dumnezeu ca atâtea picături de sânge câte au curs tot atât de mulţi credincioşi să vină la credinţă și să-L asculte pe Dumnezeu.”

 

Acest articol este scris de către Dana Bordeianu, avocat și refdactor la Speranța TV.

Pentru mai mult comandă aici revista Curierul Adventist. 

Joomla SEF URLs by Artio